Demenţa „super-corectitudinii politice” dincolo de logica supravieţuirii

Dezbaterile fulminante provocate de aplicarea, orbeşte, fără discernământ şi automat-administrativ, a principiilor care se strâng sub umbrela din ce în ce mai amplă şi atotcuprinzătoare a principiilor „corectitudinii politice” inspirate de nevoia protejării drepturilor omului şi non-discriminării (altfel, respectabile şi constinuind în mod normal fundamentul statului de drept) tind să atingă adesea limitele schizofreniei acute.

Atenţie cum se ridică tonul polemicii, care sunt argumentele folosite şi care este finalmente substratul politic al unei problematici doar în aparenţă polimorfe....

Atenţie la propuneri, la reacţii, la modul în care se instrumentează poltic evenimente doar aparent banale şi fără legătură între ele. Să vedem care ar fi câteva dintre argumentele din realitatea atât de aproape de noi...

Uitaţi un exemplu, plin de semnificaţii profunde la nivelul societăţilor lumii occidentale. Să pornim de la nivelul propunerii teoretice pe care Jacques Attali o lansa în luna februarie 2013: delaicizarea toală a marilor sărbători creştine prin redenumirea (ca pe timpul Revoluţiei Franceze) a Sărbătorii Paştelui şi Crăciunului drept „Sărbătoarea Copiilor” şi, respectiv, „Sărbătoarea Libertăţii”...urmare a unei propuneri anterioare, Asociaţia naţională a directorilor de resurse umane (ANDRH) care provocase un scandal public cerând „deconfesionalizarea” unor zile de sărbătoare religioase pentru ca salariaţii să-şi poată lua zilele libere respective în altă perioadă a anului în scopul de a „facilita gestionarea personalului non-creştin”.    

În ianuarie 2012, Eva Joly – pe atunci candidată la preşedenţie din partea grupului ecologist – propusese şi ea o sărbătoare naţională pentru Yom Kippur şi alta pentru Aid-el-Kebir, exact aşa cum o făcuse şi socialistul Bertrand Delanoe, primarul Parisului, unul dintre cei mai cunoscuţi militanţi pentru drepturile homosexualilor....

Şi, ajungâng la această ultimă temă, după cum ştiţi, în Franţa a fost legalizată căsătoria între persoane de acelaşi sex. Iar urmările nu sunt doar pe plan strict juridic şi nu afectează doar viaţa, pasiunile şi dorinţele persoanelor respectivelor minorităţi sexuale. Căci, iată, directoarea unei şcoli primare din Mole (departamentul Var) a propus înlocuirea unei sărbători nevinovate şi tradiţionale, cea a taţilor şi mamelor, cu una nouă, cea a „părinţilor”. Iată motivaţia, exprimată în noua limbă de lemn a „corectitudinii politice” duse la extrem:

Datorită noilor evoluţii sociale ale structurii familiei şi pentru a evita orice tip de polemică, am decis ca, de acum înainte, să smarcăm Sărbătoarea Părinţilor, ocazie cu care copilul dvs. vă va oferi o surpriză. Vom programa acest eveniment între datele sărbătorii taţilor şi mamelor, acestea din urmă nemaifiind pregătite în cadrul şcolii”.

Ce mai atâta vorbă, mai bine suprimăm dintr-o dată toate sărbătorile religioase (inclusiv Paştele şi Crăciunul) în toate şcolile publice, cum cerea Long Island Interfaith Council . Elevii din şcolile din New Jersey nu mai pot cânta de Crăciun căci, pe 18 octombrie, supervizorul Constance J. Bauer  a pus sub semnul întrebării selecţia „cântecelor pentru sărbătorile de iarnă”, intrând acum în proces cu grupul Alliance Defending Freedom care-i contestă decizia...Scandal similar în Texas, unde American Civil Liberties Union (ACLU) declară susţinerea totală pentru decizia (şi asta contestată acum în justiţie) a liceului Kountze de a interzice ga grupurile de cheerleaders să mai poată afişa, înaintea meciurilor echipei de fotbal american a liceului, bannere de tipul „I can do all things through Christ”, „But thanks be to God, which gives us victory through our Lord Jesus Christ”.

Iată motivaţia celor de la ACLU: „Libertatea religioasă, cea care include dreptul elevilor din şolile de stat de a decide singuri asupra credinţelor lor religioase. Dar include şi dreptul elevilor aparţinând minorităţilor religioase să urmeze cursurile şcolilor de stat şi să se bucure de toate beneficiile oferite de acestea, fără a fi marginalizaţi su supuşi unei presiuni morale din partea guvernului pentru a se conforma credinţelor religioase ale majorităţii. Din păcate, folosirea de către liceul din Kountze a unor bannere religioase sponsorizate de şcoală a făcut tocmai acest lucru”......Din nou proces, din nou scandal. La fel în liceul din Wausau (Wisconsin) unde Phil Buch, directorul corului, aprimit dispoziţia ca, pentru „sărbătorile de iarnă” să pregătească un program musical corect politic, asta însemnînd un cântec religios la fiecare alte patru câtece din repertoriul profan şi eliminând orice muzică specifică Crăciunului.

Alternativa: suspendarea tuturor concertelor. În plus, programul trebuie aprobat de o comisie a primăriei....În South Orange Maplewood School au fost interzise câtecele tradiţionale Silent Night  şi Joy to the World ceea ce, fireşte, a dus la poces, apoi la apel...decizia unui complet de trei judecători fiind de restaurare a programului iniţial. Tot degeaba, deoarece şcoala a comunicat că dreptul său suveran trebuie respectat şi că nu va lua decizii sub presiunea opiniei publice. La fel, o şcoală din Seattle a anulat prezentarea unui spectacol bazat pe opera clasică a lui Charles Dickens A Christmas Carol din dorinţa de a nu ofensa sensibilitatea elevilor musulmani...Amin!

Intoleranţa este, în sine, o formă de violenţă şi un obstacol la dezvoltarea unui adevărat spirit democratic...Ura şi intoleranţa sunt cei mai mari duşmani ai unei drepte înţelegeri a lucrurilor

             Mahatma Gandhi

Drama este că, prin asemenea discriminări pozitive şi acţiuni realmente cretine, se creează o falie în care apare (sau reapare) o reacţie violentă de răspuns ca o formă de apărare a majorităţii care se simte lezată în credinţele şi tradiţiile sale.

Moment posibil de exploatat, foarte uşor de instrumentalizat de către politicieni care încearcă să exploateze situaţia. Revine în discursul public, mare atenţie la acest lucru, conceptul de creştinism pozitiv (fără nici un ferl de legătură cu creştinismul pe care Hitler îl considera ca unul dintre cei mai mari duşmani ai dezvoltării societăţii umane), cel folosit de ideologii nazişti la începuturile mişcării în anii 1920, tema figurând în programul cu 25 de puncte al Partidului Muncitoresc German prezentat la Munchen de către Adolf Hitler în 1920.

Punctul 24: Cerem respectarea libertăţilor religioase în cadrul Statului, în măsura în care ele nu-i pun în pericol existenţa sau nu ofensează sentimentul moral al rasei germane.Partidul apără ideea creştinismului pozitiv, fără ca, prin asta, să-l lege de o anumită confesiune. Combate spiritul iudeo-materialist în interior şi exterior şi este convins că o revenire durabilă a poporului nostru nu poate reuşi decât din interior, pe baza principiului interesului general care primează în faţa celui individual.

Poate un asemenea discurs să redevină actual? Cu siguranţă că da, în măsura în care ideea de corectitudine politică conduce acum la asemenea derapaje şi tinde să devină politică socială acceptată sub presiunea unei societăţi denumite multiculturale şi care-şi pierde în mod evident rădăcinile identitare. Eşecul din ce în ce mai evident al politicilor de integrare socială – din ce în ce mai sensibil şi acuzat ca atare în multe dintre ţările Europei occidentale – poate să constituie o bombă socială enormă, a cărei explozie eventuală să deregleze pe durată echilibrele sociale. În acest sens, acţiuni ca cele descrise anterior, pot avea efectul unei provocări directe, servind drept detonator pentru politici extremiste.

Căci reacţiile pot fi foarte dure. Iată, în altă parte a lumii, în Surinam, fostă colonie olandeză, stat independent din 1975, Parlamentul declară că sărbătoare Zwarte Piet de Sfântul Nicolae reprezintă „un exemplu prost pentru copii”. Ronald Venetiaan, fostul preşedinte al ţării, spune că „este vorba despre o sărbătoare rasistă” chiar dacă autorităţile olandeze au încercat să dezamorseze situaţia inventând în 2006 un Zwarte Piet multicolor „mult mai bine adaptat realităţilor unei societăţi multiculturale”.

Prea multă toleranţă, asta este problema!

            Roman Silantiev, istoric şi sociolog al religiilor

Numai de acolo vin reacţii extreme? Am primit o sinteză a poziţiilor Biserici Ortodoxe Ruse din care selectez opinia radicală exprimată de Roman Silantiev

 „Nu era deloc greu să se prevadă dezvoltarea situaţiei. Nu demult, am scris o carte intitulată Toleranţa neiertătoare. Se clasează în genul anticipării sociale asupra a ceea ce se va întâmpla dacă modelul modern asupra drepturilor omului, al toleranţei şi apărării minorităţilor va fi exacerbat şi va deveni absurd. Totul este permis: căsătoriile homosexuale, pedofilia şi drogurile, dar nu putem împodobi bradul de Sărbători deoarece în sistemul noilor valori asta este ceva mult mai primejdios decât ceea ce am menţionat anterior ”.

Foarte rapid, se conturează şi ţinta următoare, la fel de evidentă pentru teologul rus Iurii Tabak care acuză fără rezerve: „Musulmanii veniţi în Europa sunt destul de dominaţi de pasiune şi agresivi. Insistă asupra propriilor lor valori. Nu le place ca simbolurile religiei lor să fie interzise sau criticate şi cer respectarea religiei şi drepturilor lor. O situaţie în care e greu să faci ceva, deoarece orice decizie va provoca nemulţumirea unei părţi sau alteia. Conflictele sunt inevitabile”.

Context în care atacul devine global, căci Pr.Igor Iakimciuk, secretarul pentru relaţii inter-ortodoxe la Departamentul de relaţii internaţionale al Patriarhatului Moscovei vede o extindere a procesului de xeonofobie în lume, ămpotriva valorilor creştine: „Este vorba despre un atac premeditat la adresa culturii creştine care stă la baza întregii civilizaţii europene şi graţie căreia Europa s-a format ca atare”.

Toleranţă neiertătoare ? Poate. Extrapolare pe ideea conflictului inevitabil între civilizaţii? Dar cu ce preţ? Cine şi când va începe să-l plătească şi în numele cărui ideal? Să ne amintim cuvintele lui Jean Eden Hallier: Există şi o libertate vidă de sens, o libertate a umbrelor, o libertate care nu constă decât în a schimba o închisoare cu alta, făcută din lupte fără sens întreţinute de obscurantismul modern şi alimentate de o înşelătoare lumină...