Batjocorirea publică a moralei creştine

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

♥ Recenta declaraţie a primarului Radu Mazăre despre legalizarea prostituţiei n-a făcut decât să urce, din nou, pe scena mediatică, un subiect ce se globalizează: batjocorirea moralei creştine, prin legalizarea imoralităţilor, de către diverse autorităţi. ♥

Întrebarea fundamentală în raport cu o lege ar fi: care este rostul ei? Evident, unul social, ar spune mulţi, deoarece o lege reglementează societatea, răspunzând unor nevoi ale ei. Incomplet, aş spune eu, pentru că, în mod fundamental, legea trebuie să desăvârşească umanitatea, societatea. Dacă legea permite omului să nu mai caute desăvârşirea, atunci umanitatea se degradează ireversibil. Ajungem la situaţia paradoxală când legea omoară chiar subiectul ei, omul.

Să facem puţină istorie a legii. Prima lege în istoria umanităţii avea ca scop menţinerea omul pe calea desăvârşirii. Porunca divină dată omului Din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci însemna că ascultarea de Dumnezeu îl desăvârşea pe acesta. Călcând porunca, omul a ajuns să cunoască binele în care a fost şi răul în care a ajuns, după cum spun Sfinţii. Ca o paranteză, este interesantă similitudinea gândirii omului înşelat în Rai (rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă) cu a gândirii omului contemporan lumesc, decăzut, la Sf.  Ioan Evanghelistul (pofta trupului,  pofta ochilor şi trufia vieţii).

Apoi, Dumnezeu, în infinita Sa iubire faţă de om, a încercat, să încetinească procesul degradării morale a lumii, cu ajutorul Legii lui Moise, trimisă unui popor ales anume. Aici remarcăm universalitatea celor 10 Porunci, ca mijloc de ocrotire a omului şi a societăţii. Dar nici acestea nu au folosit prea mult, omenirea degradându-se moral în continuare.

În cele din urmă, însuşi Dumnezeu S-a întrupat, în Iisus Hristos, pentru a restaura integral, „pe dinăuntru”, firea umană. Avem aici o culme a desăvârşirii: îndumnezeirea firii omeneşti şi sălăşluirea Duhului Sfânt în om. Desigur, prin libera alegere a unei noi, singure şi supreme Legi:  Legea Iubirii, exprimată divin în sintagma Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Astfel, cercul decăderii se închide, puterea păcatului se surpă iar omul devine, prin har, fiul lui Dumnezeu.

Însă diavolul nu doarme. Omul, socotind prea tiranică această nouă Lege, comite o nouă înşelare universală, cea asupra rostului legilor: ele trebuie să servească strict scopurilor sociale, ignorând aspectul moral, divin. În acest fel, legea, instrumentul salvator al divinităţii, se răzbună pe Creatorul ei şi, precum copilul ce-şi omoară tatăl, reuşeşte să alunge teocentrismul din spaţiul public, instaurând antropocentrismul (un virtual sistem 666).

Altfel spus, în centrul realităţilor umane nu mai este Dumnezeu, ci omul. Pe cale de consecinţă, morala suferă şi ea un regres, ajungând la un soi de morală relativistă, comunitară, limitată. Mai mult, ea este violată de către lege, deoarece legea se încântă cu plăcerea binelui social, dar fără a avea legătură cu morala divină. În aparenţă, violul pare dragoste, deoarece fiecare om îşi simte respectate drepturile. În realitate, vorbim de violarea moralei divine, prin legalizarea dreptului la păcat.

Aşa ajungem în zilele noastre, când legile au doar rolul de a satisface interesele unor grupuri umane, mai mari sau mai mici, fără a mai ţine cont de divinitate. De pildă, apar legi imorale care satisfac dorinţele de afirmare socială ale grupărilor LGBT (Lesbi, Gay, Bisex, Transex), prin legalizarea căsătoriilor şi adopţiilor de copii, sau legiferări ale unor interese economice imorale, precum legalizarea prostituţiei. Nu este singurul caz în care economia se bazează pe imoralitate. Economia bancară, industria farmaceutică, exploatarea resurselor naturale, iată doar alte câteva domenii în care lucrurile încep să se întâmple cam la fel. În acest fel, desăvârşirea umană este sufocată sub dictatura legilor, culmea, făcute tot de oameni.

Revenind asupra legalizării prostituţiei, remarc doar câteva chestiuni. Personal, declaraţia primarului m-a întristat, dar nu m-a surprins (am văzut că unii aşteptau "înfurierea Bisericii",ceea ce nu cred că se va produce). La început, ideile erotico-imorale s-au iţit timid prin spaţiul public românesc, de frica mâniei majorităţii „credincioşilor”, care sunt şi votanţi. Odată însă cu îmbunătăţirea indecentă a „mecanismelor de vot” (micul, sacoşa, trocul politic, etc.), dar şi sincron cu sărăcirea votanţilor (mai uşor de manipulat deci), aceste idei încep să circule mai curajos. Căci politicienii ştiu că „dragostea trece prin stomac”, iar gura umplută temporar a omului flămând nu mai are timp şi chef să ia atitudine.

  Pe alt front, sofismul atacurilor mediatice la Biserică şi cler pare să dea roade. „Credincioşii” îşi pierd, zice „sondajul”, încrederea în instituţia Bisericii, care îşi permite criticarea imoralităţilor, independent de negocierile globaliste. Prin urmare, pe viitor, ei vor fi mult mai uşor de manipulat ideologic, pentru a accepta ceea ce doresc autorităţile. Cu toate acestea, Biserica ar vrea ca autorităţile sa fie expresia moralităţii creştine a acestui popor, pentru că de aceea sunt alese, ca reprezentante ale poporului.

Argumentul pro-legalizare cum că prostituţia deja există, nu stă deloc în picioare.Ar însemna ca, urmând aceiaşi logică, să urmeze legalizarea furtului, a minciunii, a crimei şi a consumului de droguri. Căci şi acestea există în cotidiana noastră existenţă. 

Dacă mergem mai în profunzime, lucrurile devin mai grave. Instaurarea unei legislaţii permisive, de tip Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi a urâciunilor pământului, nu ar face decât să confirme că, din dorinţa de profit, economia mondială devine anti-iconomie divină, deoarece contribuie la degradarea morală a persoanei umane, a familiei şi a societăţii. Apoi, legalizarea vânzării de plăceri trupeşti ar confirma fariseismul politicienilor, pentru care comisionul şi afacerile proprii sunt esenţa vieţii politice (mă întreb câţi vor patrona bordeluri?!). În fine, ridicarea bordelului la rang de instituţie legală şi impozitabilă va deschide o nouă eră fariseică în societatea românească, majoritar creştină: economia noastră va include oficial adulterul şi desfrâul printre factorii de creştere economică. Acestea vor fi numai bune de pus în catalogul altor „virtuţi” naţionale, gen furtul, minciuna şi manipularea, în aceste vremuri de delăsare a conştiinţei globale.

Astfel, batjocorind public morala, autorităţile vor putea exploata intensiv pornografia, slab "valorificată" până acum.

PS. Ca să încheiem totuşi cu frunţile descreţite, mă gândesc la faptul că, în ignoranţa lor mercantilă şi duplicitară, unii vor îndrăzni să cheme clericii la sfinţire de bordeluri. Însă, ar fi de-a dreptul nebunesc, ca aceştia să accepte.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite