Alegerea Papei e listată la casa de pariuri

Buuun, deci avem o miză babană, nişte personaje cu tichiuţe roşii şi biografii cvasi-cunoscute, 1,2 miliarde de credincioşi (!), tabloide şi televiziuni de ştiri, atmosferă de omphalos al lumii religioase. Mix-ul perfect pentru a crea un story. Şi ce story!

Au apus vremurile în care lumea gusta poveşti siropoase cu rezolvări imposibile gen Pasărea- spin, s-au dus momentele de glorie ale papei globe-trotter Ioan Paul al II lea, sunt uitate şi forţa artistică dar şi influenţa geo-politică a Bisericii romano-catolice. Finito! Acum avem, simplu, o „o cursă pentru scaunul papal” (citat din comentariul înflăcărat al unei televiziuni de ştiri din România), o „zi hotărâtoare”,  „un conclav reunit pentru votul decisiv” – în fine, avem o listă cu „papabili”! Asta le-a întrecut pe toate! Nu credeam să aud în viaţa asta un asemenea barbarism, o asemenea lipsă de substanţa transferată unui cuvânt/realităţi pline (încă) de miez...

„Papabilii” îşi dispută întâietatea la scaunul pontifical rămas vacant în urma demisiei lui Benedict al 16 lea – un neamţ serios, care şi-a luat treaba în serios. Şi-a luat-o prea în serios, zic unii, căci pus în faţa raportului întocmit de o comisie a cardinalilor (sursă: La Repubblica), s-a luat cu mâinile de cap!

Coruperea şi influenţarea unui contingent important de cardinali de la vârful ierarhiei catolice se făcea pe baza slăbiciunii „contra firii”, pe care aceştia o practicau asiduu – ne informează acelaşi cotidian. Vaticanul nu a infirmat dar nici nu a negat (cu excepţia unor eschive ale purtătorului de cuvânt, pr. F. Lombardi) această rumoare iscată în jurul dosarului  de 300 de pagini intitulat în frumoasa limbă latină „Relationem”. Acest fapt a alimentat zvonistica. Şi a încins... bursa pariurilor.

Astfel, ghanezul Peter Turkson este cotat în prezent cu 3,5 la 1, umăr la umăr cu italianul Angelo Scola. Interesant... Apoi, Tarcisio Bertone înregistra un scor de 4,5 la 1. Pariorii înfocaţi au mizat chiar şi pe vârsta noului Papă: zdrobitor, peste 76 de ani.

Citeşti, reciteşti şi parcă nu mai înţelegi în ce lume te afli. Eşti în secolul 21 după Hristos sau în epoca zodiacelor, a astrologilor antichităţii, a celor care ghiceau în ghioc „viitorul”? Eşti la 21 de veacuri după descoperirea hristică sau în plin neo-păgânism, în care hazardul, voia sorţii, joacă un rol determinant? Eşti într-o lume cuviincioasă cu cele sfinte sau în plin iconoclasm, în care nu există chiar nimic sacru? Mai este recunoscută prezenţa Duhului Sfânt (invocat, de altfel, cu obstinaţie), Cel care îi inspiră pe cei 80 de electori spre o justă alegere sau e doar o negociere orizontală, strict lumească?

La toate aceste întrebări cred că vom găsi răspuns după alegere. Aşa cum am găsit răspuns şi după alegerea lui Ioan Paul al II lea, dar şi a lui Benedict al XVI lea – papi cu care am fost contemporani, din plin. Şi ale căror roade le-am cules şi noi, laolaltă cu restul planetei Pământ.