Constantin Bălăceanu-Stolnici, la Adevărul Live: Din cauza educaţiei comuniste, românii văd doar partea laică a Crăciunului

La Adevărul Live am avut o ediţie specială de Crăciun, în care invitat a fost academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici. El a vorbit cu jurnalistul Cristian Unteanu despre Crăciunul la români, acum şi în trecut.

Cristian Unteanu: “Cât de mult rău face reducerea la comercial?”

Constantin Bălăceanu-Stolnici: “În Vestul Europei sau în Occident dimensiunea de familie a fost mai importantă mereu, decât dimensiunea religioasă. Mult mai importantă decât dimensiunea religioasă. E un fenomen care se păstrează până astăzi.

În afară de masa de Crăciun mai apăreau şi cadourile de Crăciun. Ele au fost o găselniţă mai tardivă a Bisericii Catolice, care a transmutat tradiţia de Sfântul Nicolae, de Crăciun. Aceasta se încadra perfect cu sărbătoarea familiei. Asta face ca şi astăzi Crăciunul să ne pară mai laic decât Paştile şi Rusaliile. Fiind o sărbătoare de cadouri, are şi un aspect comercial."

---

Cristian Unteanu: “Mulţi sociologi ai religie spun că sărbătoarea se descaralizează. În Europa, în SUA, au început să apară probleme politice legate de Crăciun. Societatea românească va urma tradiţia de desacralizare?”

Constantin Bălăceanu-Stolnici: “Crăciunul e complicat. Sărbătoarea de Crăciun a fost instituită în secolul al IV-lea. Până atunci nimeni nu se gândea să sărbătorească Naşterea lui IIsus, pentru că nu ştim data de naştere. Sfinţii părinţi au hotărât prin anul 336 să facă sărbătoarea Crăciunului pe 25 decembrie. N-a fost întâmplător. Această zi era deja o zi cu o anumită conotaţie sacră, pe care i-a dat-o Aurelian, când a numit-o Sărbătoarea Soarelui - Sol Invictus.

ZIua aceasta se găseşte în spaţiul solstiţiului de iarnă - o dată importantă din punct de vedere religios şi politic. În Roma erau Saturnaliile, care erau o perioadă în jurul datei de 21-22 decembrie de Sărbători închinate Soarelui. Sărbătorirea de Crăciun este o comemorare creştină ,dar într-un spaţiu cu tradiţii foarte vechi.

Data respectivă a fost destul de frământată. Crăciunul se sărbătorea de ziua Bobotezei. Şi astăzi sunt biserici armeneşti care fac asta. Fixarea a fost o selecţie nu numai din motive religioase, dar şi din motive politice. Pentru că spaţiul din calendar era consacrat pentru nişte Sărbători. Au anihilat impactul păgânismului prin mutarea Crăciunului azi.

De asemenea, Crăciunul se sărbătoreşte de două ori. Cei din calendarul iulian, îl sărbătoresc cu două săptămâni mai târziu decât noi. Ei rămân la calendarul care funcţiona pe vremea lui Iisus Hristos. Noi sărbătorim cu două săptămâni mai devreme. Importanţa ei social politice, apar la orice pas. 

---

Cristian Unteanu: “Pentru tineri valoarea unei asemenea Sărbători a scăzut. Apelez la amintirile dumneavoastră şi realitatea de astăzi. În ce măsură consideraţi că tinerii primesc Crăciunul diferit faţă de ceea ce aţi ştiut dumneavoastră în copilărie?”

Constantin Bălăceanu-Stolnici: “În copilăria mea am sărbătorit Crăciunul în două mentaliăti diferite. Mentalitatea bucureşteană, până în 1931. A doua mentalitatea - rurală de la ţară. Nu existau tradiţii moderne, ci tradiţii bizantine, cu acele manifestări tradiţionale - colindul cu steaua, cel mai important. După aceea erau manifestările care se făceau tot cu caracter mai puţin creştin, cu prilejul anului nou. Erau manifestări care aveau o conotaţie creştină puternică - în cazul stelei. Mă gândeam cum mama îi primea în casă, le dădea prăjituri, le dădea mici cadouri. Era o chestie absolut specială. În Stolnici sunt 12 tineri pregătiţi să meargă cu steaua.

Moş Crăciun nu avea loc. Nu exista conceptul de pom de Crăciun. Exista bradul, dar acesta era bradul de nuntă şi bradul care se punea la înmormântarea tinerilor necăsătoriţi"

Constantin Bălăceanu-Stolnici vorbeşte despre Crăciunul la români 

---

Cristian Unteanu: “Care este amintirea cea mai vie de Crăciun?”

Constantin Bălăceanu-Stolnici:“Bradul din 1929, până în tavan. Mama ne-a adunat pe toţi, ne-a dat prăjituri, ne-a dat cadouri, a angajat un prestidigitator ca să ne amuze.

Dincolo, la ţară, toate aveau şarmul lor. În afară de colindători, mai erau echipele care veneau cu Irodul - o mică piesă de teatru jucată de adulţi costumaţi. Aceste tradiţii mi le aduc aminte. Şi îmi aduc aminte de masa de Crăciun, unde eram noi toţi în familie şi la care veneau şi mătuşi şi unchi de la Bucureşti.”

Cristian Unteanu: “Îmi povestiţi de un Crăciun al unei familii bogaţi?”

Constantin Bălăceanu-Stolnici: “Era un Crăciun de oameni cu anumită putere financiară, dar nu un Crăciun ostentativ. Tata ne-a învăţat cu o anumită austeritate. Tata a avut previziunea venirii comunismului şi a vrut să ne obişnuiască cu un anumit regim, în care să nu ne considerăm copii de bani gata"

---

Cristian Unteanu: “Ce tendinţe vedeţi în sărbătorirea Crăciunului la noi?”

Constantin Bălăceanu-Stolnici:“E o tendinţă spre secularizare. Am văzut tineri şi adulţi, ca rezultat al educaţiei comuniste, care văd în Crăciun doar sărbătoarea de familie - prânz mare, mulţi se duc şi-şi fac perioadă festivă care începe cu Crăciunul şi se termină cu Anul Nou. Sunt contopite două sărbători, una religioasă, una laica, în care partea spirituală e diluată. La Paşti partea spirituală e mult mai puternic păstrată”

Cristian Unteanu: “Credeţi că societatea va rămâne marcată de tradiţia creştină?”

Constantin Bălăceanu-Stolnici: “Eu sunt epitrop la o Biserică. Constat că biserica e plină. Constat că vin mulţi tineri. E un semnal. Unul minor statistic, dar arată că există o tendinţă la revenire la valorile spirituale. Bisericile de la noi fac eforturi pentru a respiritualiza societatea românească”

Cristian Unteanu: “Şi cu ce rezultate?”

Constantin Bălăceanu-Stolnici: “Ei, aici e o întrebare. Cât e religie şi cât superstiţie. De foarte multe ori, am văzut oameni care spun Tatăl Nostru ca o formulă magică de apărare. Sau se duc la BIserică negociind anumite avantaje - mă duc la Biserică, dar Dumnezeu trebuie să aibă grijă de mine. Exista în religiozitate o anumită superstiţie"

---

Cristian Unteanu: “Vi se pare că societatea e mai violentă acum?”

Constantin Bălăceanu-Stolnici:“Noi idealizăm trecutul nostru. Mereu a existat violenţă. În anii 30, îmi amintesc că la ţară au fost şase crime de familie. Era intoleranţă şi atunci. Noi suntem într-un spaţiu tolerant faţă de Occident, dar amintiţi-vă de procesele împotriva vrăjitoarelor din Vest, executate şi torturate în perioada Evului Mediu.

Pe de-o parte e o deschidere către religia creştină, dar şi o deschidere către orizonturile violente, cândva instrumente de supravieţuire.”

Cristian Unteanu: “E adevărat că noi nu am avut aici o teroare religioasă, ca în Vest. Amintiţi-vă de Manualul Inchiziţiei”

Constantin Bălăceanu-Stolnici: “Noi n-am avut această tradiţie. Lumea ortodoxă nu a avut-o”

Cristian Unteanu: “Atunci de unde vine intoleranţa din 2013?”

Constantin Bălăceanu-Stolnici: “Credeţi că e mai mare? Eu am văzut intoleranţa legionară. Erau oameni creştini, se puseseră sub protecţia Arhanghelului Mihail. Promovau concepte frumoase - erau nume mari de cărturari care au fost atraşi. În subsol exista intoleranţa - asasinatul politic, masacrele de la JIlava şi acele zile teribile ale rebeliunii din ianuarie 1941. A existat această violenţă şi atunci. După aceea violenţele din timpul comunismului.

Au fost nişte orori cumplite pentru a distruge elita - să-i chinuieşti până-i omori.”

Cristian Unteanu: “Mai ţineţi minte regula Inchiziţiei - erau judecaţi, condamnaţi şi, fiindcă Biserica nu voia să-şi murdărească mâinile. În ultima zi erau transferaţi către justiţia laică”

Constantin Bălăceanu-Stolnici: “Dostoievski îl pune pe Torquemada în faţa lui Iisus şi acesta îi spune că l-ar fi condamnat în vremea lui.”

Cristian Unteanu: “De ce devin oamenii fanatici?”

Constantin Bălăceanu-Stolnici: “Oamenii inteligenţi pot deveni fanatici. Robespierre, Savonarola. Elitele musulmane mă sperie. Fanaticul pentru crime enorme făcute în numele religiei este răsplătit"

---

Cristian Unteanu: "Mai ţineţi minte când preoţii binecuvântau tancurile sau rachetele?"

Constantin Bălăceanu-Stolnici: "Până şi Stalin a scos preoţii să binecuvânteze tancurile. O religie foloseşte ritualul pentru a întări spiritul distructiv al armatei. E oribil. 

Ideea mea este că Divinitatea este un lucru foarte complicat şi misterios încât gândirea umană nu-l poate pricepe în toată complexitatea lui. Oamenii îşi fac o reprezentare, fiecare cum poate a lui Dumnezeu."

---

Cristian Unteanu: "Credeţi în Dumnezeul răzbunător din Vechiul Testament?"

Constantin Bălăceanu-Stolnici: "Atingeţi un punct delicat. Primul mare eretic a spus că Dumnezeul Vechiului Testament este rău, răzbunător, face genocid, iar Dumnezeul Noului Testament este cel al iubirii. E greu de spus. Mintea noastră nu îl poate înţelege pe Dumnezeu în complexitatea lui. Noi cei din religia creştină - Dumnezeul cel bun din NT şi Dumnezeul cel rău din VT. Dumnezeul din VT ne-a deschis drumul spre monoteism"

---

Cristian Unteanu: "Ce credeţi despre atei?"

Constantin Bălăceanu-Stolnici: "Poziţia mea este mai nuanţată. Sunt şi antropolog. Posibilităţile de a-l înţelege pe Dumnezeu sunt date de anumite structuri celebrale. Nu oricine poate să vorbească. Nu oricine poate să citească. Nu oricine poate să creadă în Dumnezeu. Trebuie să aibă în creierul său atitudinea de a crede. 

Ateul convins este o lipsă, o incapacitate a creierului de a integra complexitatea divinităţii. Trebuie să-i consider ca pe nişte oameni lipsiţi de un avantaj pe care-l avem noi credincioşii. Nu poţi să ai ură şi duşmănie, ci compasiune"