Acuzaţii de şmen cu Bunul Dumnezeu

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mănăstirea Esfigmenu de la Muntele Athos Foto Shutterstock
Mănăstirea Esfigmenu de la Muntele Athos Foto Shutterstock

Mare şi deosebit de dens populată în situaţii excepţionale este Grădina Domnului. E încăpătoare şi primitoare pentru toţi, lăsându-i să se comporte în libertatea convingerilor lor puse, toate, sub semnul credinţei lor statornice în puterea Credinţei. A  Adevăratei Credinţe. Problema fiind că „Adevărata Credinţă“ nu este la fel înţeleasă de toţi.

De aici teribilele războaie interconfesionale care au zguduit secole de-a rândul lumea creştină, spargerile succesive ale spaţiului creştin în structuri opuse, adesea extrem de violent, excomunicându-se una pe alta cât de des şi cât de extins au putut, organizând masacre, execuţii publice, arderile icoanelor adversarilor creştini, ruperea spaţiilor în biserici autocefale care, şi acum, se scuipă vârtos una pe alta, acuzându-se, în principal, de pact cu duşmanul, tot creştin, tot închinătoar al aceluiaşi Dumnezeu.

Una dintre rupturile cel mai importante în perioada contemporană, una care se adânceşte continuu şi se poate lega (sau poate fi legată) de acutizarea altor tipologii de conflict, este cea din lumea ortodoxă. Cu scandaluri de mari dimensiuni provocate de acuzaţiile deschise de trădare a Adevăratei Credinţe adresate Patriahului Ecumenic de la Constantinopole, conducătorul spiritual al Biserii Ortodoxe, cel puţin al aceleia la care este afiliată şi BOR. Ce i se reproşează? Apropierea mult prea mare de mişcarea ecumentică, favorizarea nepermis de mare a legăturilor cu duşmanii catolici, adică cu papistaşii, încercările de a găsi o soluţie la conflictul istoric cu Roma etc. Asta a dus la o ruptură, majoră în spaţiul ortodox, soldată cu ieşirea unor mari Biserici tradiţionale de sub autoritatea Patriarhatului de la Constantinopole şi trecerea sub a celei a Patriarhatului Moscovei.

Am vorbit în diverse ocazii despre acest conflict cu urmări dezastruoase pentru unitatea şi presitigiul creştinătăţii. Acum aş vrea să vă reamintesc faptul că el s-a reflectat, într-o manieră surprinzătoare şi spectaculoasă, de tip roman de aventuri, în interiorul Comunităţii Sfinţilor Părinţi de la Athos, loc descris, cel puţin în principiu, drept centrul necontestat al adevăratei spiritualităţi pure, model pentru construcţia drumului spiritual al oricărui credincios în căutarea luminii divine.

Teoretic, aşa ar fi şi acum dacă n-ar exista cazul Mănăstirii Esfigmenu. Conform datelor Orthodox Wiki,  „avea rangul al optsprezecelea între mănăstirile atonite, însă şi-a retras reprezentatul din Sfânta Comunitate (sau Sfânta Chinotită - organismul oficial de conducere al Sfântului Munte) şi a încetat să mai participe la întrunirile acesteia. Retragerea reprezentanţilor săi de la întrunirile Sfintei Chinotite au antrenat ruperea relaţiilor mănăstirii Esfigmenu cu Patriarhia Ecumenică, sub a cărei autoritate canonică se află toate mănăstirile de la Muntele Athos. Monahii de la Esfigmenu au afirmat că au recurs la acest gest datorită faptului că Patriarhul Ecumenic ar fi încălcat canoanele şi învăţătura Bisericii Ortodoxe prin relaţiile pe care aceasta le menţinea cu diferite mişcări ne-ortodoxe şi îndeosebi datorită angajării Patriarhiei în Mişcarea Ecumenică. Mănăstirea rămâne totodată rezervată faţă de Uniunea Europeană, refuzând orice fel de finanţare din partea acesteia. Potrivit egumenului mănăstirii, Metodie, obştea ar fi refuzat o finanţare de 15 milioane de euro din partea Uniunii, apreciind că pentru o asemenea sumă aceasta ar fi cerut fără îndoială ceva în schimb. 

În decembrie 2002, Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea călugărilor recalcitranţi, decizie contestată în faţa instanţelor elene de călugării de la Esfigmenu. În noiembrie 2005, o Curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Patriarhia Ecumenică a autorizat crearea unei noi obşti pentru mănăstirea Esfigmenu şi a dispus evacuarea monahilor disidenţi. Pe 20 decembrie 2006 a avut loc o ciocnire violentă între un grup de monahi din mănăstirea Esfigmenu şi alţi monahi din noua obşte desemnată pentru această mănăstire, când cei din urmă au încercat să intre în birourile mănăstirii Esfigmenu din Careia, capitala Sf. Munte. Obştea condusă de egumenul Metodie a refuzat ordinul de evacuare al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I, iar în octombrie 2006 un tribunal din Salonic a emis sentinţe de câte doi ani închisoare cu suspendare pe numele a nouă monahi din vechea obşte pentru ocuparea ilegală a birourilor mănăstirii Esfigmenu. Până în prezent, situaţia mănăstirii a rămas blocată“.

Scandalul cu românii

Mănăstirea Esfigmenu revine în actualitatea imediată cu un alt scandal de proporţii, având, din păcate, o foarte neplăcută componentă românească.

Despre ce e vorba?

a

Ne spun cei de la Orthodox Times care titrează „Credicioşii îşi pun în nas produse antiseptice pentru a obţine un test negativ rapid", plecând de la „plângerea incredibilă“ depusă de Părintele Batolomeu (foto), stareţul de acum al mănăstirii, care acuză pelerinii, mai ales pe cei veniţi din România, de a folosi certificate false. Povestea iniţială apare, pe larg, în ThessToday.gr. Într-o declaraţie pentru un post de radio din Salonic, stareţul Bartolomeu spune că „În mod deosebit, avem problema certificatelor false folosite de cei care încearcă să intre pe Muntele Athos şi nu le pasă dacă sunt pozitivi sau sunt purtători de virus. Mulţi, în principal din România, au fost găsiţi în posesia de certificate false sau care-şi pun substanţe antiseptice în nas pentru a ieşi bine la testul rapid, cerinţă obligatorie înainte de a se permite intrarea pe Muntele Athos".

Nu sunt simple vorbe fără consecinţe asumate, inclusiv cele privind comunitatea monahală de pe Muntele Athos. Stareţul Barolomeu a cerut şi intervenţia procuraturii pentru a identifica pe acei călugări care refuză vaccinarea, „nu foarte mulţi, ci doar câţiva fanatici": „Ei duc lumea în direcţia fantismului şi intoleranţei. Caracteristicile fanaticului sunt ura şi dorinţa de răzbunare. Nu tolerează alte opinii şi, atunci când le aud, reacţionează în mod agresiv. Iar acum sun acuzat a fi un colaboraţionist în favoarea Patriarhului deoarece îndrăznesc să vorbesc despre aceste lucruri".

În consecinţă, şeful procuraturii din Salonic a ordonat începerea unei investigaţii preliminare în care stareţul va fi chemat să depună mărturie, numind pe cei pe care-i consideră vinovaţi de campanie personală antivaccinare şi răspândire de ştiri false, asta în condiţiile în care doar 40% din comunitatea monahală este vaccinată. „Sunt oare călugării mai presus de lege? - se întreagă Stareţul Bartolomeu. - „Când moartea se răspândeşte în jurul nostru, nu numai pe Muntele Athos ci şi în întreaga lume, nu putem ignora aceste lucruri".

s

În condiţiile în care aceasta este harta publicată ieri seară de cei la ECDC, este limpede că problematica luptei anti-Covid 19 revine ca prioritate absolută pentru cele mai multe ţări din Europa. Situaţie în care, conform datelor oficiale, suntem în contracurentului, cu o scădere importantă a cazurilor. Şi, uite, iese o asemenea acuzaţie care poate face nespus de mult rău, mai ales că se leagă de portretul general făcut românilor, mai mult decât negativ.

Acum, oare cine ar trebui să zică ceva? Este o situaţie de excepţie, este un procedeu patentat posibil de folosit şi în alte situaţii, în alte puncte vamale, în alte ţări? Numai dacă se instalează o asemenea suspiciuni şi ar fi absolut dramatic. Dar ce ne facem dacă se dovedeşte cumva că are dreptate Sfinţia Sa Stareţul şi dreptcredincioşii noştri, în goana lor după sfinţenie, au încercat să facă un şmen cu Domnul Dumnezeu, unul mic şi nevinovat, doar să poată să pupe ceva icoane şi moaşte suplimentare, că nu ştii de unde ţi se trage norocul?

Tot procuratura să fie chemată să facă dreptate şi în Grădina Domnului?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite