24 de ani de la moartea lui Nicolae Steinhardt. Înmormântare cu călugări şi securişti

24 de ani de la moartea lui Nicolae Steinhardt. Înmormântare cu călugări şi securişti

"Dacă cineva mi-ar dovedi că Hristos este în afara adevărului, mai bine aş rămâne cu Hristos decât cu adevărul" - Nicolae Steinhardt

Nicolae Steinhardt a murit la 30 martie 1989. A fost înmormântat la Rohia (Maramureş), ceremonia de înhumare fiind supravegheată de slujbaşi ai Securităţii.

Lui Nicolae Steinhardt i s-a făcut rău în aeroport. Avea 77 de ani şi plănuia să ia avionul din Baia Mare pentru a ajunge la Bucureşti, unde-l aşteptau prietenii săi Alexandru Paleologu, Mihai Şora şi Oliv Mircea. După ce luni în şir suferise de dureri în piept de la o angina pectorală, Steinhardt a făcut infarct şi a fost transportat la un spital din Baia Mare. A murit la câteva zile după infarct. Era 30 martie, într-o zi de joi.

"Tare mă supără nişte gânduri, că nu m-a iertat Dumnezeu de păcatele tinereţii mele". Steinhardt a murit măcinat că tinereţea sa departe de Dumnezeu nu poate fi ştearsă cu buretele. Înainte să închidă ochii pentru ultima dată a cerut să i se aprindă o lumânare şi să i se citească un psalm. Nicolae Steinhardt s-a convertit la creştinism, în închisoarea Jilava, la vârsta de 48 de ani. Era întemniţat pentru că nu şi-a trădat prietenii şi convingerile.


"Să nu fii jidan fricos, să nu te caci în pantaloni!"
Oscar Steinhardt, evreu, arhitect, către fiul său Nicolae


A fost înmormântat la Rohia, în prezenţa călugărilor de la mănăstirea unde Steinhardt a slujit între 1979 şi 1989. Securitatea şi-a trimis oamenii să supravegheze ceremonia. Steinhardt era o ţintă chiar şi după moarte. Fusese întemniţat politic între 1958 şi 1964. Manuscrisele sau au fost confiscate în mai multe rânduri de Securitate.

Despre moartea lui Steinhardt s-a scris puţin în acel ultim martie comunist. Prietenul său, Ioan Pintea, îşi aminteşte că decesul a fost consemnat "printr-un anunţ în România Liberă la rubrica decese, un articol profund de Adrian Popescu în revista Tribuna, un scurt articol comemorativ semnat de Ioan Alexandru în revista Flacăra şi un eseu aplicat despre ultima carte a defunctului semnat de Radu Săplăcan în revista Steaua. Nimic mai mult. De-abia după ’89, prin breşa deschisă de «Jurnalul Fericirii», s-a revelat pentru toată lumea uriaşa personalitate literară şi teologică a «ovreiului creştinat»”.

Steinhardt are o vastă operă postumă: peste 15 cărţi. Recent au fost descoperite benzi audio pe care i s-a păstrat vocea. Cam aşa era vocea lui Nicolae Steinhardt:

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: