110 ani de la naşterea savantului român Nicolae Georgescu Roegen, părintele bioeconomiei

Considerat cel mai mare economist român din toate timpurile, Nicolae Georgescu Roegen face parte din panteonul marilor spirite româneşti, alături de Eliade, Cioran, Ionescu, Brâncuşi şi Enescu. El este fondatorul bioeconomiei, teorie care prezintă un mod revoluţionar şi integrator de a vedea economia.

La 4 februarie 2016 s-au împlinit 110 ani de la naşterea lui Nicolae Georgescu Roegen, membru al Academiei Române. Puţin cunoscut în România, dar de o largă recunoaştere în lume, Georgescu Roegen a fost un savant profund original, matematician, statistician, fizician, convertit la studiul economic.

Contribuţiile sale remarcabile în domeniul economiei i-au adus aproape toate titlurile ştiinţifice meritate: profesor emerit şi profesor de onoare la Universitatea Vanderbilt, membru de onoare al Asociaţiei Economice Americane, membru al diferitelor organizaţii ştiinţifice din SUA şi din Europa, inclusiv al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe, membru de onoare al prestigioasei instituţii ştiinţifice ”Phi-Beta-Kappa” de la Universitatea din Vanderbilt, Visiting Profesor şi invitat să ţină conferinţe la marile universităţi din lume, inclusiv la Academia Română şi la universităţi din România. Numeroase universităţi europene i-au acordat titlul de ”Doctor Honoris Causa”, iar Academia Română l-a ales membru de onoare în 1990. Cu toate acestea, Academia Română nu a organizat anul acesta niciun eveniment în memoria marelui savant.

Matematician strălucit, convertit la profesia de economist

Născut 1906 la Constanţa, Nicolae Georgescu-Roegen studiat la prestigiosul Liceu Militar „Mănăstirea Dealu”, fiind primul din clasă în fiecare an.  Distingându-se în mod deosebit la matematică, după absolvirea liceului, Georgescu-Roegen s-a înscris la Facultatea de matematică a Universităţii Bucureşti, unde a avut şansa unor profesori excepţionali, precum David Emanuel, Gheorghe Ţiţeica, Traian Lalescu, Octav Onicescu etc. A obţinut titlul de licenţiat în matematici în 1926 şi, ulterior, a primit o bursă pentru studii doctorale la Sorbona (l’Institut de Statistique). Teza sa de disertaţie „Le problème de la recherche des composantes cycliques d’un phénomène” a fost distinsă cu formula “avec les félicitations du jury” şi publicată în întregime în Journal de la Société de Statistique de Paris, în octombrie 1930.

Interesul pentru statistică l-a determinat pe Georgescu-Roegen să aprofundeze studiile la London University College, cu marele statistician Karl Pearson, în anii 1931-1932, în cadrul unui program postdoctoral.

Devenit cunoscut prin lucrarea sa asupra fenomenului ciclurilor, Georgescu-Roegen a fost invitat în Statele Unite ale Americii, prin Fundaţia Rockefeller, să lucreze cu economiştii de la Barometrul Economic din Harvard.

În acest climat intelectual deosebit de elevat, Georgescu-Roegen s-a convertit la profesia de economist. Cunoştinţele sale în domeniul economic, consolidate şi rafinate în centrele intelectuale cele mai selecte din lume, alături de stăpânirea în profunzime a tehnicilor matematice şi statistice avansate şi folosirea lor cu multă îndemânare, au făcut din Georgescu-Roegen un tânăr de avangardă profesională, un desăvârşit novator şi un pionier în economia matematică.

Mazilit de comunişti

Nicolae Georgescu-Roegen s-a întors în România  în anul 1937, fiind numit director adjunct la Institutul Central de Statistică. El a contribuit la organizarea statisticii economice, financiare, a operaţiilor de comerţ exterior şi a celor valutare. Concomitent, a funcţionat ca profesor de statistică la Universitatea Bucureşti şi s-a angajat, în colaborare cu un grup entuziast la realizarea de  studii la nou-înfiinţatul Institut de Conjunctură,  condus de prof. Virgil Madgearu, precum şi la elaborarea Enciclopediei României –  proiect de mare anvergură.

El a făcut parte, ca statistician, din delegaţia condusă de Mihai Manoilescu la arbitrajul de la Viena,  fiind unul dintre martorii dictatului  din 30 august 1940 impus de Ribbentrop.
Nicolae Georgescu-Roegen a participat, în calitatea sa de director al Direcţiei de import–export la Ministerul Economiei Naţionale, la negocierile dintre delegaţia română şi cea germană pentru încheierea unui nou acord comercial, iar în 1944, în timpul Guvernelor Sănătescu şi Rădescu, a fost numit, la propunerea conducerii PNŢ, pe funcţia de secretar general al Comisiei de Armistiţiu pentru partea română.

După venirea comuniştilor la putere, Georgescu-Roegen a căzut în dizgraţie. Fiind în pericol de a fi arestat sub acuzaţia de ”duşman al poporului”, Georgescu-Roegen a reuşit să fugă din ţară în 1946. Savantul şi soţia sa Otilia s-au îmbarcat clandestin pe un vapor turcesc, obţinând azil politic în Turcia. De aici, în baza unei telegrame primite de la marii economişti Schumpeter, Leontief şi Mason, prin care i se comunica vestea că a fost angajat la Universitatea Harvard, a putut  solicita o viză de emigrant în SUA.

După Revoluţia din decembrie 1989, Nicolae Georgescu Roegen a reluat legăturile cu ţara sa. Din 1996, la Bucureşti au fost publicate mai multe volume din şi despre opera savantului. Surprinzător, cărţile nu au apărut sub egida Academiei Române, aşa cum era firesc, ci sub cea a Băncii Naţionale a României (coordonator prof. univ. dr. Mugur Isărescu).

Fondatorul bioeconomiei

Nicolae Georgescu-Roegen a rămas în conştiinţa universală în primul rând pentru teoria bioeconomică al cărui fondator este. Bioeconomia, pe care savantul o opune gândirii economice clasice, este ştiinţa ce analizează activitatea din economie în continuarea evoluţiei biologice cu mijloace extrasomatice – aşadar culturale şi sociale.

Opera sa de căpătâi este The Entropy Law and the Economic Process (Legea entropiei şi procesul economic) publicată în 1971, referitoare la entropia economică.

Domenii aparent ireconciliabile, aşa cum erau privite economia şi ecologia la sfârşitul aniilor 1960, sunt aduse împreună şi, respectiv, fundamentat matematic şi fizic de către Georgescu-Roegen. Contrar gândirii anterioare teoriei bioeconomice, care situa revoluţia industrială şi progresul tehnic de o parte a "baricadei", respectiv evoluţionismul lumii vii şi ecologia de cealaltă parte, economistul român vine cu o clarificare decisivă, având şi conotaţii evidente de economie politică contemporană.

Nicholas Georgescu-Roegen enunţă şi demonstrează că, pe de o parte, rezolvarea problemelor decisive ale mediului sunt strâns legate de progresul ştiinţific, tehnologic şi informatic al societăţii umane, dar, în acelaşi timp, doar existenţa progresului generalizat al rasei umane, în sine, nu poate rezolva automat problemele ecologice pe care tot oamenii şi dezvoltarea accelerată a omenirii, începând cu revoluţia industrială le-au creat. Factorul decisiv îl reprezintă voinţa societăţii umane, per ansamblu, de a rezolva problemele existente.