„Chipuri de lumină la Mănăstirea Văratec“, lansat la Bookfest. Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu-Buşulenga) în dialog cu Fabian Anton 1

Am fost zilele acestea într-o comisie doctorală, tema fiind cât se poate de atrăgătoare: autosecularizarea sau cum se derulează intern o seamă de procese pe care, drept scuză, le considerăm ca venind doar din exterior.

De 10 ani, Patriarhia Română deţine propria Agenţie de Ştiri. Purtând denumirea latină a Bisericii (basilica), agenţia a devenit un important punct de reper în mediul online românesc, devenind „vocea oficială“ a Patriarhiei Române în materie de comunicare publică. Ceea ce este atât firesc, cât şi necesar.

Un gând inspirat, de mare ispravă, l-a condus pe Arhiepiscopul cărturar Dr. Varsanufie la decizia de a institui o distincţie nobiliar identitară pentru Eparhia sa cuprinzătoare simbolic şi a geografiei Olteniei de sub munte, Crucea Râmnicului – oraş şi Eparhie de asemenea de sine în spaţiul oltenesc.

Trei gânduri la sărbătoarea de astăzi, când sunt sărbătoriţi toţi sfinţii cunoscuţi şi necunoscuţi – pentru că există şi oameni care, prin viaţa lor, au atins măsura sfinţeniei, dar care Îi sunt cunoscuţi, cel puţin deocamdată, doar lui Dumnezeu.

Iată, sub semnătura marii artiste cetăţean Olga Greceanu care s-a jertfit – acesta e cuvântul – pentru identificarea şi luminarea şi apărarea argumentelor nobile ale identităţii noastre naţionale şi de spirit, un fragment doar dintr-o sinteză cutremurătoare scrisă în 1923, parcă anume să fie citită astăzi –

“Ce nevoie aveţi voi creştinii de un scop în toate? De ce viaţa trebuie să aibă un scop, sau un sens? De ce nu puteţi trăi şi voi, ca tot omul, fără nici un scop?”, mă întreba de curând o prietenă atee.

Sâmbătă, 5 mai, de la ora 10:30, măsurişul oilor, cunoscut, în funcţie de zona etnografică, sub diferite alte denumiri (împreuniş, împreunat, sâmbră etc.) va fi reconstituit pentru public în Parcul Etnografic „Romulus Vuia“ din Cluj-Napoca. Manifestarea este organizată de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară şi de Muzeul Etnografic al Transilvaniei, fiind realizată pe baza cercetărilor etnografului Ioan Augustin Goia.

Cea mai mare problemă a României este anti-selecţia, faptul că valoarea individuală e zero în faţa combinatoristicii de grup. Din acest motiv, orice individ cât de cât cinstit şi valoros ajunge, mai devreme sau mai târziu, în impas. El îşi dă seama că, oricât s-ar strădui, nu poate progresa, bazându-se pe propriile merite, şi nu-şi poate prezerva capitalul de onestitate.

A fost o noapte caldă şi blândă, ca niciodată în acest colţ de lume. După o zi de ploaie, în toamna gri care ţine loc de primăvară.

În aceste zile pascale, minunate prin încărcătura lor, îmi revin în memorie figurile unor prieteni, încă în viaţă sau plecaţi deja dintre noi, care, contrar tabloidelor noastre şi a televiziunilor care „sfâşie“ ştirile, fac cinste Bisericii şi ţării deopotrivă.

În preajma sărbătorii pascale, îmi amintesc, uneori, de cîteva „înţelepciuni“ pe care le datorez Părintelui Andrei Scrima. E un mod de a rămîne în dialog cu dînsul şi de a retrăi regretul că n-am apucat să-l întreb tot ceea ce aveam de întrebat. Acum, fiindcă ne aflăm sub semnul Învierii, îmi revine în minte modul apăsat în care P. Scrima rostea numele Domnului în versiunea:

Prin actul creaţiei are loc o extază a Eternităţii care va întemeia eonul întregii lumi, analog şi totodată distinct de Eternitatea lui Dumnezeu. Timpul pleacă din Eternitate şi se întoarce în ea ca eon eshatologic. Avem astfel revelată aici suprapunerea capetelor timpului în Infinit.

Savantul Mircea Eliade a studiat comparativ toate religiile de pe „suprafaţa zbârcită a Pământului”, cum îi spunea un Profesor de-al meu. Pe baza acestei analize, el a ajuns la concluzia că valorile fundamentale ale oricărei religii sunt două, adică Sacrul şi Profanul.

O meditaţie a lui C.S. Lewis despre esenţa Creştinismului – şi despre vestea bună pe care o presupune, pentru noi toţi, Învierea lui Hristos. Fragmentul de mai jos face parte din colecţia de eseuri publicată sub titlul de „Mere Christianity” – transcrierea unor eseuri radiofonice susţinute de C.S. Lewis la BBC, în timp ce marele eseist britanic era profesor la Universitatea Oxford.

Vă rog să-mi permiteţi ca în această zi cu totul deosebită să vă propun lectura unora dintre gândurile exprimate de Albert Einstein asupra religiei, credinţei şi drumurilor obligatorii care le leagă de ştiinţă.

Una dintre temele de meditaţie din aceste ore de dinaintea Învierii Domnului este împlinirea în Iisus Hristos a profeţiilor din Vechiul Testament. Peste 300 de profeţii din profeţi precum Miheia, Isaia, Zaharia, Samuel, Ieremia, Ezechiel, Malehai, din Cartea lui Daniel, din Deuteronom, Levitic şi din Psalmi se împlinesc în Hristos. Iată câteva exemple.

Experienţa scriitoricească mă îndreaptă spre acest cuvânt „Prohod“ deşi, în adâncul sufletului meu, aş fi vrut să scriu Filozofia Prohodului, dar n-am pregătirea savantă necesară spre a-mi justifica alegerea nu numai sentimentală ci şi de gând, astfel încât îmi

„They loathe Christians. Plain and simple“ – a scris actorul James Woods pe Twitter când Google a omis sau refuzat, pentru al 18-lea an consecutiv, să marcheze printr-un doodle sărbătoarea Paştelui.

L-am întâlnit prima dată pe Paulo Coelho pe un raft la librăria Dalles. „Alchimistul“. Erau mii de cărţi acolo. Aş fi stat zile întregi în librărie, descoperind carte după carte, etajeră după etajeră. Alchimistul era o carte portocalie. Am văzut-o. Am deschis-o. Era scrisă aerisit. Mi-a plăcut. „O lectură uşoară“, mi-am zis.

După ce trec Babele şi Mucenicii, vine, în sfârşit, rândul vântului care primeşte numele lunii a treia a anului, Vântul lui Martie, ca un simbol al debutului hotărât al primăverii pe care ţăranul îl aşteaptă sau mai ales îl aştepta, atunci când şi timpul, ca şi vremurile, îşi respecta rosturile.

Nu vin la biserică deoarece bisericile sunt prea pline, mi-aş dori să aud mesajul Evangheliei, care e relevant şi actual, dar nu am unde să stau şi nu mă pot apropia în felul acesta de Hristos (auzim destul de des în Europa de Est).

Chiar dacă există o sentinţă a Curţii de Apel Bucureşti prin care se constată calitatea de colaborator al Securităţii, Pr. Ioan Ică senior a fost omagiat de Biserica Ortodoxă la implinirea vârstei de 85 de ani. Î.P.S. Laurenţiu Streza a mulţumit lui Dumnezeu „pentru lucrarea extraordinară care s-a împlinit printr-un ales al Lui, prin profesorul de vocaţie (Ioan Ică senior).”