Cum ar trebui să reacţionăm la tragedia din Colorado

1/3 1/3 Persoană îndurerată de moartea celor 14 tineri FOTO: evz.ro

Prima reacţie la o tragedie, precum  masacrul de la premiera filmului „The Dark Knight Rises” din Colorado, este  cea de repulsie şi neîncredere, urmată de suferinţă, pe măsură ce auzim poveştile şi vedem chipurile rudelor celor ucişi. Şi apoi ne întrebăm „de ce?”.

„Şi dacă suntem sensibili, buni şi înţelepţi, nu ne răspundem prea repede la această întrebare. Rămânem cu durerea şi lacrimile şi uimirea, iar în loc de răspuns oferim  iubire şi rugăciuni, în dorinţa de a-i  susţine pe cei îndureraţi”, susţine Paul Brandeis Raushenbush , editorul publicaţiei Huffington Post, pe blogul său.

Cel mai potrivit răspuns este tăcerea

Este important să păstrăm liniştea în perioada care urmează tragediei, pentru a-i onora pe cei care au murit şi pe cei care continuă să sufere, scrie acesta, totuşi, reacţiile noastre demască, de regulă, propriul nostru egoism şi ne distrag de la adevărata compasiune.

Oamenii religioşi se întreabă, de regulă, de ce permite Dumnezeu ca o astfel de tragedie să se întâmple. În timp ce întrebarea „de ce?” nu poate fi evitată de cei care cred în Dumnezeu, orice răspuns teologic la această întrebare va fi o simplă născocire, adânc ancorată în propriile noastre prejudecăţi.
 
Un exemplu tipic pentru astfel de răspunsuri este cel al republicanului Louie Gohmert din Texas, care consideră că împuşcăturile de vineri sunt rezultatul atacurilor sistematice asupra credinţelor iudeo-creştine.

„Oamenii spun «Unde este Dumnezeu în toate astea?». Ne-am ameninţat elevii din licee cu faptul că dacă vorbesc despre Dumnezeu urmează să fie închişi. Mă refer la genul ăsta de lucruri. Unde a fost Dumnezeu (când s-a întâmplat tragedia n.r.)? Dar noi ce am făcut cu El? Nu-L vrem prin preajmă, totuşi ne aşteptăm ca mâna Lui protectoare să fie pretutindeni.”

Republicanul Gohmert ar trebui să nu-şi dea cu părerea în ce priveşte răspunsul la întrebarea ”de ce?”, susţine Raushenbush, ci, mai degrabă, să studieze „Cartea lui Iov”, în care prietenii acestuia încearcă să îi furnizeze răspunsuri cu privire la motivul suferinţei lui. Niciunul dintre toate aceste răspunsuri nu s-a dovedit a fi adevărat. Lecţia pe care ar trebui s-o învăţăm din experienţa lui Iov este că nu putem şti de ce oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele şi nu ar trebui să ne prefacem că ştim răspunsul.

O abordare mult mai bună a fost cea a guvernatorului Romney şi a preşedintelui Obama care s-au rugat sau au păstrat momente de tăcere în timpul cuvântărilor publice. Ei au luat o pauză de la politică şi ne-au încurajat pe toţi să ne facem timp pentru iubire şi compasiune, să ne îndreptăm gândurile bune şi rugăciunile către cei din Colorado.

În cartea sa, „Când se întâmplă lucruri rele oamenilor buni” (When Bad Things Happen to Good People), Harold Kushner oferă un singur răspuns care merită să fie luat în considerare:

„Dacă moartea şi suferinţa celor pe care îi iubim sau evenimentele tragice ne umplu sufletele cu amărăciune şi repulsie faţă de toate religiile, sau ne fac incapabili să fim fericiţi, facem din persoanele care au murit „martiri ai diavolului”. Dacă suferinţa şi moartea ne aduc în punctul în care ne depăşim limitele în ce priveşte capacitatea noastră de a fi puternici, iubitori şi veseli, dacă ne conduc spre surse de consolare pe care nu le-am cunoscut înainte, atunci persoana moartă şi evenimentul în sine devin, mai degrabă, o celebrare a vieţii decât o respingere a ei.”