Spunea Ioan Alexandru, care, într-un fel ca şi Constantin Noica, îşi zămislea din cuvântul adânc rostirea, că românul ne trimite la origine cu un tâlc: să renaştem mai buni, mai frumoşi, mai adevăraţi. Să curmăm prostia, lenea, lăcomia, răutatea şi tot ce ne vine din ispita diavolului. Această „renaştere” este un fel de a ne reînvăţa şi de a învăţa relaţiile de convieţuire cu semenii şi cu „lumea”.

Deseori, bărbatul îşi suduia de la începutul relaţiei muierea mai tânără şi mai naivă, pentru ca aceasta să înveţe sensurile vieţii, autoritatea soţului şi să alunge ispitele necurate, căci ea însăşi era, sau urma să fie, mamă. Femeile din popor nu se ofensează, aşa cum nu se ofensează progeniturile, dacă el le înjură cu dreptate. Mai mult, în imaginarul popular, „pizda mamei” nu este un topos impur, murdar sau malefic, cum se întâmplă cu cea a amantelor şi prostituatelor. Peste această înţelegere mai veche, s-a suprapus însă, mai ales la oraş, mentalul „mitocănesc”, „ţigănesc” şi „birjăresc”, care apare ulterior.

Să mai reflectăm, în acelaşi sens, şi asupra unei epigrame dedicate lui Petru Groza de Păstorel Teodoreanu şi unde neamul îi arată lui Groza supremul dispreţ. Epigrama e politică:

„Democrat întârziat,

Ne-ai băgat pe toţi la grătii,

Dar poporul democrat

Te-a băgat în pizda mă-tii!”

Să ne oprim aici din digresiunile literare. Este neîndoios că Academia va trebui să trateze cum se cuvine, în Dicţionarul limbii române, cuvântul „pizdă”, un slavism care justifică comentarii „severe” privind originea latino-slavă a limbii române şi care face parte din vocabularul fundamental, fiind termenul firesc pentru ştiinţificul „vagin, vulvă”.

Prin „firesc” nu doresc să se înţeleagă că trebuie să fim toată ziua cu el pe buze, sau că buna-cuviinţă ar trebui să dispară din limbajul nostru cotidian. „Firesc” se referă la faptul că acest ortolexem ar trebui tratat de lexicografi ca tabuism informal (aşa cu procedează Dicţionarul Houaiss al limbii portugheze), şi nu ca termen „trivial” sau „obscen”, după o concepţie vetustă. Deocamdată, să vedem cum s-a procedat la noi, consultând Micul dicţionar academic, din 2002:

pízdă sf [At: TDRG / Pl: pizde / E:] (Trv) 1-2 Vulvă (la femeie sau) la femelele mamiferelor. 3 (Îc) pizda ţigăncii Mică plantă erbacee din familia labiateelor, cu miros neplăcut, cu flori purpurii, roze sau (rar) albe (Lamium purpureum) Si: sugel, ţigancă, urzică moartă. 4-5 (Trv; prt) Persoană (matură) de sex feminin. 6 (Trv; prt; îe) A da în pizda mă-sii A înjura pe cineva, trimiţându-l înapoi în locul de unde s-a născut, pentru a exprima dezaprobare, dispreţ, respingere, revoltă faţă de acea persoană Si: a înjura de mamă. 7-8 (Trv; prt; îla) Dat în pizda mă-sii Care (a fost sau) merita să fie înjurat de mamă, datorită caracterului său urât. 9 (Trv; îae) Demn de admiraţie datorită tupeului său, care îi aduce reuşite importante.

Prima eroare se remarcă la sensul principal. „Pizdă” înseamnă deopotrivă a) vulvă şi b) vagin. În înjurătură românească fundamentală, sensul este „vagin”. Să adăugăm tot aici, că folosirea acestui termen „la femelele animalelor” vizează cu precădere femelele domestice. „Şi că dacă totuşi ajungi la montă trebuie neapărat să potriveşti puloiul taurului cu mâna în pizda vacii, altfel acesta, turbat de poftă, e în stare să ejaculeze înainte...” (AGOPIAN Şt., Scriitor în comunism)

A doua eroare este să considerăm că în numele unor plante ca „pizda ţigăncii” (Lamium purpureum), ca şi „pula calului” (Ithyphallus impudicus), tabuismul s-ar şterge şi că aici pudoarea nu ar interveni ca formă de cenzură.

Şi încă o neclaritate: sensul 9 se aplică expresiei de la 7-8 şi nu este un sens nou, independent.

Vom încerca acum să vedem care ar trebui să fie tratamentul lexicografic complet în Dicţionarul Academiei (marea majoritate a termenilor a fost preluată după Th. Grassner, Miştocăreasca, Salzburg, 1992, pp. 176 şi urm., restul provenind din fişele noastre).

ETIMOLOGIE: vsl pizda. Pentru o viziune mai amplă, cu descindere la indo-europeană, vezi Dan Alexe: „Lingvistica aşa cum nu aţi învăţat-o în şcoala: de unde vine «pizdă»?…”.

VARIANTE: (Mr şi reg) chizdă; (eufem) mizdă, rizdă.

DIMINUTIVE: pizdică, pizdoc, pizdulică, pizdulice.

AUGMENTATIVE: pizdălău, pizdău, pizdoaie, pizdoi.

DERIVATE: pizdar, pizdet, pizdis, pizd, pi; (vb) pizdi; (adj) pizdit, pizdos; (adv) pizdiş.

COMPUSE: curzdă; pizdabol; pizdiliu; pizdometru; pizdomicină; pizdulce; pizdă-plânge, (bot) pizda ţigăncii (Lamium purpureum); (bot) pizda ciorii, (Consolida regalis)

SENSURI:

1. Tab. Vulvă || „Am lins o pizdă pentru bani” (Internet).

2. Tab. Vagin; organul genital feminin || „Ţăranul tace molcum şi iese. Iară cucoana, drept cercare, începe a şuera nătărânga, şi atunci cinstita pulă face zbâc! în pizda cucoanei… Şi dă-i, şi dă-i, de-i mergea colbul.” (CREANGĂ, Povestea poveştilor).

3. Tab. Mai ales admirat. Persoană de sex feminin || „Mă urc scârbit în autobuz. În faţa mea, o pizdă îşi întinde tentaculele peste locul de lângă ea cu intenţia vădită de a-l ocupa pentru cineva care urma să urce.” (internet); „Ce mă disperă e că îmi fac gânduri inutile ca o pizdă proastă.” (Internet)

4. Tab. depreciat. Persoană de sex masculin efeminată || „Dă-l în mă-sa de pizdă! Plânge după curul ei toată ziua!”.

5. Tab. fig. Rană, plagă || „A fost mai greu decât mi-am imaginat şi din cauza lipsei mele de experienţă nu am realizat c-ar fi fost mai bine să fac asta cu mănuşi, astfel încât în podul palmei mi-a apărut o minunată pizdă roşie, o ditamai băşica spartă suculentă reproducând parcă una din rănile din palma domnului Isus.” (Internet)

Th. Grassner indică şi aceste sensuri, pe care nu le-am atestat încă.

EXPRESII: a arăta ca o pizdă, a arăta rău: „Orton e ăla care arată ca o pizdă neepilată.” (Internet); a beli/a fute un cal în pizdă, a întra într-o încurcătură (cf. 123urban.ro); a cânta/suna ca o pizdă, a cânta/suna prost, nearmonios: „Ceilalţi vor spune: e de căcat, cânta ca o pizdă, e homalău, e castrat şi aşa mai departe.” (Internet); a i se rupe pizda, a nu-i păsa: „Vrea să arate că i se rupe pizda de toata lumea.” (Internet); a o mânca pizda/în pizdă, a-şi dori relaţii sexuale: „Pe blonda Stacy o mânca în pizdă tare de tot aşa că a decis să scoată păsărica afară şi să se masturbeze în aer liber…” (Internet); a mirosi a/ca o pizdă, a mirosi urât: „Peştele miroase a pizdă sau pizda miroase a peste?” (Internet); a se plânge/se miorlăi ca o pizdă, a se plânge din cauza unui lucru mărunt (cf. 123urban.ro): „Dar totuşi te plângi ca o pizdă care eşti pe la firmele de hosting.” (Internet); ca proasta în pizdă, în mod stupid, ridicol, fără sens: „Te bagi şi tu în seamă ca proasta în pizdă.” (Internet); pula-n pizdă, 1. Situaţie fără ieşire, care necesită o decizie bruscă pentru deblocare. 2. Comentariu despre ceva plictisitor, monoton, neimportant. 3. Simplă înjurătură cu caracter de minimizare. (cf. 123urban.ro).

Ne vom opri aici, pentru că lista expresiilor triviale este foarte mare. La fel de mare este şi numărul eufemismelor pentru acest cuvânt. Vom menţiona doar pe cele mai cunoscute sau mai interesante etimologic:

EUFEMISME: amgic (din tc. am + suf. -cik); cordea (din tig. a cordi); coţăitoare (derivat din a coţăi), fofoloancă (din fofolo, onomatopeic, Tiktin), futătoare (din fute), ghibizdroc (din ghibirdic, contaminat cu „pizdă”, cu suf. -droc); mingeac (din ţig. minjako), păsărică, pipilică (din pipi, în limbaj infantil); sighinitoare (din tc. sik, sikmek).

Concluziile, în articolul viitor.