Scriitorul Florin Iaru, brâncuşiolog improvizat, strică unanimitatea din jurul „Cuminţeniei Pământului“ ca „proiect naţional“ OPINIE

Uşor cu Cuminţenia pe scări

Poetul şi prozatorul Florin Iaru a evitat până acum să se pronunţe despre subiectul „Cuminţeniei Pământului“, având o cu totul altă părere decât restul intelectualilor de la noi, mai mult sau mai puţin de specialitate. Invitat, însă, duminică în studioul emisiunilor speciale de la TVR, a afirmat că proiectul achiziţiei i se pare greşit şi că el personal nu ar dona pentru această lucrare, pe care nu o apreciază din punct de vedere estetic.

Ne-am adresat lui Florin Iaru pentru a afla mai multe detalii despre motivul acestui refuz.

În esenţă, scriitorul spune că, deşi este „amator“ în chestiuni de istoria artei - ca de altfel, însă, şi mulţi dintre susţinătorii acerbi ai campaniei duse de Ministerul Culturii -, lucrarea i se pare lipsită de valoare estetică, „un eşec al lui Brâncuşi“. Prin urmare, neexistând nimic „inspiraţional
“ în jurul acestei sculpturi, subscripţia publică şi tot tam-tamul din jurul acesteia nu se justifică. Un astfel de punct de vedere, poate al unui „amator“, dar sincer, este, totuşi, preferabil insanităţilor cu aură intelectuală ale unui brâncuşiolog sadea, cu patalama, Matei Stîrcea-Crăciun, care ne explica de curând că sculptura semnifică o Eva cuminţită post-păcat, reprezentată sub forma unui copil.

Redăm mai jos integral punctul de vedere al scriitorului Florin Iaru:

„După părerea mea, "Cuminţenia pămîntului" e un eşec al lui Brâncuşi, un capăt de linie înainte de a fi fost un început de linie. Nimic din opera lui Brâncuşi nu arată asemănător, nici în bine, nici în rău. Lucrarea are valoare numai şi numai pentru că e a lui. Doar că valoarea nu se ridică la 11 milioane de euro şi, în nici un caz nu e o "una naţională". Şi nu se ridică nicicum la nivelul altor opere ale lui, de la păsări măiastre, ţestoase zburînd, domnişoare Pogany, săruturi, ori chiar principese X. E o lucrare nici măcar istoric excepţională.

Nu sînt critic de artă şi asta e şi rău (nu am expertiza necesară, certificate, autoritate etc.), dar şi bine (pot spune ce cred, nu apelez la argumentul autorităţii). De aceea, chiar spun ce cred, dar nu din perspectiva unui părerolog, ci din aceea a unui amator destul de bine informat (cunosc opera lui Brâncuşi, am citit niţică istorie a artei, ba chiar şi niţică istorie factuală).

Lucrarea nu e inspiraţională, nici măcar dacă o motivăm estetic. De altfel, toate opiniile favorabile lucrării se referă la Brâncuşi, la aura lui genială, la importanţa lui – nici una la lucrarea în sine.

Aşadar, sînt împotriva subscripţiei publice. Cîtă vreme nu am fost întrebat, am tăcut, pentru că e un subiect sensibil. Cui îi place – să doneze. Dar am fost întrebat, e obligatoriu să fiu cinstit, chiar dacă e neplăcut.“

Citeşte şi: Bilanţ al campaniei „Cuminţenia Pământului“, în prezenţa lui Şuteu, Paraschivescu şi Perjovschi