O galerie de artă într-un sat gorjenesc

La Bălăneşti, în Gorj, vrednică vatră de tradiţie ţărănească în spaţiul arhitectural în primul rând, dar care a cultivat şi cultivă până azi şi câteva din obiceiurile vechi identitare spiritual, cum ar fi spre pildă, la mijlocul lui februarie, o sărbătoare a viei şi pomilor roditori care ţine de calendarul ţărănesc, o vatră care a dat şi oameni de seamă vestiţi şi dincolo de hotarele satului:

Savantul geolog Ion Popescu Voiteşti, primarul dinaintea anilor '90, ce şi-a ridicat cu mâna lui un conac ţărănesc gorjenesc, amintind culele cu pridvor înalt înflorat şi cu stâlpi sculptaţi de mâna lui, cu un răbdător har autentic ale încrustării lemnului, cu o indiscutabilă artă a daltei şi cuţitului şi cu o bogăţie a invenţiei rară, conac cu odăi podite cu scânduri geluite şi lăcuite şi cu tavane de asemenea de lemn, traversate de bârne groase şi tot geluite şi lăcuite, odăi pe care moştenitorul de azi le-a decorat şi mobilat inspirat cu o mobilă de lemn construită sau strânsă anume din târguri cu grijă, a apărut , zic, la Bălăneşti şi a fost deschisă în vara aceasta, se poate spune, prima galerie de artă într-un sat gorjenesc, Galeria de artă Filip.

Moştenitorul pomenit al conacului, altfel inginer, a sporit şi a ridicat în frumoasa tradiţie a familiei, tot cu mâna lui, în vederea, ţinută ascunsă, a împlinirii vârstei de 70 de ani, a sporit zic, cu o aripă gândită anume şi ea spre a deveni dincolo de salonul rustic al aşezământului întreg, o foarte primitoare şi ocrotitor luminată din belşug galerie de artă cu toate drepturile acesteia.

Autorul, cum spuneam, altfel inginer stabilit în Bucureşti, s-a consacrat în timp împătimirii artelor plastice, de sculptură, de pictură, de grafică, de acuarelă, de ulei, de desen, s-a consacrat şi s-a impus, în primul rând în ipostaza de cercetător şi erudit cunoscător al universului dominat fireşte de Brâncuşi, după cum s-a impus în geografia publicisticii culturale din provincia oltenească pe care a slujit-o şi a îmbogăţit-o cu foarte reuşite reviste, cu antologii şi albume pentru care n-a precupeţit nicio cheltuială personală.

Galeria de la Bălăneşti ....,  prefaţând cum mai ziceam, cu autentice merite aniversarea septuagenară pomenită, s-a deschis la sfârşitul lui iulie în prezenţa unor numeroşi iubitori ai artelor din judeţ şi din ţară şi a făcut din Bălăneşti un remarcabil reper cultural.

Nu mai spun că în pajiştea dinaintea galeriei a sădit o stea construită de sculptorul Paul Popescu, consacrată viitorilor artişti plastici şi scriitori care au onorat meleagurile olteneşti gorjene.

Vasile Vasiescu, colecţionar deopotrivă inspirat, a expus la debutul galeriei o parte numai a colecţiei sale: desene, gravuri, acuarele, uleiuri, opere sculptate purtând semnăturile unor reprezentanţi ai artelor plastice româneşti contemporane, pe care i-a cunoscut în atelierele lor şi aş vrea să subliniez în expoziţia inaugurală prezenţa unei versiuni necunoscute a uneia dintre lucrările celebre semnate de marele sculptor Ovidiu Maitec.

Spaţiul arhitectural care armonizază conacul gorjenesc cu aripa galeriei şi cu o aripă de marmură şlefuită străpungând văzduhul Bălăneştilor semnată de Paul Popescu se impune ca o frumoasă pagină de poezie într-un peisaj grăitor, emoţionant pentru Dealurile Bălăneştilor, vestite până la începutul veacului al XX-lea, pentru viile şi vinul lor care putea fi întâlnit şi pe mesele celebrelor cafenele de la Paris, cum s-au petrecut poveştile cu viile şi vinul de Lechinţa de la Bistriţa Năsăud vestite la curtea imperială de la Viena.

PS:În numărul viitor voi inaugura ciclul ,,Amintiri uitate" povestind despre sculptorul Constantin Baraschi – Muşat celebru la Paris şi în România, de pe urma căruia se mai află la Bucureşti, la Bellu, două superbe statui înfăţişând două ţărănci românce, ocrotite ele, statuile, de nişte morminte anonime din preajma parcelei consacrată academicienilor.