Construit în 1905, imobilul de pe strada Nicolae Creţulescu este acum casa unei istorii a intimităţii scriitorilor români, dezvăluite graţie unor generoase colecţii de manuscrise, facsimile, documente, portrete, caricaturi, scrisori, cărţi poştale şi diverse obiecte personale. Laureatul pe anul 2021 al premiului DASA pentru educaţie, oferit de fundaţia European Museum Academy, în septembrie, Muzeul Naţional al Literaturii Române reconstituie istoria literaturii de la liturghierul lui Macarie, prima carte tipărită pe teritoriul românesc, până la manuscrise şi volume ale unor scriitori contemporani, alături de proiecţia înregistrărilor unor renumite spectacole de teatru.

În jurul fiecărui autor expus, o scurtă prezentare şi câte o reflecţie a sa însoţesc micul univers de obiecte ce reconstituie frânturi din biografie şi operă. Armonios distribuite şi meticulos organizate, încăperile creează proximităţi fireşti între autori şi curente literare. Spre exemplu, ca inovatori ai limbajelor poetice, Eminescu, Arghezi şi Nichita Stănescu împart acelaşi salon. Dintr-un studio fotografic de început de secol privesc cu un aer bonom George Coşbuc şi soţia sa, alături de unicul lor fiu care, aproximativ 15 ani mai târziu, avea să moară într-un accident auto. Donată de ginerele său, colecţia de obiecte care i-au aparţinut lui Alexandru Macedonski cuprinde invitaţia la nunta sa şi a Anei Rallet, verighetele lor, o fotografie a scriitorului cu fiul Alexis (1906), precum şi biletul de eliberare din închisoarea Văcăreşti, datat 7 iunie 1875. Macedonski fusese arestat pentru delict de presă în urma publicării unui editorial antiguvernamental. 

Volumul Poesii nuoe de Cezar Bolliac (Tipografia lui Eliade, Bucureşti, 1847) este expus împreună cu un evantai de hârtie cu mâner din lemn de palisandru, pe care sunt înscrise versuri olografe de Vasile Alecsandri, şi programul Teatrului Naţional cu spectacolul Fântâna Blanduziei (aprox. 1900).
Actul de naştere al lui Eminescu împarte vitrina cu o scrisoare adresată poetului de către Titu Maiorescu. Începutul este direct: „Domnule Eminescu, cum stai cu doctoratul de filosofie? Îl faci în Berlin? Nu vreai mai bine să’l faci altundeva?” Vizavi de aceste exponate se află partitura celebrei romanţe Ce te legeni, codrule?, compuse de Gheorghe Scheletti. 

Un volum al Istoriei literaturii române contemporane publicat la Editura Librăriei Socec &Co. în 1937 este primul din colecţia de obiecte ce redau figura lui Eugen Lovinescu. O fotografie a sa, un sfeşnic, precum şi pince-nez-ul sunt expuse în aceeaşi vitrină. Însă cel mai şarmant exponat este, probabil, caricatura semnată de Neagu Rădulescu, care îi înfăţişează pe Lovinescu şi pe câţiva dintre membrii cenaclului „Sburătorul“, într-un colţ al imaginii aflându-se Monica Lovinescu. De altfel, într-unul dintre jurnale ea îşi aminteşte cum, copil fiind, asista la discuţii. Nu uită să menţioneze că la sosire Hortensia Papadat-Bengescu o ciupea mereu de obraz. 

Alături de fotografiile din tinereţe şi de volumul La pragul minunii (1934) ale lui Vasile Voiculescu se află un document care astăzi, după 127 de ani, atrage în mod special atenţia – „actul de vaccinaţie” semnat de un medic primar din comuna natală Pârscov, judeţul Buzău. Vasile Voiculescu avea 10 ani. Se remarcă şi prezenţa unor volume liliput – Luceafărul, ediţia a III-a, Bucureşti, 1934, Versuri de I.L.Caragiale, ediţia a II-a, Bucureşti, 1936 şi Poezii de Tudor Arghezi, ediţia a II-a, Bucureşti, 1936 (tiparniţa lui H. Fischer-Galaţi).

„Nu am talent, am o tulburare. Cuvântul îmi vine greu în condei. Îl şterg de zece ori şi tot nu l-am găsit. Mă sângeră fraza, mă doare”, mărturisea Arghezi, cuvintele fiind înscrise pe panoul care îl prezintă. În vitrinele din jurul său câteva fotografii de familie se alătură obiectelor personale, dintre care cel mai insolit este o cutie de chibrituri Le soleil – allumettes suisses. 

Prima ediţie a Istoriei literaturii române de la origini până în prezent (Fundaţia Regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1941) şi portretul lui Călinescu (desen în peniţă) realizat de Cik Damadian atrag atenţia mai puţin decât o fotografie antologică – un instantaneu al uneia dintre spectaculoasele prelegeri ţinute de eruditul scriitor, critic, istoric literar şi publicist. Sala de curs este copleşită de auditori, grupul desfăşurându-se de la catedră până în coridor. Imaginea a fost evocată în detaliu de unii dintre contemporanii săi. 

O mică sală circulară propune un demers estetic util şi atrăgător în special pentru grupurile de elevi care vizitează muzeul. Sub titlul De la carte la film, o colecţie de personaje celebre culese din romane şi nuvele precum Două loturi, Mara, Tănase Scatiu, Concert din muzică de Bach, Baltagul, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Bietul Ioanide include atât informaţii despre fiecare personaj, citate caracteristice ce îi aparţin şi opinii critice consacrate referitoare la el, cât şi înfăţişarea sa din ecranizări. 
Vizita în Muzeul Naţional al Literaturii Române se poate încheia printr-o tulburătoare întâlnire cu scriitori români din diverse epoci, surprinşi în expoziţia de fotografii semnate de Ion Cucu. Apariţia spectaculoasă a tânărului Nichita Stănescu, aerul glacial al lui Zaharia Stancu, jovialitatea lui Şerban Cioculescu, frumuseţea adolescentină a Denisei Comănescu, concentrarea lui Dan C. Mihăilescu surprins in mijlocul unui dialog... Aceste clipe de autentică spontaneitate regizează un spectacol al umanului şi al artei ce aminteşte de definiţia concepută de Blaga (reprodusă pe fişa sa de prezentare): „Ce este cuvântul, orice cuvânt? Nimic decât o rană a tăcerii.”