De numele satului Miorcani din judeţul Botoşani se leagă o parte din opera şi creaţia binecunoscutului om de cultură şi poet, Ion Pillat. Sunt remarcabile dragostea şi respectul pe care le-a avut poet pentru satul Miorcani şi oamenii lui.

Deşi nu a fost născut la Miorcani, poetul şi-a petrecut o mică parte a vieţii în vizitele la conacul părinţilor (mama lui era sora primului ministru liberal I.C. Brătianu); astfel, poetul a imortalizat în poeziile şi însemnările lui lumea Miorcaniului de atunci (poeziile: "Satul meu", "Seară la Miorcani", "Casa dintre ziduri", "Jurnal de călătorii:). Ca orice intelectual din elita vremii, poetul s-a implicat şi în viaţa politică a României, fiind deputat de Dorohoi în parlamentul ţării şi făcând parte din delegaţia României la Conferinţa de Pace de la Paris, în 1918, alături de Vaida-Voievod, Traian Vuia. Soţia sa, pictoriţa Maria Pillat-Brateş, a pus pe pânză numeroase lucrări inspirate din lumea satului, de unde putem admira o parte din istoria locului.

Membrii familiei Pillat veneau la Miorcani însoţiţi de multe ori de oameni cunoscuţi ai culturii şi politicii româneşti: Horia Furtună, Adrian Maniu, Perpessicius, Vaida-Voievod, membri ai familiei Brătianu, prieteni de la Balcic şi din Banat; urmaşii lui (Dinu şi Monica Pillat, fiul, respectiv nepoata), au revenit la casa părintească, fiind alături de oamenii locului, sufletele şezătorilor literare Zilele Ion Pillat, care se ţineau periodic la Miorcani, din anul 1983. Erau însoţiţi de multe personalităţi ale teatrului, literaturii şi filmului românesc: Constantin Ciopraga, Ovidiu Crohmălniceanu, Silviu Stănculescu, Florin Vasiliu, Doina Uricariu.

Lipsa de fonduri pentru întreţinere şi renovare, vestea că s-au furat obiecte din micul muzeu de la Miorcani, precum şi starea avansată de degradare a clădirilor le-au determinat pe moştenitoarele familiei Pillat să doneze cele patru clădiri ale conacului Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, împreună cu 10 hectare de teren, dintre care 3,8 ha intravilan, situat în jurul clădirilor conacului, şi 6,2 ha de pădure, pe malul râului Prut. 

Intenţia, consemnată în actul de donaţie, a fost ca acestea să fie renovate şi transformate într-un centru social-cultural. Din momentul în care casa lui Ion Pillat de la Miorcani a fost donată Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, ea a devenit Centrul Cultural Pastoral- Misionar "Ion Pillat" din Miorcani, se scrie, în articolul publicat de "Adevărul".

 ”După 1994, proprietăţile erau pasate de ici-colo. În jurul anului 2000 a fost retrocedat familiei. Iar familia l-a dat Mitropoliei. Nu însă înainte de a fi încercat să-l pună la dispoziţia comunităţii locale. Respectiv Primăriei. Au avut loc discuţii, dar autorităţile nu s-au angajat. Deci aş putea spune că au refuzat această donaţie”, povesteşte un localnic.

"Ion Pillat mărturisea, în paginile Unui jurnal de vară din 1942, că Miorcanii îi dădeau sentimentul statorniciei, împăcându-l cu veşnicia. 

Impresia lui era întărită de frumuseţea arborilor seculari care îi străjuiau parcul, de liniştea senină a locului unde familia sa şi inaintea lui, bunicii, îşi găsiseră reazemul sufletesc. 

La Miorcani, Ion Pillat îşi aducea prietenii poeţi, citeau şi scriau, stimulându-se reciproc, în casa se afla o superbă biblioteca. Proprietarul ei ştia locul fiecărei cărti pe raft şi în arhiva familiei s-a pastrat lista volumelor din acea bibliotecă, unde se preciza şi pozitia lor. Senzatia de imuabil, de stabilitate şi dăinuire s-a risipit cu totul în anii războiului şi după, când arborii au fost tăiaţi, biblioteca distrusă, obiectele si mobilierul - furate. 

Tatăl meu a cunoscut în copilarie şi adolescenţă farmecul Miorcanilor, al proprietăţii parcă desprinse din timp, care în romanul lui, "Aşteptând ceasul de apoi", apare ca o aşezare fantomatică.

El a trăit drama pierderii şi a distrugerii locului care lui Ion Pillat i se păruse nemuritor", spunea Monica Pillat într-un interviu.

De asemenea, fiica lui Dinu Pillat mărturisea că Miorcani-ul a rămas pentru ea ca o rană vie.

Domeniul de la Miorcani al familiei Pillat aminteşte de "Livada de visini" a lui Cehov. E "Livada de vişini" a nordului românesc. Casa primeşte lovitura de graţie si se dansează peste cadavrul ei.

Negustorul Lopahin, om pragmatic si hotărât, taie vişinii şi parcelează terenul defrişat. Cu o raţiune abisală, e un distrugător al frumuseţii si al poeziei de odinioară. Doar materialul şi câştigul imediat contează.

Încă o livadă de vişini a fost tăiată, o lume a fost făcută ţăndări si la Miorcani. Lopahin, personajul lui Cehov, e fiecare de acolo, care a permis ca această crimă să se întâmple.

Citiţi şi:

Cum îşi bate statul joc de moştenirea culturală primită cadou. Ruina, degradarea şi uitarea s-au lăsat peste conacul de la Miorcani al familiei Pillat