În mai multe rânduri, mi-am exprimat rezerve faţă de avalanşa de împrumuturi din engleză, fără ca vorbitorii să aibă în vedere şi specificitatea limbii noastre. Împrumutul nenecesar şi sfidător la adresa limbii române poate fi o chestiune polemică permanentă, cu impact asupra şcolii, comunicării sociale, administraţiei publice, dar, mai devreme sau mai târziu, anumite preferinţe de azi vor pătrunde adânc în limbă, independent de judecata noastră.

Academia subliniază:

„Includerea în DOOM a unor împrumuturi recente neadaptate, mai ales anglo-americane, nu trebuie interpretată ca o recomandare a tuturor acestora. Ea se bazează pe ideea că, dacă folosirea lor nu poate fi împiedicată, iar unele dintre ele ţin de o modă ce poate fi trecătoare, ignorării problemei – care lasă loc greşelilor – îi sunt preferabile înregistrarea formelor corecte din limba de origine şi sugerarea căilor pentru posibila lor adaptare la limba română. Viitorul va decide care dintre aceste cuvinte vor rămâne, asemenea atâtor împrumuturi mai vechi, şi sub ce formă anume, şi care vor dispărea“. (Ioana Vintilă-Rădulescu, Ce este nou în DOOM, Internet)

  1. Cuvintele străine intrate mai demult în limbă şi adaptate se scriu şi se pronunţă conform principiului fonetic al limbii române: fotbal, nu futbol sau football; grepfrut, nu grapefruit; lider, nu leader; miting, nu meeting.

  2. Substantivele formate cu engl. „man” (bărbat), împrumutate din engleză sau franceză, se scriu cu -men: congresmen, pl. congresmeni; recordmen, pl. recordmeni; tenismen, pl. tenismeni ca şi femininele lor recordmenă, tenismenă, formate în româneşte etc. (Ioana Vintilă-Rădulescu, Ce este nou în DOOM, Internet)

  3. Se respectă „pentru numele şi simbolurile unităţilor de măsură, prevederile sistemelor internaţionale obligatorii/normelor interne stabilite de profesionişti: watt-oră cu pl. waţi-oră, nu wattoră, pl. wattore”. (Ioana Vintilă-Rădulescu, Ce este nou în DOOM, Internet)

  4. Cuvintele intrate recent se scriu şi se pronunţă ca în limba de origine: antidumping, dumping [(anti)damping], knockdown [knocdaǔn/nocdaǔn] şi knockout [knocaǔt/nocaǔt], loes [lös] „rocă sedimentară” etc.

  5. La împrumuturile neadaptate, articolul hotărât se poate alipi cuvântului, dacă acesta se termină în litere pronunţate ca în română: sg. advertising > advertisingul; airbag pl. aibaguri > airbagul pl. aibagurile;  sg. curriculum curriculumul; gadget, pl. gadgeturi > gadgetul pl. gadgeturile; bodyguard sau bodigard pl. bodyguarzi sau bodigarzi > bodyguardul sau bodigardul pl. bodyguarzii sau bodigarzii; broker, pl. brokeri brokerul, pl. brokerii; dealer, pl. dealeri dealerul, pl. dealerii; hecker, pl. heckeri heckerul, pl. heckerii; item pl. itemi, itemuri, iteme > itemul, pl. itemii, itemurile, itemele; jacuzzi pl. jacuzziuri jacuzziul, pl jacuzziurile; mail, pl. mailuri mailul, pl. mailurile; sg. pl. peso (eventual, pl. pesos) > pesoul, pl. peso; trend, pl. trenduri trendul, pl. trendurile; weekend, pl. weekenduri weekendul, pl. weekenduri; western, pl. westernuri westernul, westernuri; etc.

NOTĂ. „De cîţiva ani, observ că tinde să se încetăţenească un barbarism aparent inofensiv: în loc de „(un) curriculum”, se spune nonşalant „(o) curriculă”. Cum au constatat şi alţii înaintea mea (între care, între primii, Andrei Pleşu), e vorba probabil de „românizarea“ pluralului latin pentru „curriculum”, „curricula“ (în engleză se utilizează şi pluralul „curriculums“), prin trecerea lui la un singular feminin nefericit, ceea ce dă naştere nu doar unui termen ridicol, ci şi trecerii în derizoriu a unor complexe teorii şi practici ale curriculumului, care devin pe nesimţite atît de (aparent) simple şi la îndemîna oricui. Utilizarea lui „o curriculă“ e legată, probabil, şi de asemănarea, cel puţin de gen, dintre „o curriculă“ şi „o programă“ (şcolară), un termen mai cunoscut multora ca document care statuează ce şi cum ar trebui să se înveţe într-un anumit domeniu. Dar, dacă programa (şcolară) este parte a unui curriculum, ea nu îi epuizează înţelesurile. (Dakmara Georgescu, De ce „o curriculă“ nu e „un curriculum“, Observator cultural, nr. 633, iulie 2012, cu respectarea ortografiei autoarei)
Locuţiunea latinească „curriculum vitae”, prescurtată CV, şi care înseamnă „cursul vieţii”, are ca plural: „curricula vitae”.

  • Se foloseşte cratima, la împrumuturi neadaptate, unde articolul hotărât, datorită diferenţei între scriere şi pronunţie, nu poate fi alipit: acquis [pron. akí] > acquis-ul; bleu bleu-ul; cow-boy > cow-boy-ul, cow-boy-i; sg. pl. dandy > dandy-ul, pl. dandy-i; sg. pl. gay gay-ul, pl. gay-i; sg. pl. hippy hippy-ul, pl. hippy-i; sg. pl. playboy playboy-ul, pl. playboy-i; party, pl. party-uri > party-ul, pl. party-urile; show, pl. show-uri > show-ul, pl. show-urile; spray [sprei], pl. spray -uri > spray-ul, pl. spray-urile; story, pl. story-uri > story-ul, pl. story-urile.

Scrierea şi pronunţia numelor proprii:

  1. Numele proprii străine intrate mai demult şi adaptate se scriu cu grafia tradiţională: Albania, Bulgaria, Franţa, Germania, Japonia, Portugalia, Spania; Lisabona, Marsilia, Moscova, Praga, Tokio, Varşovia, Viena etc.

NOTĂ: Numele statelor se scriu respectând forma oficială recomandată de acestea, independent de caracterele folosite în limba respectivă: (Republica) Belarus, nu Bielorusia (la cuvintele din aceeaşi familie se pot folosi ambele variante: belarus/bielorus, belarusă/bielorusă); (Regatul) Cambodgia, nu Cambogia; Côte d’Ivoire, nu Costa de Fildeş (la cuvintele din aceeaşi familie: ivorian, ivoriană); (Uniunea) Myanmar, nu Birmania. (cf. Ioana Vintilă-Rădulescu, Ce este nou în DOOM, Internet). La fel, numele oraşelor: Beijing, nu Pekin.

„Guvernul acestei ţări [Côte d'Ivoire] a cerut în octombrie 1985 ca numele francez Côte d'Ivoire să fie folosit în toate limbile, în grafia fără cratimă (în contradicţie cu regulile ortografice ale limbii franceze). Totuşi, cele mai multe publicaţii internaţionale continuă să folosească denumirile din propriile lor limbi, cu atât mai mult cu cât numele francez se scrie în litere latine, ori nu toate limbile folosesc această grafie. Întâlnim astfel: Ivory Coast în engleză, Elfenbeinküste în germană, Costa de Marfil în spaniolă, Elefántcsontpart în maghiară, Costa d'Avorio în italiană, Берег Слоновой Кости în rusă, iar în limba noastră „Coasta de Fildeş”. În schimb, din adjectivul francez ivoirien au apărut adjective similare în celelalte limbi: ivorianivorianerivoriano, ş.a.m.d. Între timp guvernul ivorian s-a schimbat, astfel că denumirea franceză, în alte limbi decât franceza, este mai ales o denumire de curtoazie.” (Wikipedia)

  1. Numele proprii străine neadaptate se scriu cu ortografia din limba de origine dacă această foloseşte alfabetul latin. Se recomandă, de asemenea, păstrarea diacriticilor: Anvers (Antwerpen), Bologna, Bordeaux, München; Cervantes, Petöfi, Shakespeare etc.

  2. Numele proprii străine din statele care utilizează alte caractere decât cele latine şi chirilice se scriu după transcrierea oficială a statului respectiv: Bangkok, Erevan, Marrakesh, Okinawa.

  3. Numele proprii latineşti şi greceşti vechi adaptate se scriu cu grafia tradiţională: Afrodita, Ahile, Anaximandru, Antigona, Apolo (nu Apollo), Beoţia, Caliope, Capadocia (nu Cappadocia), Cnosos, Diocleţian, Eschil, Febus, Geea, Hipolit, Iunona, Iupiter, Iuvenal, Lucreţiu, Marţial, Memfis, Niceea, Pallas Atena, Pontul Euxin, Proteu, Quintilian, Tasos (nu Thassos), Xantipa.


NOTĂ. „În privinţa numelor mitologice, normele actuale recomandă: „Bahus, Damocles – cf. şi expresia consacrată sabia lui Damocles –, Menalaos, Oedip [ödip] (cf. şi redarea titlului tragediei antice Oedip rege şi a titlului operei lui George Enescu), Procust, nu Bacus, Damocle, Menelau, Edip, Procust.” (Ioana Vintilă-Rădulescu, Ce este nou în DOOM, Internet)

  1. Numele proprii latineşti şi greceşti vechi neadaptate se scriu ca în limbile respective: Quirrinus, Pyrra.

NOTĂ. Numele latineşti de persoană se scriu în forma latinească atunci când sunt enunţate în întregime: Caius Iulius Caesar, Publius Ovidius Naso etc.

  1. Numele anumitor personalităţi, provenite din limbi scrise cu alfabetul chirilic, pot fi ortografiate atât conform tradiţiei româneşti, cât şi normelor actuale de
    transliterare: Dostoievski/Dostoevski. (Ioana Vintilă-Rădulescu, Ce este nou în DOOM, Internet)

NOTĂ: Considerăm că industria cărţii trebuie să menţină, şi din raţiuni bibliografice, o singură formă: Dostoievski.