Aceasta este o poveste europeană de peste patru sute de ani vechime. O poveste care a legat două oraşe prin tenacitatea unor oameni, care au avut un proiect de viaţă diferit. Trebuie subliniat însă faptul că povestea celor două oraşe se aseamănă în unele detalii de natură economică. Dacă oraşul Leipzig  îşi are începutul în asocierea dintre un târg aflat în apropierea satului slav Lipzk tot aşa şi Bucureştiul îşi are originea în legătura dintre un sat Bucureşti şi un târg sezonier de primăvară. Drumurile comerciale care se intersectau cu aceste asocieri au oferit un sprijin autorităţilor centrale să transfere o parte din puterea lor în aceste regiuni. Electorul Frederic al II-lea oferă printr-un privilegiu oraşului Leipzig să organizeze şi un târg de iarnă alături de târgurile de toamnă şi primăvară, deja existente. În acelaşi timp, în Valahia, principele Vlad Ţepeş semna în reşedinţa sa princiară din Bucureşti primele documente oficiale şi aşeza aici una dintre vămile Valahiei.  În anul 1615 Leipzig primeşte dreptul să ţină şi un târg destinat comerţului cu lână pe când tradiţia plasează înfiinţarea Bucureştiului datorită comerţului practicat de oieri iar unul dintre ei, pe nume Bucur, ar fi dat numele oraşului de mai târziu. Dar lâna a fost una dintre produsele cele mai întâlnite în comerţul negustorilor din Valahia cu peninsula balcanică şi Europa centrală.

Revenind, putem spune ca platforma economică a celor două oraşe a însemnat de la bun început un comerţ foarte variat şi prosper, dincolo de secolul al XVI-lea. Pentru această perioadă, în Bucureşti, avem un târg sezonier primăvara, în afara oraşului şi un târg permanent, de produse manufacturate, în interiorul oraşului, numit Târgul din interior şi unde se află plasat începutul poveştii noastre. De aici au plecat printre primii negustori către spaţiul german şi implicit către Leipzig, încă din secolul al XVII-lea. Comerţul cu târgurile din Leipzig a devenit curând preponderent şi de mare prestigiu. Cine ar fi crezut că numele unui oraş, Leipzig se va transfera unui anumit tip de comerţ, numit lipscănie, în sens de comerţ en gross de produse manufacturate, iar strada unde aceşti negustori şi-au aşezat afacerile a devenit prin transfer, Lipscani. Între anii 1765 şi 1839 târgurile din Leipzig au fost vizitate de 67.349 de negustori orientali, unde sunt incluşi şi aceia veniţi din România de astăzi (Valahia, Moldova şi Transilvania). Universitatea din Leipzig este şi ea căutată de tineri din Valahia sau Moldova, printre primii studenţi fiind Dumitru Obradovici (1783), Photius Philaret (1792, venit de la Halle) şi Ion Nicolescu(1791). Comerţul de lipscănie nu se dezvoltă doar în Bucureşti ci şi în alte oraşe din Valahia precum Craiova, Slatina, Râmnicu Vâlcea, Caracal, unde desigur avem străzi cu numele Lipscani. În continuarea comerţului medieval, statul român modern preia comerţul cu Leipzig iar în anul 1859 schimburile comerciale se ridicau la valoarea de două milioane de taleri. Între spaţiul german şi cel românesc, prin particularitatea comerţului dintre Leipzig şi Bucureşti - dar şi cu alte oraşe româneşti, se deschid culoare de emigraţie germană, de origine urbană. Această emigraţie, care a ţinut pentru tot secolul al XIX-lea, a adus profesii  specializate în multe dintre oraşele româneşti de după 1800. Calitatea comerţului sau a profesiei emigranţilor germani au intrat destul de repede în cutuma urbană românească, astfel încât la 1850, germanii erau deja „vestiţi în mai multe feluri de industrie şi cinstiţi în munca lor”. Germanii erau „cei mai bogaţi şi cotaţi negustori” dar în acelaşi timp erau si „cei mai dibaci lăcătuşi şi tâmplari”. Foarte curând, în oraşele româneşti existau îndemnuri de genul: „dă la Neamţ să repare trăsura” sau „să se cheme un Neamţ să puie încuietoarea” ori „să facă mobila”. Acest renume al abilităţilor profesionale aduse la perfecţiune s-a păstrat în oraşul românesc şi dincolo de primul război mondial şi mai apoi a fost asociat cu orice produs fabricat de industria germană.

În a doua parte a secolului al XIX-lea, pe aceste considerente, comunitatea germană din Bucureşti devine foarte numeroasă şi foarte variată profesional. Între cei 2.972 de membrii cât număra comunitatea germană din Bucureşti la 1900 aflăm un întreg panel de profesii precum: medici, ingineri, mecanici, fierari, funcţionari particulari, bancheri, pictori, zugravi, comercianţi, cofetari, profesori, sculptori, tâmplari, brutari, lăcătuşi, ziarişti, zidari, constructori, guvernante, antreprenori, comercianţi, pălărieri, măcelari, frizeri, croitori, muncitori, servitori etc. Undeva între anii 1830 şi 1877 în centrul oraşului Bucureşti, în vecinătatea străzii Lipscani a existat şi strada Germană sau „uliţa Nemţească”, fapt care aminteşte prezenţa comunităţii germane în Bucureşti dar mai ales a produselor manufacturate în spaţiul german. Această stradă este redenumită în anul 1878 strada Smârdan, pentru a aminti de una dintre bătăliile războiului ruso-româno-turc dintre anii 1876-1878, prin care România a devenit un stat independent, fapt consimţit prin tratatul de pace încheiat la Berlin.

Proiectul expoziţional şi editorial Leipzig-Bucureşti-Lipscani; o poveste europeană doreşte să ofere publicului larg povestea unei străzi germane din „micul Paris” şi în fapt să descrie o realitate istorică: deşi oraşul Bucureşti a fost ancorat cultural în spaţiul francofon, abilităţile profesionale erau dependente cultural de filonul german. Acesta din urma era cu mult mai vechi faţă de cel influenţa culturală franceză, devenită foarte prezentă în oraşul românesc abia după 1830. În afară de povestea străzii Lipscani din Bucureşti, care din spaţiu al comerţului devine la 1900 city-ul bancar al României ne dorim să completăm această naraţiune cu istoria pe scurt a celor mai importanţi comercianţi din Bucureşti, care şi-au legat viaţa de Leipzig şi, în oglindă, biografiile unor întreprinzători germani, care au ales Bucureştiul pentru proiectul lor de viaţă, precum familiile Gaiser, Storck sau Oppler.

Bucureşti şi Leipzig au apropiat economic România şi Germania ca state moderne născute la mijlocul secolului al XIX-lea iar această legătură a contribuit substanţial la consolidarea culoarelor de emigraţie culturală şi intelectuală, în ambele sensuri, încă din secolul al XVIII-lea.

Expoziţia Leipzig-Bucureşti-Lipscani; o poveste europeană va fi inaugurată în ziua de 6 martie 2018 la primăria oraşului Leipzig, unde va fi prezentă până în ziua de 15 martie. Între 12 aprilie şi 6 mai va fi prezentă la Centrul Comercial Promenaden Hauptbahnhof. Proiectul a fost realizat cu sprijinul Ambasadei României în Republica Federală Germania, prin Excelenţa Sa, dl. Ambasador Emil Hurezeanu; Primăria oraşului Leipzig prin domnul Primar general Burkhard Jung; Consulatul Onorific al României în Saxonia-Anhalt şi Thuringia prin domnul Consul Onorific dr. Nikolaus Petersen; Muzeul de istorie a Oraşului Leipzig, prin domnul director dr. Volker Rodekamp; Centrul Comercial Promenaden Hauptbahnhof, prin domnul manager Thomas Oehme.