Haferland, ţinutul transilvănean în care timpul trece altfel

În judeţul Braşov, între dealuri line acoperite de lanuri întinse de ovăz, se află cele şapte sate care în 2016 vor găzdui cea de a patra ediţie a festivalului Haferland. Începând din 10 august şi până  pe 15 august, turiştii care se vor afla în zona Rupea vor putea participa la ateliere tradiţionale, petreceri câmpeneşti, plimbări cu bicicleta, concerte de muzică gospel şi multe alte surprize pregătite de organizatori.

Se spune despre saşi că sunt curaţi, organizaţi, înceţi şi muncitori.  Însă în ţinutul Haferland  aceste atribute sunt descoperite într-o nouă dimensiune, dincolo de cea strict fizică a caselor solide şi gospodăriilor curate. Se arată o curăţenie şi o linişte, o încetineală dacă vreţi, a naturii şi a locurilor, care pare că se transmite tuturor, atât sătenilor cât şi turiştilor. În acest fapt  constă poate succesul festivalului Haferland. Nemişcarea nu e elitistă, ea poate fi simţită de oricine. Orice turist sau trecător, fie că e prinţul Charles fie că e un simplu funcţionar aflat într-o zi liberă poate să se bucure de acest spaţiu al unei încremeniri care te cucereşte.

Festivalul Haferland se desfăşoară în următoarele localităţi: Criţ, Saschiz, Rupea, Meşendorf, Viscri, iar începând din 2016 şi în Fişer, Cloaşter şi Roadeş . Această ediţie a festivalului este dedicată familiei, astfel vor fi activităţi pentru toţi, de la cel mai mic la cel mai mare. Haferland, Ţara Ovăzului, denumeşte regiunea săsească Rupea-Sighişoara din Transilvania unde localnicii obişnuiau să cultive cu precădere ovăzul, din cauza climatului mai aspru. În zona aceasta  arhitectura s-a păstrat atât de bine şi pentru că oamenii au fost relativ săraci şi nu au putut să construiască altceva în loc. Nenorocul s-a transformat în binecuvântare, iar azi UNESCO şi evenimente ca Haferland încearcă să păstreze cât se mai poate din farmecul şi istoria locului, ajutând în acelaşi timp oamenii din zonă să trăiască cât mai bine.

Turiştii partcipanţi la festival vor putea vizita biserici fortificate pline de mistere şi micuţe comori ascunse. De la pictura naivă, realizată de localnici (pentru că aducerea unui pictor specializat era prea scump), la cei patru evanghelişti pictaţi după patru saşi din împrejurimi, zidurile vechilor lăcaşe de cult sunt pline de poveşti ce aşteaptă să fie descoperite. Stranele goale şi pereţii albi par că se transformă când începe să cânte orga, instrumentul care tronează în multe din biserici.Dacă vor avea curiozitate, puţină rezistenţă la praf şi o idee de curaj, vizitatorii vor putea urca şi în podurile bisericilor fortificate de unde vor descoperi o panoramă atât de încântătoare,tocmai cât să te facă să uiţi de toate treptele abrupte pe care a trebuit să le urci pentru a ajunge la ea.

Câteva biserici sunt însoţite de o cameră special amenajată pentru cuplurile ce se certau. O alternativă medievală la terapia de cuplu, camerele cu o singură, masă, un singur scaun, o singură farfurie, o singură lingură şi un singur pat, şi acela micuţ, erau locul în care cuplurile problematice erau închise până când ieşeau: „ţinându-se de mână“.

Traseele cu bicicleta sunt un alt lucru de neratat. Cel mai bun mijloc de transport între sate, bicicleta o să-ţi arate o lume în care soarele străluceşte alene printre frunze, oamenii stau de vorbă în faţa porţilor înalte şi oraşul pare că nu mai există. Greu sau uşor, în funcţie de preferinţă, traseul ales o să-ţi ofere o porţie de linişte şi pace pe care greu o găseşti în aglomeraţia urbană.

La festival vor fi prezente şi trupe de dans popular săsesc. Îmbrăcaţi în costume colorate şi înflorate, dansatorii par mereu molipsiţi de o bucurie sinceră a dansului. Secretul nu e să nu te încurci niciodată, spun ei, ci să zâmbeşti întotdeauna. Iar bucuria de care vorbeam se transmite şi la spectatori, care se trezesc fară să-şi dea seama bătând ritmul vesel al melodiilor vechi de când sunt saşii în Transilvania.

Pentru cei mai aventuroşi va avea loc la Meşendorf un concurs de tras cu arcul pentru amatori. Concursul se va desfăşura în curtea din spate a unor gospodari din zonă, care se pregătesc de oaspeţi cu mâncare caldă şi surprize frumoase. Cei înclinaţi mai degrabă spre partea creativă vor putea participa la ateliere de creaţie unde vor învăţa pictura pe sticlă şi alte meştesuguri. Un frumos meşteşug e dus mai departe în Saschiz, unde un tânăr olar de 20 şi ceva de ani, modelează în lut vaze, farfuri cu păsări pentru nunţi, ceşti, din care bea şi el cafea, şi alte forme care trezesc la viaţă tradiţia olăritului.

Însă, mai mult decât activităţile turistice, care sunt plăcute şi relaxante, nimic de zis, cei care vor veni la Haferland vor avea ocazia să descopere o lume încărcată de istorii şi sumbre şi frumoase. Saşii, populaţie de origine flamandă, colonoizaţi pe teritoriul Transilvaniei, s-au bucurat de-a lungul istoriei de o relativă autonomie în zonă. Au rămas nemişcaţi în faţa otomanilor, în faţa vitregiilor istoriei, în faţa Primului Război Mondial, însă nici ei nu au putut rămâne la fel în faţa comunismului.

La sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial, ca atâţia alţi soldaţi români (sau chiar ruşi) au fost luaţi prizonieri, diferenţa a fost că, în timp ce românii (cei ce au supravieţuit închisorii) se întorceau acasă, saşii nu au mai fost primiţi în ţară. Astfel, familii întregi rămâneau fară soţ şi tată, care în acele timpuri reprezenta şi sursa principală de venit. A început apoi negoţul. Oameni, cetăţeni români, au fost vânduţi de către autorităţile comuniste. Un doctor valora mai mult decât o croitoreasă, o croitoreasă mai mult decât un bătrân. Şi aşa s-au golit satele săseşti.
 
Lovitura cea mare a fost dată însă în ani 90 când s-au deschis graniţele, şi o mulţime de saşi, ca de altfel o mulţime de români, au simţit că e prea târziu pentru aici, aşa că s-au hotârt să plece acolo. Pentru ei acolo a însemnat Germania, unde azi trăiesc mulţi dintre saşii din Transilvania. Ei spun că au dus Ardealul acolo, se întâlnesc anual, cântă, dansează şi vorbesc despre Heimat, un termen care nu se poate traduce, dar care desemnează locul în care îţi sunt rădăcinile.

Un astfel de sas care acum locuieşte în Germania, dar are rădăcinile în Transilvania, mai exact în satul Criţ e doamna Sofia, care la cei 90 şi ceva de ani ai ei, îşi aminteşte multe. Când a văzut că timpul se schimbă, că bisericile se golesc şi nimeni nu mai completează cartea satului (un caiet în care se înseamnează datoriile şi evenimentele, dările, drepturile şi privilegile fiecărui sas din Criţ) a început să transcrie, să adune, să culeagă şi să depoziteze documente, obiecte, poveşti ale saşilor din Criţ şi din împrejurimi. De ce? Ca să nu se piardă.

Poate că Haferlandul s-a născut tocmai ca o celebrare a acestui Heimat, un fel de a transforma dorul de casă, un ieri tot mai îndepărtat şi un azi sumbru într-un mâine mai optimist. În final, miza festivalului este să transforme ceva ce momentan e pe cale de disparţie în ceva ce va putea să se susţină singur, aşa cum o făcea cândva. Nu strică să mergeţi să vedeţi cum le reuşeşte.