În zăngănitul cătuşelor care sufocă şi dau culoare grotească şi „parfum” persilenţial bătăliei împotriva corupţiei, o astfel de ştire nu putea să nu treacă neobservată, încât oprindu-mă asupra ei mă simt stingher în spaţiul acestei rubrici pe care mă încăpăţânez să o susţin până la a demonstra foarte curând, în paginile unei culegeri numită Blogurile din Adevărul ale unui personaj controversat, cu ce m-am ocupat şi eu în această vreme.

Aşadar, cu un bord de reputate personalităţi ale ştiinţei şi culturii româneşti, în frunte cu Patriarhul Daniel, în Palatul Voievodal de la Mănăstirea Hurezi, s-au pus temeliile unui Institut de Studii şi Cercetări privind virtuţille de identitate naţională şi de spiritualitate naţională ale unei epoci din istoria noastră ce s-a aflat sub lumina binefăcătoare a Renaşterii, Renaştere pe care, cum spunea filozoful grec Christos Yannaras, ortodoxia , din păcate, nu a cunoscut-o. Ideea acestui Centru, susţinută şi pusă în piatra ei de temelie de către Înaltpreasfinţitul  Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a fost prefaţată, în urmă cu doi ani, în zilele de 21-22 septembrie 2013, când în Palatul de la Hurezi a avut loc un Triptic Spiritual – Cultural închinat Sfinţilor Martiri Brâncoveni, la iniţiativa Fundaţiei „Nişte Ţărani” şi a Arhiepiscopiei Râmnicului, păstorită atunci de Arhiepiscopul Gherasim, Triptic cuprinzând un Simpozion Internaţional: „Jertfa creştină şi sacrificiul uman în Europa Medievală şi premodernă”, cu concursul Academiei Române, al Academiei Oamenilor de Ştiinţă şi al unor Înalţi prelaţi şi profesori europeni, apoi un concert de muzică religioasă, cu solidara cooperare a Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului şi un colaj teatral-filmic Brâncoveanu, inspirat de piesa lui Nicolae Iorga, în care rolul lui Brâncoveanu a fost interpretat de marele actor Costel Constantin, interpretul strălucit pe scena Naţionalului bucureştean şi al rolului Ştefan cel Mare din opera lui Delavrancea „Apus de soare”.

Am ţinut să subliniez acest fapt de cultură pentru că eu cred în vocaţia ctitoricească a conceptului de tradiţie, şi astfel a vocaţiei, atât de proprie spiritualităţii poporului român, şi mă refer neapărat acum la tradiţia identităţii naţionale şi de spirit în geografia noastră culturală, azi din păcate fracturată de bruşte schimbări istorice şi sociale, însoţite de o nefericită, organizată chiar, ignorare de fiecare dată a celor dinainte de către cei prezenţi, ignoare şi fracturare accentuate în acord cu doctrina nefericită a tranzacţionismului social şi politic , care a urmat domniei Brâncoveneşti şi domină azi societatea românească.

Felicitându-l pe Arhiepiscopul Râmnicului pentru inaugurarea Centrului Intrenaţional de Cercetări Brâncoveneşti, îmi dau seama că acest Centru va putea juca un rol însemnat şi în cercetarea şi studierea întregului şi fascinantului Univers Cultural balcanic.

În intervenţia pe care am avut onoarea să o susţin la amintita inaugurare, am propus să reclădim, în sens metaforic, împreună, Princiara „Bibliotiki”, cum se scrie în Pridvorul Brâncovenesc de la Hurezi deasupra unei uşi, să construim aşadar o mare bibliotecă naţională şi europeană, demnă de Principele Brâncoveanu, apelând, fireşte, şi la bugetul de stat şi la bugetul Arhiepiscopiei Râmnicului şi al fiecarei mănăstiri din cuprinsul acestei eparhii şi al Mitropoliilor acestei ţări, apelând de asemenea şi la o ambiţioasă şi inteligentă corespondenţă cu instituţii de profil din Europa, cu publicaţii, anuare şi culegeri de studii din această arie a raporturilor ortodoxiei româneşti cu acele culte importante, catolice şi protestante, cu care s-a aflat în corespondenţă Brâncoveanu însuşi.

Eu cred că astfel se va înalţa la Hurezi, în celebra mănăstire, în Palatul care găzduieşte şi frontispiciul amintit, „Bibliotiki”, un autentic omagiu adus lui Brâncoveanu ce va putea să se consacre şi studierii rolului de placă turnantă a   procesului informaţional politic şi de politică externă al vremii, bogat sprijinit şi folosit de Cancelaria lui Brâncoveanu. Să nu uităm că Liviu Maior, fostul şef al Serviciului de Informaţii Român, a scris o amplă lucrare pe această temă.

În finalul intervenţiei mele trimiţând la Casa Cărţilor, am atras atenţia că la Hurezi, cum se ştie, au avut loc în zilele de la sfârşitul lui august, săpături arheologice importante, cu grija Arhiepiscopului Varsanufie, care mi-l aminteşte pe Calinic de la Cernica venit şi el la Râmnic să modernizeze Episcopia. Săpăturile arheologice au scos la lumină  osemintele unui personaj cu adevărtat celebru al epocii, pe care eu însumi îmi permit să îl văd strâns legat, sper să nu greşesc, de afirmarea stilului brâncovenesc, Arhimandritul Ioan din Câmpulungul Muscelului Voievodal, care s-a aflat, începând de la jumătatea, sau mai puţin de jumătatea lucrărilor Catedralei de la Hurezi, la temeliile tuturor operelor arhitecturale şi picturale ce au consacrat stilul brâncovenesc.

Centrul de Cercetări salutat aici nu va putea să nu descopere şi să argumenteze rolul şi meritul Arhimandritului Ioan de constructor practic al operei lui Brâncoveanu, din întreaga Ţară Românească şi chiar din străinătate.