Profesorul Emil Ionescu: „Îngrijorarea pentru statutul limbii române este salutară. Se vorbeşte prost româneşte”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Joi, la Muzeul Municipiului Bucureşti, Emil Ionescu, profesor la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucureşti, a suţinut o conferinţă cu tema „Limba română în epoca globalizării lingvistice”, cu scopul de a vedea dacă grija cu privire la soarta limbii române este sau nu întemeiată.

Profesorul Emil Ionescu a deschis conferinţa punctând că îngrijorarea pentru limba română denotă un sentiment patriotic care este binevenit. În anumite împrejurări, este nevoie de o cercetare sistematică a unei stări de spirit, precum şi a motivelor care stau în spatele acesteia. Reflecţia cu privire la soarta limbii române vine dintr-o perspectivă identitară şi patriotică. 

De asemenea, Ionescu a atras atenţia că îngrijorarea cu privire la globalizarea limbii engleze, definită conform lui Robert Phillipson, drept „răspândirea englezei ca mijloc de comunicare global”, este o temă distinctă de cea legată de faptul că limba română se vorbeşte din ce în ce mai prost. Sunt două teme, însă, care se pot întrepătrunde.

În ceea ce priveşte efectele globalizării în plan lingvistic, acestea sunt consemnate într-o literatură internaţională bogată, în spaţiul românesc această literatură fiind abia la început. 

Trei efecte nocive ale globalizării engleze asupra unei limbi 

Ionescu a preluat, din lucrările unor teoreticieni în domeniu, trei dintre multiplele efecte nocive ale globalizării engleze asupra unei limbi naţionale, consemnate de această literatură, pe care le-a transpus în contextul românesc. Rezultatele, a punctat profesorul în lingvistică, nu sunt active sau, dacă sunt, nu afectează limba română.

Pentru a clarifica felul în care a ajuns la această concluzie optimistă, el a preluat o definiţie a globalizării dată de sociologul şi economistul britanic Barry Jones: „mobilitate crescândă a factorilor de producţie, a bunurilor şi serviciilor la nivel mondial, cu rezultatul că se ajunge la o piaţă globală.” Lingvistul a ţinut să precizeze că aprecierea pentru această definiţie vine din faptul că este o definiţie simplă, accesibilă, dar şi pentru că ea nu este formulată în termeni ideologici.  De regulă, termenul de globalizare este folosit de oameni cu anumite orientări ideologice, în special de marxişti, de cei cu orientări radicale de sânga, definiţia lui Jones fiind neutră din punct de vedere ideologic. 

„Eu nu sunt aici, în faţa dumneavoastră, ca să fac ideologie, nici nu mă pricep, şi, dacă vorbesc despre globalizare, nu o fac decât din punct de vedere ştiinţific sau, cel putin, aşa îmi place să cred”, a spus profesorul Emil Ionescu.  

Cele trei consecinţe, alese de Ionescu, pe care „engleza globală” le are asupra unei limbi naţionale sunt: reducerea puterii politice exercitate de statul naţiunii, apariţia unei corelaţii între globalizare şi politicile globale privind engleza globală, şi alterarea sistemelor lexicale şi semantice a limbilor naţionale influenţate de engleza globală. 

Cum se manifestă cele trei efecte în spaţiul românesc?

Prima consecinţă- reducerea puterii politice exercitate de statul naţiunii- a fost identificată de cercetătorul canadian Normand Labrie şi se referă la dificultatea statului de a codifica practicile de limbaj.  Conform acestuia, schimburile internaţionale scapă tot mai mult de sub controlul statului, iar acestuia îi este tot mai greu să codifice practicile de limbaj asociate cu aceste schimburi. 

Totuşi, Ionescu a punctat că cercetătorul canadian nu aduce dovezi ale felului în care statul îşi pierde capacitatea de a administra aceste schimburi în limba naţională. De asemenea, el a dat un exemplu reprezentativ pentru ceea ce se întâmplă, în România, cu practicile de comunicare într-o multinaţională, anume Enel. Acesta a punctat că Enel are contractele de angajare şi normele de securitate a muncii în limba română, procesul comunicării în muncă, la nivelul acestei companii, realizându-se de asemenea, în română. Acest lucru este important pentru că toate reflectă practici de comunicare fundamentale pentru bunul mers al companiei. 

image

Ionescu a continuat spunând că dacă s-ar întâmpla ca răspunsul să fi fost o altă limbă, dacă practicile de comunicare ar fi fost altele, atunci nu am fi vorbit dspre globalizare, ci despre ceva diferit şi mult mai amplu, adică de colonializare.  

Cel de-al doilea efect al englezei globale asupra unei limbi naţionale, teoretizat de Selma Sonntag, este o corelaţie între globalizare şi politicile locale privind engleza globală: dacă într-o ţară există un grad înalt de globalizare, există şi un grad înalt de politizare. 

Sonntag a luat ca exemplu paralela Franţa-Nepal. În Franţa, globalizarea este la nivel înalt, iar politizarea limbii  de asemenea, cea mai clară dovadă a acestui lucru fiind, a accentuat Ionescu, Legea limbii franceze.

„Nu poate exista o mai înaltă politizare a unei limbi decât codificarea juridică, legislativă a folosirii unei limbi”, a spus Emil Ionescu. 

La capătul opus, Nepal este o societate cu un nivel redus de globalizare şi, deci, cu o politizare slabă sau chiar inexistentă, a limbii engleze. 

 România, conform lui Ionescu, este undeva la mijloc, comparativ cu cele două ţări, însă generalitatea de care dă dovadă acest al doilea efect, este problematică. Similar Franţei, cu Legea limbii franceze, România are Legea Pruteanu, diferenţa fiind că cea din spaţiul românesc nu este coercitivă, deci nu prevede amendă.

„Am vrut să arăt că un parametru al globalizării în relaţie cu engleza globală nu funcţionează neapărat într-o societate precum este cea românească”, a spus Ionescu. 

Cel de-al treilea efect, propus de o tânără cercetătoare poloneză, Alicja Witalisz, îl reprezintă alterarea sistemelor lexicale şi semantice ale limbilor influenţate de engleză. Acest efect ţine de schimburile culturale, facilitate de procesele de globalizare, schimburi ce se reflectă în limbă. De asemenea, consideră Ionescu, acesta ar fi cel mai nociv efect.

Acest efect se bazează pe două idei principale, preluate de la alţi teoreticieni ai domeniului: prima de la cercetătoarea Anna Wierzbicka, iar cea de-a doua, de la Elżbieta Tabakowska. 

Respingerea consecinţelor alterării sistemelor lexicale şi semantice

Prima idee pe care se bazează acest al treilea efect este că limba şi lexicul unei limbi formează şi reflectă modul de gândire al vorbitorului (Wierzbicka). Limba modelează atitudini, iar când o limbă vine din exterior, tulbură aceste deprinderi pe care le dă limba naţională.

„Trecutul unei comunităţi nu se codifică în cuvinte, se codifică în maxime, în aforsime...Dacă noi avem un strat masiv de cuvinte din limba turcă, de aici nu rezultă că s-ar putea să avem sedimentată o anumită conduită care este turcească”, a explicat lingvistul. 

Ionescu a mai respins această idee, evidenţiind că rolul maximelor nu este acela de ghid de comportament, aşa cum asumă ideile pe care se bazează cel de-al treilea efect. Lucrurile merg în sens invers: oamenii invocă maxime, proverbe, zicale, după realizarea unei acţiuni, pentru a se justifica.

„Cu alte cuvinte, eu iau o decizie de a mă comporta într-un anumit fel pentru că ea corespunde nevoilor mele. După care, găsesc, dacă este nevoie, un cuvânt de înţelepciune, care-mi justifice atitudinea”, a punctat Ionescu.

De asemenea, el a adăugat că dacă ar fi ca maximele să ghideze comportamentul, oamenii ar avea probleme căci multe dintre acestea se bat cap în cap. Exemplele date de profesorul Ionescu au fost: „Capul tăiat, sabia nu-l taie” şi versul lui Coşbuc, „Dar nu-i totuna leu sa mori/ Ori câine-nlănţuit”.

Cea de-a doua idee este că fiecare limbă are cuvintele ei cheie, iar aceste cuvinte, la contactul cu lexicul englezei globale, pot să îşi altereze conţinutul sau să devină marginale (Tabakowska). Ionescu a respins însă această idee, fără a nega însă existenţa acestor cuvinte- cheie. Exemple de aceste cuvinte ar fi, după părerea lui Ionescu, cuvintele latineşti ale creştinismului fundamental latinesc: cruce, biserică , botez.

O societate modernă nu rămâne însă la un singur strat de cuvinte, iar în ceea ce priveşte cuvintele-cheie, acestea nu pot fi modificate de engleza globală, fiind improbabil ca termenii creştinismului fundamental latinesc să fie modificaţi de aceasta.  

image

Ionescu a precizat însă că este de acord cu ideea conform căreia engleza globală afectează o limbă naţională în domenii obişnuite, cotidiene, precum stilul de viaţă, alimentaţie, sau cultură populară, unde există, în mod evident, o modelare.

„Cred că îngrijorarea pentru statutul limbii române este salutară, dar dacă nu este însoţită de criterii empirice care să ne măsoare, să ne dea o explicaţie pentru îngrijorare, cred că nu am făcut decât o jumătate de pas”, a punctat lingvistul. 

Engleză vs. Daneză şi Engleză vs. Română

Danemarca, prietenoasă faţă de engleză

În cultura daneză, problema se pune mai aplicat, atitudinea publicului faţă de engleză fiind una prietenoasă.

Sociologul şi lingvistul Stig Hjvard a caracterizat limba daneză prin următoarele trăsături: este o societate cu limbă mică”(în sensul existenţei unui număr mic de vorbitori), prezenţa limbii engleze în spaţiul danez este foarte veche, societatea este puternic globalizată, iar 36% din cuvintele din limba daneză sunt împrumutate sau calchiate din engleză. 

De asemenea, în Danemarca, engleza a înlocuit daneza în corporaţii şi în industria de tehnologii şi informaţii, în muzică, dar şi în publicitate. Ionescu a subliniat acest fenomen de la nivelul publicităţii, căci este un domeniu în care interesul este să induci o convingere pentru vânzarea unui produs care să capteze cât mai mulţi oameni. Conform lui Hjvard, influenţa englezei asupra danezei este dublă: de sus în jos, adică engleza are un statut privilegiat ca limbă străină în educaţie, diplomaţie sau afaceri, dar şi de jos în sus, fiind instrument de comunicare în subculturi precum muzica sau divertismentul. 

România se ţine bine 

Profesorul Ionescu a spusă că procentajul de cuvinte calchiate sau împrumutate din engleză în română este necunoscut, considerând însă că este, cu siguranţă, sub 36%. Mai mult, spre deosebire de cazul Danemarcei, româna nu a fost eliminată din afaceri, din muzică şi totuşi, atitudinea publică este, în general, ostilă. 

De asemenea, a precizat lingvistul, globalizarea lingvistică nu trebuie confundată cu multilingvismul care înseamnă recunoaşterea unui număr de limbi ca limbi oficiale, aşa cum e cazul la nivelul Uniunii Europene. 

„Acest lucru i-a permis compatriotului nostru,Gigi Becali, să vorbască în Parlamentul Europei, româna pe care o ştie el”, a spus Ionescu.

Trebuie să ţinem seama că, odată cu spargerea ziudului ceauşist, România a intrat oricum în această expunere faţă de egleza globală indiferent că ea, româna, ar fi devenit limbă a uniuii europene sau nu.”

Odată, odată cu spargerea „zidului ceauşist”, a adăugat lingvistul, România a intrat automat în expunerea faţă de engleza globală.

„Limba română se vorbeşte prost în spaţiul public nu din cauza limbii însăşi, ci din cauza celor care ajung în spaţiul public să vorbească... „Eu zic că se vorbeşte prost româneşte, nu mai mult decât altă dată, dar se vorbeşte acolo unde nu te aştepţi şi unde nu ar trebui să se vorbească prost”, a conchis Emil Ionescu. 

Înainte de a pune capăt conferinţei, răspunzând la întrebări din sală, profesorul a precizat că în orice societate există persoane care vorbesc limba prost, dar în alte societăţi, astfel de persoane, nu au condiţiile prin care să fie văzute de multă lume şi prin intermediul cărora să ajungă să influeţeze un public larg, pentru că astfel de societăţi cunosc stratificare socială.  Acesta a punctat că în România, în spaţiul public şi-au făcut loc nişte persoane care nu au ce căuta în el şi care nu îl recunosc ca un spaţiu al constrângerii asumate, liber consimţite, după cum a descris Ionescu acest spaţiu. El a concluzionat că „în faţa provocărilor lingvistice, limba română ţine bine.”

 

 

 

 

 

 

 

 

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite