În ediţia a doua, din 2005, a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM) se spune (am eliminat semnele care indicau noutatea regulii):

„Se revine astfel la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui niciunul şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun (niciuna, nicio etc.) ― la fel ca a lui vreunul, vreun ―, prin aplicarea consecventă a principiului conform căruia compusele trebuie distinse şi grafic de îmbinările libere asemănătoare: nici un adverb + articol (Nu e nici un om prost, nici un incult), adverb + numeral (Mă confundaţi, eu nu am nici un frate, nici mai mulţi), nici unul adverb + pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul, nici celălalt)“.

Să o luăm pe îndelete şi să cercetăm argumentele în favoarea introducerii acestei reguli.

1. Se revine, aşadar, la norma de dinainte de 1953, când pronumele negativ niciunul etc., ca şi adjectivul negativ niciun etc., se scriau legat.

2. Prin grafia legată, pronumele şi adjectivul negativ niciunul, niciun etc. refac paralelismul cu formele pozitive (nehotărâte) vreunul, vreun etc., care se scriu legat. În afară de ceea ce (unde argumentele sunt altele), niciunul, niciun etc. − scrise despărţit − reprezentau o „excepţie“, toate celelalte pronume şi adjective pronominale din clasa nehotărâtelor fiind scrise sudat şi considerate, pe drept, un singur cuvânt. Astfel, pronumele niciunul, niciuna etc. este echivalent cu nimeni, adică „nicio persoană“.

3. Niciunul, niciun etc. erau singura combinaţie a lui nici unde nu se făcea distincţia între formele libere (disociate) şi cele legate (sudate). Să ne gândim şi la paralelismul cu nicicum / nici cum; nicicând / nici când / niciodată / nici o dată şi cu altele mai puţin frecvente.

4. Putem vorbi de un paralelism de grafie cu celelalte limbi romanice. Iată, bunăoară, formele adjectivului negativ, la masculin singular în principalele limbi neolatine: fr. aucun; it. nessun; sp. ninguno; pg. nenhum.

5. Acest paralelism uşurează recunoaşterea în scris a formelor pronumelui şi ale adjectivului negativ, dar şi a combinaţiilor libere (mai ales, în învăţarea şcolară):

  • (1) Niciunul, niciuna (pronume negativ) / (2) nici unul, nici una (conjuncţie + pronume nehotărât), în construcţii de tipul „nici A, nici B“: (1) „Venise vara de mult, şi niciunul din noi nu se gândea să plecăm [în] vacanţă.“ (A. HOLBAN, Jocurile Daniei, 1935) / (2) „N-ai grijă, băiete, n-a fi nici unul, nici altul.“ (C. NEGRUZZI, Muza de la Burdujăni, 1850). A se observa, în acest al doilea exemplu, repetarea conjuncţiei nici (nici…, nici ― conjuncţii corelative)
  • (1) Niciun, nicio (adjectiv pronominal negativ), pe lângă un substantiv sau un substitut al acestuia / (2) nici un, nici o (conjuncţie + numeral), în construcţii în care există o opoziţie de număr / (3) nici un, nici o (adverb + articol nehotărât), în construcţii în care celălalt nici precedă un adjectiv: (1) „Nu e niciun tren la ora asta.“ (M. SEBASTIAN, Steaua fără nume, 1942) / (2) „Mă confundaţi, eu nu am nici un frate, nici mai mulţi.“ (DOOM) / (3) Nu e nici naiv şi nici un om neştiutor. (DOOM)


6. Posibilitatea intercalării adverbului măcar, precizează DOOM-ul, între nici şi un este un test util pentru a scrie separat cele două cuvinte: „N-are nici (măcar) un prieten.“ (DOOM). Această precizare este valabilă în cazul în care un este numeral, deci se opune lui doi sau mai mulţi: „Nu are nici măcar un prieten, darmite doi, cât spui dumneata.“

7. În unele situaţii putem alege între o variantă sau alta (articol sau numeral), în funcţie de intenţia comunicării. De exemplu, la întrebarea „Mai sunt oare prăjituri în frigider?“ putem răspunde: „Nu mai este niciuna.“ (ton neutru, informativ) sau „Nu mai este nici una“ (ton emfatic, participativ) = „Nu am mai rămas nici măcar una“.

În privinţa frecvenţei, pronumele şi, mai ales, adjectivul pronominal negativ sunt abundente în limbă, ceea ce ar putea sugera o uşurinţă în deprinderea scrierii corectă a acestora. Să privim acum paradigma pronumelui negativ niciunul, niciuna, conform DOOM, dar şi îmbinările libere cu care se poate confunda:

niciúnul (ni-ciu- / nici-u-) pr. m., g.-d. niciúnuia, pl. niciúnii; f. niciúna, g.-d. niciúneia, pl. niciúnele; g.-d. pl. m. şi f. niciúnora

*nici úna1 conjcţ. + num. (~, nici mai multe)

*nici úna2 conjcţ. + pr. (~, nici alta)

O cercetare rapidă asupra presei ne arătă că norma este adesea încălcată:

  • „Nici unul [corect: niciunul] dintre cele 20 de puncte nu are susţinere juridică sau raţională.“ (GreatNews, 23.03.2018)
  • „Membrii Familiei Regale pot reprezenta Coroana, dar nu este a nici unuia [corect: niciunuia] dintre ei“ (Evenimentul zilei, 12.03.2017)
  • „Nici unii [corect: niciunii] nu sunteţi mai breji…“ (Adevărul, 23.02.2018)
  • „«Remarc doar că recursul la calomnie nu este, din păcate, străin nici unora [corect: niciunora] dintre oamenii cei mai educaţi.»“ (Jurnalul naţional, 4.02.2017)
  • „«Nu mă aflu nici să cer înţelegere şi nici clemenţă [,] şi asta pentru că nu am comis nici una [corect: niciuna] din faptele din rechizitoriu», a încheiat ministrul Transporturilor de la acea vreme, actual ministru.“ (Libertatea, 19.03.2018)
  • „Funcţionarii nu au anunţat, încă, numele nici uneia [corect: niciuneia] dintre victime.“ (DC News, 29.12.2017)
  • „«Avem în bibliotecă cărţi de etnografie, de cultură, de folclor, avem înregistrări audio-video de la diverse spectacole şi şezători organizate de centru, fotografii, dar cum o să vedeţi nici unele [corect: niciunele] dintre acestea nu sunt ţinute în condiţii corecte, speciale, normale», a mai declarat…“ (Adevărul, 20.03.2018)

Îmbinările libere sunt, în general, rare, motiv pentru care, în aceste cazuri, pot apărea erori din pricina tendinţei de a scrie „legat“.

Să vedem acum şi adjectivul pronominal negativ. Mai întâi formele:

níciun (ni-ciun / nici-un) adj. pr. m., g.-d. níciunui / niciúnui; f. nício (ni-cio / nici-o), g.-d. níciunei / niciúnei

*nici o2 conjcţ. + num. (n-am ~ soră, nici mai multe)

*nici o1 adv. + art. (nu e proastă şi nu e ~ persoană incultă)

şi acum greşelile extrase din presă:

  • „La solicitarea poliţiştilor de a se identifica, acesta nu a putut prezenta nici un [corect: niciun] act oficial.“ (Adevărul, 22.03.2018)
  • „Comisia de mobilitate nu a permis nici unui [corect: niciunui] cadru didactic restrâns să ocupe orele de la Colegiul «Carol I».“ (Gazeta de sud, 20.03.2018)
  • „Era pe lista celor 13 care urmau să fie sancţionaţi, deşi ea nu are nici o [corect: nicio] vină.“ (Digi24, 22.03.2018)
  • „Până acum câteva luni, nu am cerut nici unei [corect: niciunei] edituri să îmi trimită cărţi…“ (Observator cultural, 16.03.2018)

În concluzie, chestiunea paralelismului formelor „legate“ şi formelor „dezlegate“ ― mai multe în limba noastră decât în alte limbi romanice ― ridică probleme serioase de scriere corectă. Deşi norma este logică, aşa cum s-a arătat, deprinderea ei rămâne o dificultate nu atât din cauza presiunii normei anterioare, ci, cu precădere, din cauza deficitului global de învăţare a limbii noastre cultivate. Un eşec şcolar, dar, mai ales, un eşec social.