Ei, bine (mai degrabă ei, rău), cam în acelaşi timp în care lungmetrajul „Nu mă atinge-mă“ a Adinei Pintilie a încasat sudălmi pe măsura reputaţiei premiului cu care a fost distins, iar un individ negru la suflet şi la nume a sfătuit lumea (nu se ştie pe cine, fiindcă fraza era scrisă la persoana a II-a plural) să-şi facă Ursul de Aur supozitor, în tot acest timp aflu că emisiunea „Cooltura“ realizată de Mirela Nagâţ pe TVR 1 a fost la un pas de a fi eliminată din grila de programe, dar conducerea televiziunii de stat a oferit o supremă dovadă de clemenţă, considerând că potenţialul emisiunii poate fi exprimat cu asupra de măsură în nici 30 de minute. Câte nu se pot face în mai puţin de 30 de minute! Unora li s-a schimbat viaţa în acest interval. Astfel, începând cu 12 martie, durata emisiunii va fi redusă la jumătate, timp care poate fi, bine-nţeles, realocat unor scopuri mult mai informative, inspiraţionale, inspirate şi, nu în ultimul rând, utile unei societăţi care îşi caută de peste 27 de ani atât sensul în istorie, cât şi luciditatea şi o minimă stimă de sine.

Gestul de a reajusta dimensiunile sau chiar existenţa unor emisiuni culturale după nevoile şi capriciile Televiziunii Române are antecedente notorii. Faptul că încă se încăpăţânează să reziste într-un mediu acid organisme fragile precum „Garantat 100%“ (realizator Cătălin Ştefănescu) şi „Profesioniştii“ (realizatoare Eugenia Vodă) în contextul în care „Cartea cea de toate zilele“ (realizator Cezar Paul-Bădescu) a fost executată cu sânge rece, iar TVR Cultural a sucombat în al zecelea an de existenţă sub povara lipsei de interes a instituţiei, a guvernanţilor (şi inclusiv a publicului), este un inexplicabil şi cu atât mai inedit miracol. Dar faptul că emisiunea carismaticei şi competentei realizatoare, care a pus cultura într-un context dinamic, al dialogului viu şi al informaţiei pertinente (fiind, de altfel, singura emisiune de actualitate culturală) a ajuns pe lista neagră a TVR, nefiind un proiect sustenabil, mi se pare simptomul unei boli vechi care a ajuns la metastază. Nu trebuie să ne bucurăm că emisiunea încă există şi nici că, începând din martie, vom avea, totuşi, parte de jumătate din durata ei iniţială, ci trebuie să ne înfiorăm la gândul că se va tăia, sub pretextul unui incalificabil gest de indulgenţă pervertită, minut cu minut, bucată cu bucată din tot ce mai poate fi numit (momentan) punct de rezistenţă al bunului simţ, al civilităţii, dreptăţii şi probităţii care ar trebui să definească o societate croită după chipul şi asemănarea celor care o alcătuiesc.

Când s-a desfiinţat TVR Cultural nu am pierdut doar un reper moral, ci şi un loc de muncă, un mediu fertil şi un colectiv imperfect, dar care viza perfecţionarea. A deplâns prea puţină lume dispariţia Jurnalului cultural şi a celorlalte programe ale singurului canal TV exclusiv cultural din România. Misiunea acestuia ar fi trebuit să fie preluată parţial de către TVR3, dar fireşte că asta nu s-a întâmplat.

Teama mea e că dacă acceptăm tacit fiecare nouă victorie a anti-culturii, validăm în mod direct propriul faliment moral şi ne dinamităm propria capacitate de a rezista la adversitate şi la ceea ce ne împuţinează ca fiinţe umane.

Prin urmare, nu îmi doresc ca emisiunea „Cooltura“ să rămână la formatul actual, ci să îi fie lărgit. Pe lângă asta, îmi doresc şi alte emisiuni culturale care să îmi ofere alternative la capatoşi, măruţi, gherghi, gâzi ş.a., printr-un gest natural de compensaţie.

De asemenea, în idealismul meu nutresc speranţa că dacă emisiunile aflate mereu în vizorul conducerii TVR ar fi vizionate cu oarecare regularitate chiar de către aceasta, ar produce în sistemul ei nervos unele mutaţii care, pe termen mediu-lung, ar avea efecte cum nu se poate mai benefice pentru toată lumea. Îi doresc vizionare plăcută fiindcă, la urma-urmei, să fii cult e cool.