Amarnicul discurs al doamnei Alina Mungiu-Pippidi

Doamna Alina Mungiu-Pippidi a publicat de curând pe blogul „România curată” un articol în contra „lumpendiasporei“ şi „mahalalei“ româneşti din Occident. Articolul merită o analiză a discursului, fie şi pentru nevoia de a înţelege de ce un astfel de text i-a ieşit autoarei… „curat murdar“.

„Iată că iese la iveală ce ştie oricine care ia o cursă low-cost…“, scrie doamna Alina Mungiu-Pippidi la începutul articolului său. Scena se petrece în avion, o cursă obişnuită spre Berlin. Urcăm la mii de metri pentru a observa un eşantion de pasageri români, numiţi prin generalizare „populaţie“ care dă de furcă însoţitoarelor de bord, „fetele teutone“, cum scrie autoarea.

Veţi fi îngăduitori mai întâi în privinţa alegerii epitetului. „Teuton“ nu este doar sinonim cu „german“, ci se referă, în primul rând, la un ordin de călugări cavaleri care au luptat împotriva păgânilor. „Fetele teutone“ duc şi ele o cruciadă aeriană cu „populaţia… de români“, o populaţie prost plătită şi needucată, cum ne spune autoarea.

Dacă „populaţia“ (ce nefericit termen!) este prost plătită, nu e vina ei, ci a „exploatatorilor“ (îngăduiţi-mi să reiau limbajul marxist) germani; dacă „populaţia e prost educată“, de asemenea, nu poate fi vina ei, ci a societăţii care a educat-o. Migrarea românilor este un fenomen de o magnitudine incontestabilă şi nu poate fi îngăduit nimănui să confunde câteva exemplare rebele cu „populaţia“. Mai mult, vă asigur că orice însoţitoare de bord vă poate spune poveşti cu pasageri rebeli de toate neamurile.

„Populaţia“ noastră, spune autoarea (martoră, din scaunul său), „calcă toate regulile, se preface că nu pricepe ce i se spune, se aşează unde nu are voie şi face mai mult zgomot decît tot terminalul la un loc.“ Vă asigur, dragii mei, după ce am consultat însoţitoarele pe care le cunosc, inclusiv pe cele de la Ryanair (cea mai mare companie aeriană europeană), că dacă „populaţia“ ar „călca toate regulile“ ş.c.l., avionul nu şi-ar putea lua zborul.

Că astfel de incidente se petrec, nu contest. Dar oare numai românii care muncesc în străinătate să fie needucaţi? Nici pe departe! Eu mi-aş dori, bunăoară, ca măcar guvernanţii noştri să aibă o educaţie desăvârşită, dar nu e deloc aşa. De curând, consilierele doamnei Viorica Dăncilă care au însoţit-o în vizită în Portugalia, au scos şi ele pe gură în aeroport, la întoarcere (au fost probleme cu zborurile), cam ce se aude pe cursa Bucureşti-Berlin, doar că aceste „vlăstare“ politice nu ar putea intra în „populaţia“ descrisă de doamna Alina Mungiu-Pippidi, pentru că nu sunt lumpen.

Marxismul a lansat termenul „lumpenproletariat“. Este vorba, pentru cine nu ştie, despre „proletariatul decăzut şi dispreţuit“, căci lumpen însemnă „zdreanţă“. Această segregare a permis marxiştilor să aleagă grâul de neghină. În puritatea sa revoluţionară, proletariatul trebuia „curăţat“ de cei ce moral sau social erau consideraţi decăzuţi şi irecuperabili, chiar dacă trudeau la fel pentru a-şi câştiga pâinea. În triumfătoarea revoluţie bolşevico-leninistă ne se puteau imagina beţivi, curvari, sceleraţi, criminali. Proletariatul e un concept abil igienizat şi demn de a instaura dictatura.

Doamna Alina Mungiu-Pippidi introduce în limbă şi în sociologia noastră un termen nou: lumpendiaspora (pentru istoria limbii, vezi A debate between Professor David Shneer and Professor Gil Troy in anticipation of their appearance at Limmud Conference 28th December 2008 — 1st January 2009). Nu cred că mai este nevoie să subliniez scârba pe care i-o provoacă doamnei Mungiu-Pippidi această „populaţie“ degradată. Ea se află în vârful comunităţilor precare şi needucate din Europa, ni se spune. Dar oare ce au făcut guvernele pentru ca milioanele de români să nu ia drumul bejaniei? Iar dacă unii trăiesc din vânzarea unor rable, este acesta un lucru de condamnat? Sau toţi ar trebui să fie profesori universitari care să lase cu gura căscată lume academică europeană!

Da, este cu adevărat cutremurător să aflăm că „lumpendiaspora noastră e cauza directă a votului populist şi de extremă dreaptă din mai multe ţări europene“. Mărturisesc că nu am auzit acest lucru spus sau scris în niciun comentariu politic pe tema revirimentului partidelor de extremă dreaptă. A atribui românilor protagonismul este o afirmaţie gravă şi nefondată. Îmi dau însă seamă că autoarea are nevoie să diabolizeze „zdrenţele“ Europei, să le retragă vocea, chipul, dacă se poate.

Deasupra stratului mizer şi mizerabil de care am pomenit se află un altul, „cu ceva mai mult cheag, cu un venit minim în ţara de reşedinţă, care îşi face viaţa pe Facebook colportînd orice, plăteşte zero taxe în ţară şi minime dincolo, dar vara dă peste cap orarul la ghişee prelungindu-şi permisele de conducere sau paşapoartele, înainte de a pleca cu portbagajele pline de zacuscă la muncă în Occident.“

Dacă aceşti oamenii şi-ar face viaţa pe Facebook, nu înţeleg de unde le vin banii de trai şi de cheag! Până acum nu am auzit ca cineva să ia la rost câteva milioane de oameni, conaţionali, pentru că stau pe Facebook. Şi domnul preşedinte al Republicii, şi doamna prim-ministru stau pe Facebook. Să înţelegem că „prostimea“ nu are acest drept? Sigur că nu are, devreme ce nu citeşte „Răcnetul Carpaţilor“! Totodată comite şi delictul capital: „colportează“, adică răspândeşte zvonuri false despre PSD. Aici îmi trag puţin răsuflarea. Oare discursurile politice, campaniile electorale, publicitatea în genere etc. nu colportează şi ele? Dintotdeauna oamenii au vorbit între ei, iar mentalul colectiv al naţiilor este format din adevăruri şi neadevăruri, din plăsmuiri de tot felul etc. Pe aici prin Occident, încă nu ne-a tras nimeni de urechi când ceva nu ne place. Oare de ce? Pentru că nu este etic şi politic corect. Din păcate, doamna Alina Mungiu-Pippidi pare departe de a fi înţeles ce însemnă toleranţa democratică.

Acum vine o frază încurcată căreia nu îi găsesc subiectul: „Ceva mai norocoasă, nu e totuşi mai bine educată nu ca număr de ani de şcoală, ci ca bun simţ elementar – destul să vezi cum arată o coadă de români la un low cost pe orice aeroport din Europa, ca să devii brusc culturalist [oare ce o dori să spună?], – arată precum coada de turci sau ruşi [s. n.], nu ca elveţienii sau olandezii, orice am face.“ Bănuiesc că lumea care pleacă „cu portbagajele pline de zacuscă“ este mai norocoasă, dar la fel de „prost educată“. Şi să vă fie limpede! Nici la coadă nu ştim să stăm. Ani de ceva şcoală au români, dar nu au din păcate „bun simţ elementar“, ca elveţienii şi olandezii, iar vina este limpede: „Eşecul e al familiei, al celor şapte ani de acasă, a[l] unei culturi a îndreptăţirii care a prins cu libertatea căpătată în 1989, fără a fi însoţită de o cultură a datoriei, a autocontrolului, a ceea ce face civilizaţia.“ Doamna Alina Mungiu-Pippidi face praf câteva milioane, dar scrie greşit: eşecul nu poate fi al „celor şapte ani de acasă“, ci al lipsei acestora. Restul mai trecem cu vederea („cultură a îndreptăţirii“, lipsa de civilizaţie). Oricum, abil, singura vinovată e familia, nu şi şcoala sau societatea. Astfel, „populaţia“ poate fi în continuare dispreţuită pentru că doar ea, din tată în fiu, e responsabilă pentru că a ajuns o „zdreanţa“ care bântuie Occidentul. „Ca atare, am transferat în străinătate o considerabilă parte din mahalaua noastră…“ Ce curată arată acum România după acest transfer! Nu intră oare acest comentariu repulsiv în contradicţie cu dreptul la libera circulaţie a persoanelor, cu drepturile omului? Eu înţeleg că „gunoiul“ trebuia ţinut în ogradă, dar ce să facem dacă până acum niciun guvern nu a trecut la o selecţie atentă a celor care au voie să treacă graniţa! Vine poate şi asta! Personal regăsesc aici gândirea comunistoidă, antidemocratică, antiumanistă şi care ar putea deveni curentul ideologic adoptat de guvernanţii cu tendinţe autoritare.

Se vorbeşte apoi de „manipularea ordinară a acestei mase jalnice“ şi acum subliniez „cert parte din identitatea noastră naţională centenară, dar partea pe care aş prefera să o uităm“. Prin urmare, deşi jalnică, lumpendiaspora este manipulată „de către nişte operatori ordinari din politică, servicii şi mass media aferentă“. Deci: arhitecţii de politici publice, serviciile secrete şi mass media controlată de acestea. Scopul lor? Aceste forţe urmăresc: „prostirea sistematică a opiniei publice şi izolarea deliberată a oricăror voci care îndeamnă la calm, raţiune, bună cuviinţă în relaţie cu adversarul politic şi obiectivitate.“ Doamna Alina Mungiu-Pippidi ne avertizează „de mult“, dar nimeni nu aude, conform unei binecunoscutei lamentări paranoide. Cred că niciunui comentator nu i-a scăpat îndemnul „la calm, raţiune“, sintagma consacrată de Ion Iliescu.

„În schimb, scrie autoarea, toţi rezistenţii s-au dat pe faţă urlînd că e dreptul lumpenului să fie lumpen şi al mahalalei să fie mahala; sub dictatura lui Dracnea [sic!], dreptul la vulgaritate, la înjurătură şi la prostie e garantat şi organele să nu îi stea în cale.“ Aici pare construcţia aceea buclucaşă a doamnei Viorica Dăncilă cu binele făcut de PSD. Autoarea vrea să-i înfiereze pe „rezistenţi“, dar exprimarea iese cumva pe dos. Gura păcătosului…

Şi mai dăm peste o frază care şchiopătă gramatical, la final: „Cine crede că libertatea de opinie este de nivelul „Muie PSD“ nu ne reprezintă pe cei care au luptat decenii să civilizăm PSD [s. n.] şi să construim alternativa la el, şi nici pe noi, cei care suntem în diaspora egalii occidentalilor, sau mai buni când putem, nu adunăm resturile de la masa lor ca să ne grozăvim în ţară cu maşini la mîna a doua cu numere teribiliste.“ Aici avem de-a face cu un anacolut, mai simplu, un dezacord lamentabil. Ori scriem „nu ne reprezintă pe noi cei care am luptat…“, ori „nu îi reprezintă pe cei care au luptat“. „Zacusca“ lingvistică de mai sus ne arară că şi doamna Alina Mungiu-Pippidi nu prea mânuieşte bine limba cea curată.

Nici următoarea apostrofare nu este corectă gramatical: „Băcăuani, voi aţi văzut pe cine aţi trimis alternativa la partidele tradiţionale corupte?“ „A trimite alternativă“ nu este o exprimare semantic corectă. Pot trimite pe cineva în locul altcuiva sau pot alege între două persoane, căci aceasta însemnă alternativa.

Şi acum despre pudibonderia doamnei Alina Mungiu-Pippidi. Deşi i-a sărit ţandăra cât să scrie înverşunatul articol, aflăm că ea nu ştie ce vrea să zică „muie PSD“ (în argou: felaţie, după Micul dicţionar academic, 2010). Autoarea scrie textual: „…sloganul «Muie PSD» (whatever that means, eu îl găsesc mai degrabă incomprehensibil, dar numai pentru că nu am crescut la mahala, probabil)“ Că doamna Alina Mungiu-Pippidi nu prea găseşte cuvintele în română se vede din tot articolul presărat cu anglicisme nenecesare. Dar să te revolţi împotriva unui lucru „incomprehensibil“ lingvistic şi mintal e grav. Muie e „incomprehensibil“ pentru că este un tabu, e limbajul decăzut al diasporei: doamna nu a crescut la „mahala“, iar asta trebui spus şi, desigur, e adevărat.

Tot atât de adevărat însă este şi faptul că superioritatea dispreţuitoare afişată arată că mahalaua s-a mutat însă în mintea Domniei Sale. Şi o scriu cu nespusă mâhnire: doamna Alina Mungiu-Pippidi nu gândeşte democratic. Este posibil însă ca în curând să se erijeze în vocea „cultă“ şi „curată“ a ideologiei PSD, atât de condamnată în Occidentul pe care doamna îi tot vizitează, dar fără niciun beneficiu public.