VIDEO Tarantino trece pe hârtie

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Scenariul filmului „Ticăloşi fără glorie“ va fi la dispoziţia cititorilor români în această săptămână. Editura Art publică un volum de aproape 300 de pagini, în care scrisul lui Tarantino îşi dezvăluie toate tainele.

„Schema s-a repetat şi cu «Ticăloşii fără glorie». În scenariu veţi da peste o bulă de text parcă decupată din benzile desenate. Un narator imaterial care începe să vorbească din senin. Imagini alb-negru care amintesc de venerabilele filme franţuzeşti. Un filtru roşu ca sângele.

Flashback-uri. Până şi titlul este preluat - cu tot cu ortografia greşită -, dintr-un film de război italian din 1978", susţine scriitorul David L. Robbins, în prefaţa originală a cărţii „Ticăloşi fără glorie", care conţine scenariul lungmetrajului omonim de Quentin Tarantino.

„Scenariul aminteşte, de asemenea, de filmele clasice de propagandă ale lui Leni Riefenstahl şi ale lui Joseph Goebbels. Îi surprinde, în treacăt, cu privirea pe Hitler şi pe Churchill, trece printr-un cinematograf franţuzesc pe timp de război şi apoi înregistrează de aproape ororile luptei corp la corp şi mania răzbunării", adaugă prozatorul.

Distribuţia lungmetrajului selectat la Cannes şi ultra-premiat îi include pe Brad Pitt, Diane Kruger, Mélanie Laurent, Christoph Waltz, Eli Roth şi Daniel Brühl. „Ticăloşii fără glorie" sunt un grup de soldaţi evrei americani, o forţă de elită dedicată scalpării naziştilor, care se implică şi într-un complot al cărui scop e asasinarea lui Hitler.

Indicaţii de regie

„Scenariul brut oferă o intimitate de neegalat cu interacţiunea dintre dialogul, acţiunea şi punerea în scenă, atunci când vocea ta interioară rosteşte replicile şi imaginaţia ta e cea care filmează scenele. Mai mult, vocea personală a lui Tarantino umple scenariul cu declaraţiile sale de intenţie («Până la capăt, dragilor, până la capăt!»), indicaţiile de cameră («Vedem trei arme îndreptate spre zonele genitale corespunzătoare»), de acţiune («Amândoi trag şi primesc atât de multe gloanţe, încât momentul când amândoi se prăbuşesc morţi pe podea este aproape romantic»), şi descrieri ale personajelor («un tânăr din categoria George Sanders, din perioada Sfântul sau Afacerile personale ale lui Bel Ami») şi indicaţii de platou («auditoriul seamănă cu unul din furăciunile italieneşti de categorie B pe care Tinto Brass le-a făcut după Căderea zeilor al lui Visconti»).

La acest minunat spectacol nu veţi găsi nicăieri locuri la cinema. Pentru că este cinematograful minţii voastre, dragilor, până la capăt", avertizează Robbins. Scriitorul nu omite niciun paradox tipic pentru Tarantino: face o peliculă despre al Doilea Război Mondial, numai că în „Ticăloşi fără glorie" mor mult mai puţini oameni decât în restul filmografiei regizorului.

image

„A demontat în repetate rânduri trecutul şi a reasamblat atât tradiţiile, cât şi clişeele în forme numai parţial recognoscibile. Filmele lui te orbesc într-un mod ciudat şi familiar deopotrivă. Tarantino vine dinapoi din viitor", consideră Robbins. Pe lângă textul său, cartea are şi o prefaţă scrisă de criticul Cristi Mărculescu.

Lungmetrajul „Ticăloşi fără glorie" a avut premiera mondială la Cannes, aducându-i lui Christoph Waltz premiul pentru interpretare masculină, urmat ulterior de Oscar. Academia americană nominalizase pelicula la nu mai puţin de opt categorii.

Filmul a fost deopotrivă un succes comercial: 4.400 de ecrane, 3.165 de cinematografe şi 38, 1 milioane de dolari câştigaţi într-un singur weekend. Potrivit distribuitorului Weinstein, 58% din public era de sex masculin, iar 72% era de 25 de ani sau mai în vârstă.

Focuri de armă şi vedete

image

Diane Kruger interpretează o vedetă de cinema

„Femeia Sergent Beethoven şi Stiglitz îşi îndreaptă armele unul spre celălalt şi trag. Amândoi trag şi primesc atât de multe gloanţe, încât momentul în care se prăbuşesc morţi pe podea este aproape romantic. Wicki şi Mata Hari amândoi în picioare, trăgând sălbatic unul în celălalt. Mata Hari primeşte trei gloanţe. Wicki primeşte unul. Sgt. Pola Negri se ridică de la podea cu o mitralieră semiautomată şi trage o rafală înspre cealaltă parte a camerei, secerându-i pe Wicki, Eric, Mata Hari şi pe barmaniţă.

Împuşcăturile se opresc... Fumul produs de focurile de armă... începe să se împrăştie... Singurul rămas viu din încăpere e tânărul sergent german cu mitraliera lui. Auzim tropăitul soldaţilor afară, la intrarea în subsol. Uşa se deschide... Sergentul german trage cincizeci de gloanţe în direcţia uşii... Nu intră nimeni. Avem de-a face cu un fel de gaură de iepure. Nimeni nu iese. Nimeni nu intră. Tânărul sergent german strigă în engleză către cei de-afară:

Soldatul german
- Voi, de-afară! Cine sunteţi? Britanici, americani, ce?
Vocea lui Aldo se aude strigând de undeva din gaură:
- Suntem americani! Tu ce eşti?
Sergentul german
- Sunt german, idiotule!
Vocea lui Aldo (os)
- Vorbeşti destul de bine engleza pentru un german!
Sergentul german
- De acord! Hai să vorbim!
Vocea lui Aldo (os)
- Bine, vorbeşte!
Sergentul german
- Sunt tată! Copilul meu s-a născut astăzi la Frankfurt! Acum cinci ore! Îl cheamă Max! Venisem aici să bem ceva şi să sărbătorim! Ei au început să tragă şi să omoare! Nu e vina mea!
Vocea lui Aldo (os)
- Bine, bine, n-a fost vina ta! Cum te cheamă, soldat?
Sergentul german
- Wilhelm!
Vocea lui Aldo (os)
- Aşa-l chema şi pe unu' dintre cei pe care i-ai omorât!
Wilhelm
- Ei ne-au atacat!
Vocea lui Aldo (os)
- Bine, Wilhelm... Mai e cineva viu în tabăra noastră?
Wilhelm
- Nu!
Auzim o voce offscreen strigând:
Vocea lui Bridget (os)
- Eu sunt!
Wilhelm se întoarce în direcţia vocii.
Pe podea, cu un glonţ în piciorul lovit, Bridget von Hammersmark stă întinsă, încă în viaţă. Sergentul german îndreaptă gura mitralierei către vedeta germană, cu privirea plină de ură.
Vocea lui Aldo (os)
- Cine-i acolo?
Wilhelm (către Bridget, încet)
- Dacă scoţi vreun sunet, curvă, te scuip!
Se referea la gura puştii.
Vocea lui Aldo (os)
- Wilhelm, cine e?
Wilhelm
- Fata e de partea voastră?
Pauză.
Vocea lui Aldo (os)
- Care fată?
Wilhelm
- Care crezi - von Hammersmark!
Vocea lui Aldo (os)
- Da, e de-a noastră!
Wilhelm
(către Bridget, încet, în limba germană)
- Mă gândeam eu. Deci te-ai dat cu americanii acuma, ha? Vremuri grele, nu?

Fragment din scenariul „Ticăloşi fără glorie", de Quentin Tarantino

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite