VIDEO Cine a inventat cu adevărat celebra „faţă zâmbitoare“?

În 1994, Forrest Gump, personajul din filmul cu acelaşi nume regizat de Robert Zemeckis, intra în cărţile de istorie.

La un moment dat, întâlneşte un vânzător de tricouri care, după cum arăta Gump, „ar fi vrut să îmi imprime chipul pe un tricou, dar nu putea desena atât de bine şi nu avea un aparat de fotografiat“.

 Şansa a făcut ca un camion să treacă pe lângă cei doi şi să îl împroaşte pe Gump cu noroi. Şi-a şters faţa cu un tricou galben pe care i l-a înapoiat proprietarului său, urându-i „o zi frumoasă“. Chipul lui Gump a lăsat astfel urma perfectă a unui zâmbet abstract pe un tricou galben.

 Sigur, nu astfel a fost creat celebrul chip iconic, se arată într-un articol publicat pe site-ul „The Smithsonian“.

Se ştie că versiunea originală a celebrului chip a fost creată prima dată acum 50 de ani, în Worcester, Massachusetts, de Harvey Ross Ball, un artist şi grafician american care lucra în publicitate. Ball a venit prima dată cu ideea acestei imagini în 1963, când a fost solicitat să conceapă un desen care să le ridice moralul angajaţilor unei companii de asigurări, după o serie de fuziuni şi achiziţii dificile. Ball a desenat chipul în mai puţin de 10 minute şi a primit 45 de dolari pentru munca sa.

Compania a creat postere, nasturi, semne menite să îi facă pe angajaţi să zâmbească mai mult. Nu se ştie dacă imaginea a avut efect în cazul angajaţilor, dar a avut un succes neaşteptat, s-a răspândit rapid şi a fost imitată la nesfârşit. Potrivit directorului Muzeului de Istorie din Worcester, figura autentică desenată de Harvey Ball avea o serie de trăsături distinctive: ochii au o formă ovală, unul este mai mare decât celălalt, iar gura nu este un arc perfect, ci „aproape ca gura Mona Lisei“.

Nici Ball, nici compania de asigurări nu au făcut din desen o marcă înregistrată. Deşi este clar că Ball este personajul principal, povestea nu se încheie aici.

La începutul anilor 1970, fraţii Bernard şi Murray Spain, proprietarii a două magazine de felicitări Hallmark din Philadelphia, au zărit imaginea într-un magazin de nasturi şi au observat că era extrem de populară, aşa că au preluat-o. Au ştiut că îi aparţinea lui Harvey Ball, dar după ce au adăugat sloganul: „Have a Happy Day“, au transformat-o în marca brandului lor. Până la sfârşitul anului, au vândut mai bine de 50 de milioane de nasturi şi numeroase alte produse. În ciuda faptului că au recunoscut cui îi aparţinea desenul, publicul i-a considerat creatori ai acestuia.

În Europa, există o altă persoană despre care se spune că ar fi contribuit la crearea imaginii. În 1972, jurnalistul francez Franklin Loufrani a devenit prima persoană care a înregistrat marca în scop comercial, când a început să o utilizeze pentru a evidenţia ştirile pozitive din ziarul „France Soir“. A botezat imaginea simplu, „Smiley“ şi a lansat Compania Smiley care vindea tricouri.

În 1996, fiul lui Loufrani, Nicolas a preluat afacerea familiei şi a transformat-o într-un imperiu. Astăzi, Smiley Company are un profit de peste 130 de milioane de dolari pe an. A preluat expresia grafică şi a transformat-o într-o afacere, dar şi într-o ideologie corporatistă în care accentul se pune pe o atitudine pozitivă.

Nicolas Loufrani s-a arătat sceptic când a auzit de povestea lui Harvey Ball, deşi imaginea din ziarele tatălui său este similară celei a lui Ball. Loufrani susţine că desenul este unul atât de simplu, încât nu îi aparţine cuiva anume şi a argumentat, expunând o sculptură în piatră descoperită într-o peşteră din Franţa şi care datează din anul 2.500 î.Hr..

În 2001, Charlie Ball a încercat să recupereze moştenirea optimistă a tatălui său şi a pus bazele Fundaţiei Zâmbetul Lumii, care donează bani în scopuri caritabile.

Desenul simplist a apărut de nenumărate ori pe eticheta variatelor produse, dar şi în artă. Sensul său nu s-a schimbat odată cu modificarea valorilor culturale şi sociale: mesaj optimist al anilor 1960 al companiei de asigurări, devenit logo, apărut în modă, simbol al culturii rave şi exprimare silenţioasă a unei emoţii într-un SMS.

Artistul Dave Gibbons explică poate cel mai bine însemnătatea imaginii: „Este doar o zonă galbenă care conţine trei linii. Nu ar putea fi ceva mai simplu. Şi până acum, este gol. Este gata să i se dea un înţeles. Dacă îl pui în sala de aşteptare a unui spital, se potriveşte. Dacă îl pui pe masca de gaze a unui poliţist, devine complet diferit“ .