VIDEO Andrei Gruzsniczki : „În toţi actorii l-am căutat pe Diaconu“

Regizorul ne-a vorbit despre drumul anevoios pe care l-a parcurs în alegerea actorilor potriviţi pentru filmul său de debut „Cealaltă Irina“. Lungmetrajul care îi are ca protagonişti pe Andi Vasluianu şi Simona Popescu rulează în cinematografele din toată ţara.

În „Cealaltă Irina", Andi Vasluianu interpretează rolul soţului care investighează dispariţia soţiei lui. Pe parcursul „anchetei", el trece prin tot felul de momente stranii. Cum aţi ajuns la această poveste?

Eu i-am cunoscut pe oamenii cărora li s-a întâmplat tragedia şi am văzut cât de dificil i-a fost acelui bărbat să meargă pe firul poveştii. Toate demersurile lui de a afla ce s-a întâmplat cu nevasta lui întâmpină o rezistenţă mută. Cred că aici s-a declanşat în mine dorinţa de a spune povestea. Nu atât drama ei, dar lupta aceasta kafkiană cu birocraţia.

Băşcălia omniprezentă în foarte multe dintre filmele româneşti este pusă aici într-un plan secund.

Povestea urmăreşte, în primul rând, drumul unui om în viaţă, care îşi iubeşte foarte mult soţia şi nu poate să accepte ideea că ea nu l-a iubit, l-a înşelat, l-a trădat. Este un fel de Don Quijote. „Cealaltă Irina" nu este un film poliţist, niciodată nu a fost gândit ca un film poliţist sau un thriller, aşa cum a fost numit în Italia, de exemplu. Este un film despre o relaţie.

Mircea Diaconu din „Merele Roşii" a fost o sursă de inspiraţie?

În clipa în care am scris scenariul ne-am gândit la posibili actori. Ceea ce aveam eu în minte la vremea aceea era un fel de personaj à la Mircea Diaconu. N-am găsit. Nu există în clipa de faţă un asemenea actor la 30, 35 de ani care să acopere zona aceasta. Şi atunci a trebuit să reinventez povestea şi, pretenţios spus, a trebuit să-l reinventez pe Andi Vasluianu. Pariul de la început, al meu şi al celor din echipă, era să aducem în film, mai ales în rolurile principale, actori cât mai puţin cunoscuţi.

De aceea am căutat şi foarte mult, cred că o lună sau două a durat. Pe Andi l-am văzut la început şi nu mi s-a părut potrivit pentru rol. Dar, încetul cu încetul, negăsind ceea ce căutam, a trebuit să-mi mut puţin opţiunea şi atunci Andi a reintrat în cărţi. A înţeles că vreau de la el cu totul altceva decât ceea ce a fost el până acum. Lumea îl ştie în special de băiat rău, iute la mânie şi vărsător de sânge. Andi a acceptat, a muncit foarte mult şi cred că a reuşit.

Se vorbeşte de o „andiguitate" a filmului.

Într-adevăr, personajul acesta este omniprezent şi poate din acest punct de vedere este un film mai insolit în peisajul cinematografiei româneşti. Da, filmul stă la un moment dat în spatele lui, dar nu este un Robert De Niro care să ducă filmul. Este o poveste care îl pune în pagină pe Andi Vasluianu. Aproape că nu există nicio secvenţă fără el.

Credeţi că pelicula capătă greutate deoarece e „traversată" de Vlad Ivanov, Gabriel Spahiu, Doru Ana, Mihai Dinvale?

Cred că filmul capătă greutate în măsura în care toţi actorii joacă în aceeaşi cheie. Cred că cel mai important este că ei se subsumează cumva filmului.

"Este o poveste care îl pune în pagină pe Andi Vasluianu. Aproape că nu există nicio secvenţă fără el. "
Andrei Gruzsniczki
Regizor

Filme premiate

Andrei Gruzsniczki a lucrat ca asistent regie şi regizor secund pe lângă Lucian Pintilie la filmele „Prea târziu", „Terminus Paradis", „Niki Ardelean, colonel în rezervă". Au urmat două filme documentare „Strada Mântuleasa", în cadrul proiectului „Mari Români" produs de TVR, şi „Săpânţa lui Stan Ioan Oncu".

În 2006 s-a ocupat de scenariul proiectului de scurtmetraj „Cronica unei morţi amânate", cu care a câştigat Concursul CNC şi premiul la Secţiunea Scurtmetraj din cadrul Festivalului Anonimul.

La sfârşitul anului trecut a debutat în lungmetraj cu „Cealaltă Irina" cu care a câştigat Marele Premiu la Festivalul Anonimul şi Premiul Zilelor Filmului Românesc din cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), ambele desfăşurate în 2009.