VIAŢA LUI CEAUŞESCU Decretul antiavort, prostituţia şi „Decreţeii“

MĂSURĂ ABERANTĂ Documentele de arhivă arată că, prin decretul antiavort, Nicolae Ceauşescu a încercat şi eliminarea „prostituţiei" şi a „libertinajului" din România, nu doar creşterea demografică

Foştii lideri comunişti care şi-au depănat amintirile legate de geneza decretului antiavort au pus tragedia efectelor sale, exclusiv, pe seama lui Nicolae Ceauşescu. Liderul României n-a aprobat importul de anticoncepţionale nici măcar pentru femeile care-şi făcuseră „datoria" de-a naşte şi creşte patru copii. Ceauşescu visa să domnească peste mai mulţi supuşi, îşi amintesc demnitarii vremii.

Unde dai şi unde crapă!

Pe 2 august 1966, la Neptun, s-a ţinut şedinţa Comitetului Executiv al CC al PCR care avea pe ordinea de zi dezbaterea unui studiu demografic redactat de o comisie condusă de Voinea Marinescu, ministrul Sănătăţii şi Prevederilor Sociale.
Înţeles, desigur, dinainte cu noul lider al României, Alexandru Drăghici, membru al Comitetului Executiv al CC al PCR, a trecut dur la atac. „Tot studiul acesta", zice el, „e o însăilare a experienţei auzite din diferite ţări, există în el multă demagogie şi se propune să se dea fel de fel de prime ca şi cum statul ar trebui să cumpere aceşti copii. Fiecare dintre noi suntem fii de muncitori sau ţărani, de oameni sărmani şi ştim cum am crescut. Nu ştiu de ce alergăm în altă parte să căutăm experienţă. Trebuie să terminăm odată cu decretul acesta păcătos (Decretul din 1957 de liberalizare a avorturilor, n.r.) care nu face decât să încurajeze libertinajul iar familia să fie familie. De asemenea, trebuie să luăm măsuri să oprim divorţurile".
Toţi aceia care au luat cuvântul după Drăghici au fost mai ponderaţi. Nu se pot impune unei familii mai mulţi copii decât vrea să aibă, încercase Ion Gheorghe Maurer o pistă către normalizare socială. Dar n-a folosit la nimic. Singura măsură propusă de autorii studiului demografic şi acceptată de liderii partidului a fost mărirea numărului de locuri în creşe.

Un exemplu luminos: John Rockefeller

După obicei, concluziile i-au aparţinut lui Nicolae Ceauşescu, care a depăşit virulenţa lui Drăghici.
„După părerea mea, prin decretul de legalizare a avorturilor noi am legalizat prostituţia prin avorturi şi îngăduinţa la divorţuri", a zis Ceauşescu. „Şi ce este mai prost că şi în conducerea partidului am avut şi avem asemenea stări de lucruri (...). Noi avem răspundere faţă de popor şi nu ne putem juca cu acest lucru. În America, Rockefeller n-a putut candida la preşedinţie pentru că a dat divorţ şi s-a recăsătorit, iar la noi avem mulţi tovarăşi care primesc, prin telefon, divorţul. Cum este posibil acest lucru, noi suntem o instituţie de încurajare a prostituţiei sau avem răspunderea să păstrăm sănătatea poporului, sporul natural al populaţiei, să apărăm moralitatea poporului? (...) Trebuie să punem capăt acestei stări de lucruri şi să nu mai poată ocupa funcţii de conducere în stat şi în partid acei care în viaţa personală dau dovadă de lipsă de morală comunistă. Noi nu putem cere muncitorilor din fabrici ceea ce nu putem cere unui conducător de partid la diferite nivele".
Ceauşescu a fost de acord cu creşterea numărului de creşe. Dar a cerut să fie scoasă din material „problema" mijloacelor anticoncepţionale. Iar în două săptămâni a ordonat elaborarea unui proiect de lege prin care divorţurile să se aprobe doar în cazuri excepţionale.

Activiştii de partid, „căutaţi" şi-n dormitor

Discursul lui Ceauşescu din şedinţa Comitetului Executiv a prefigurat capcanele pregătite „baronilor lui Gheorghe Gheorghiu-Dej", care vor fi curând acuzaţi de imoralitate. Şi, totodată, un nou filtru la îndemâna cadriştilor din partid, care vor bloca promovarea activiştilor cu divorţuri şi relaţii „imorale" la activ. A generat însă filme, piese de teatru, artă plastică şi opere literare care îi „educau" pe cetăţenii României în spiritul familiei cu mulţi copii. Căci, spunea Ceauşescu, a avea copii este „obligaţie faţă de societate". Iar populaţiei trebuie să i se „explice", prin toate mijloacele, şi această „îndatorire".
Decretul 770/1966, promulgat în numele Consiliului de Stat, în 2 octombrie 1966, sub semnătura lui Chivu Stoica, a fost drastic. După o săptămână s-a anunţat şi decretul pentru modificarea legii privind divorţul, procedurile fiind îngreunate astfel încât să-i descurajeze pe doritori.

„Decreţeii"

Spre deosebire de toate celelalte ţări ale Europei, în România s-a interzis şi comercializarea mijloacele contraceptive. La obiecţiile timide ale unora asupra schimbărilor petrecute în viaţa familiei moderne, Ceauşescu le-a tăiat cheful cu amintirile sale din copilărie. „Şi noi am fost 10 copii şi am trăit într-o singură cameră", zicea el.
Prin Decretul 770/1966 s-a deschis calea închisorii pentru femeile care-şi provocau „ilegal" avort şi pentru aceia care le-ar veni în ajutor. Se prevedea, de asemenea, înfiinţarea de comisii şi noi responsabilităţi pentru ministere, oamenii legii, miliţie, medici, „turnători", directori de fabrici sau de şcoli. Româncele din fabrici şi uzine au fost obligate la examene ginecologice periodice în scopul depistării gravidelor. Astfel, elementul cel mai intim al vieţii umane, sexualitatea, a fost supus controlului de partid.
Aşa au apărut „Decreţeii". Copiii nedoriţi au dublat, în 1967, rata fertilităţii din anul precedent. Atunci s-a născut cel mai mare număr de copii din întreaga perioadă de după 1944 în România. În 1973 însă, rata fertilităţii totale a revenit la nivelul de 2,4 copii născuţi în medie de o femeie. Iar în anii următori s-a menţinut la cotele de dinainte de adoptarea decretului.
Similare au fost şi efectele legislaţiei pentru „consolidarea familiei". Pentru scurtă vreme, divorţurile au scăzut spectaculos. Potrivit lui Adrian Dumitru, ministrul Justiţiei în 1966, în perioada 1 octombrie 1966-31 mai 1967
s-au înregistrat 4.512 acţiuni de divorţ, adică mai puţin cu 87,7% faţă de aceeaşi durată dinaintea introducerii legislaţiei. Piedicile au fost apoi escaladate şi valul divorţaţilor a crescut la loc.

Mii de femei decedate

Decretul 770/1966 a condus însă la statistici înspăimântătoare. Astfel, numărul decesele datorate complicaţiilor survenite prin avorturi „ilegale" îl depăşeşte pe acela al deţinuţilor politici decedaţi în epoca „luptei de clasă". Doar pentru anul 1989 sunt menţionate 1.193 de decese! Pentru întreaga perioadă 1966-1989 s-a avansat numărul de 9.452 de femei decedate. Fără îndoială că adevărul e şi mai cumplit. Deoarece, după „indicaţiile superioare" primite, cauzele deceselor erau consemnate în registrele medicale cel mai adesea doar ca „blocaj renal" sau „septicemie". ;

Românii, codaşi la sporul demografic

Comisia numită de partid, în 1966, pentru studiul natalităţii, coordonată de Voinea Marinescu, avea în componenţă capii ministerelor Justiţiei, Muncii, Învăţământului, organizaţiilor de femei, centrelor naţionale de planificare şi statistică.
Pe baza „Studiului privind situaţia natalităţii din RSR şi propuneri pentru redresare", întocmit de acea comisie, conducătorii partidului au discutat în şedinţa din 2 august 1966. După uzanţele procedurale, introducerea studiului menţionează interesul ONU şi al conducerii statelor moderne pentru demografie. Estimările acestora arătau că, în anul 2000, populaţia lumii se va dubla pe seama sporului natural din ţările subdezvoltate. Cu o natalitate de circa 23% - începând din chiar anul 1966 -, România ar avea atunci 29 milioane de cetăţeni. În 1965 însă, sporul natural al populaţiei autohtone se situa la 14,6%. Menţinân¬du-l pe-acesta, în anul 2000, România ar fi avut 21.500.000 de locuitori. Dar din 1955 încoace, spuneau aceiaşi specialişti, în ţara noastră s-a redus accentuat natalitatea.

S-au înmulţit creşele pentru copii

În paranteză fie spus, situaţia nu era nici pe departe îngrijorătoare. Recensământul din martie 1965 înregistrase 19.103.173 cetăţeni, cu aproape două milioane mai mult decât în urmă cu zece ani. Dar statistica anului 1964 pentru 22 de ţări europene arăta că doar în Ungaria se nasc mai puţini copii decât la noi.
De bună credinţă, autorii amintitului studiu demonstrau concludent că nu mortalitatea generală şi infantilă a generat situaţia expusă. Ci anumiţi factori social-economici şi demografici, printre care menţionau: căsătoria la vârste mai mature a tinerilor deplasaţi din mediul rural în oraşe şi pe marile şantiere; integrarea femeilor în muncă; numărul mic de locuri în creşe; insuficienţa spaţiului de locuit în oraşe; tendinţa generală a ridicării calităţii vieţii familiei prin reducerea numărului de copii; nupţialitatea în scădere; creşterea numărului divorţurilor şi a chiuretajelor.
Şi au făcut următoarele propuneri pentru redresarea natalităţii: prelungirea concediului postnatal şi a celui de odihnă pentru femei prin modificarea Codului muncii; introducerea de avantaje şi stimulente (printre care modificarea legislaţiei spaţiului locativ, astfel încât să prevadă dreptul la o cameră în plus pentru un copil minor); alte reglementări protecţioniste pentru femeile cu copii.
Pentru punerea lor în aplicare, finanţiştii partidului calculaseră un necesar de 7 miliarde de lei anual, din bugetul statului. Dintre toate propunerile făcute, demnitarii partidului au fost de acord doar cu creşterea numărului de creşe. ;

Campioane la chiuretaje

În 1964, România înregistrase cel mai ridicat indice de divorţuri la numărul de căsătorii din Europa: din cinci căsătorii încheiate, una sfârşea la tribunal. Capitala se afla pe primul loc; jumătate din numărul căsătoriilor se finalizau prin divorţ. Studiul compara şi reglementările avorturilor la cerere în Europa. După război, acesta fusese interzis în Uniunea Sovietică. Codul familiei sovietice fusese copiat în statele comunizate. Între anii 1955 şi 1960 s-a revenit la legalizarea avortului la cerere. Cu excepţia Republicii Democrate Germane, care permitea femeilor între 16 şi 40 de ani şi cu mai puţin de 5 copii în viaţă să avorteze doar în cazul violurilor sau cu recomandări medicale.
Un decret din 1957 eliberase româncele de teama copiilor nedoriţi. În 1965, chiuretajele atinseseră în România înspăimântătoarea cifră de 1.115.000, dublu faţă de anul 1959. Cauzele identificate de autorii studiului pentru această situaţie erau carenţele educaţiei sexuale şi insuficienţa mijloacelor anticoncepţionale.