Un francmason transilvănean în Rusia: Johann Georg Schwarz (1751-1784)

Considerat de Nikolai Berdiaev primul filosof adevărat din istoria Rusiei, figură importantă în istoria francmasonieriei europene, transilvăneanul Johann Georg Schwarz este cu desăvârşire necunoscut în România. Alături de Johann Kelp (Kelpius), părintele rozicruciansmului nord-american, Johann Georg Schwarz, fondator al rozicrucianismului în Rusia, este unul dintre transilvănenii care au marcat istoria acestei societăţi secrete.

O confuzie istorică

În pofida rolului său remarcabil în istoria culturii ruse, Johann Georg Schwarz este, în România, o personalitate ignorată. Numele său, oarecum învăluit în mister, este menţionat, de regulă, în legătură cu participarea sa la celebrul convent masonic desfăşurat, în 1782, la Wilhelmsbad. Şi aici, însă, a fost săvârşită o confuzie majoră, pentru că lui Johann Georg Schwarz, transilvăneanul, i-au fost atribuite în mod eronat funcţii şi poziţii care au aparţinut, în realitate, germanului Johann Friedrich (von) Schwartz, consilier financiar al ducelui Ferdinand de Brunswick, dar şi al regilor Suediei şi Danemarcei. Participant şi el la conventul de la Wilhelmsbad, germanul Schwartz s-a situat pe poziţii complet opuse celor adoptate de transilvănean. În timp ce Schwarz, transilvăneanul, a rămas credincios principiilor Strictei Observanţe Templiere, puternic contestate la Wilhelmsbad, germanul Schwartz a devenit un Illuminatus, fiind gratificat de către baronul von Knigge, în aprilie 1783, cu gradul onorific de Regent.

Diferenţa dintre cele două personalităţi cu nume atât de asemănătoare ilustrează perfect transformarea radicală înregistrată de francmasoneria europeană în această perioadă. Schwarz, transilvăneanul, rămâne o nobilă figură a vechii francmasonerii templiere, reprezentată de savanţi, artişti şi educatori, animaţi de principii creştine şi aflaţi în căutarea unei formule ideale de reformare a societăţii. Germanul Schwartz este, în schimb, expresia perfectă a noii francmasonerii, afirmată după conventul de la Wilhelmsbad, condusă de aventurieri şi de experţi financiari, a cărei imagine a ajuns să fie asociată cu conspiraţiile, asasinatele şi mişcările violente.

Schwarz, transilvăneanul

Johann Georg Schwarz s-a născut în anul 1751, undeva în Transilvania. Unele surse dau ca loc al naşterii sale Sibiul, dar ipoteza nu este încă confirmată. Despre copilăria şi tinereţea sa se cunosc foarte puţine lucruri. A plecat de tânăr în Germania, unde a studiat la Universitatea din Jena. S-a înrolat, apoi, în armata companiei olandeze a Indiilor de Est, petrecând un număr de ani în Asia. Această perioadă neerlandeză apropie, oarecum, biografia sa de cea a lui Kelpius, cel care contribuise la transferarea, în 1693, a unui capitlu rozicrucian de la Hamburg la Rotterdam. Rămân, însă, necunoscute împrejurările în care s-a produs adoptarea lui Schwarz de către francmasoneria germană, după cum sunt incomplet elucidate împrejurările în care acesta a ajuns în Rusia. Se ştie doar că, în 1776, la recomandarea prinţului Gagarin, lider al francmasoneriei din Sankt Petersburg, Schwarz a fost angajat ca profesor privat de către un anume Rahmanov, preşedinte al tribunalului penal din Moghilev. În perioada petrecută la Moghilev, Schwarz a reuşit să înveţe perfect limba rusă.

Schwarz, reformatorul

În 1779, în vârstă de 28 de ani, Schwarz ajunge la Moscova, unde devine, aproape peste noapte, unul dintre liderii francmasoneriei ruse. Autoritatea sa este imensă, iar supoziţiile referitoare la legăturile sale cu Stricta Observanţă Templieră se fac mereu auzite. Schwarz este un protejat al prinţului Trubeţkoi, care îşi dorea să elibereze francmasoneria rusă de influenţele suedeză, engleză şi franceză, şi care încerca, din 1778, să înfiinţeze un nou centru masonic la Moscova. În 1780, la iniţiativa lui Schwarz, este fondată o lojă elitistă, Harmonia, definită ca fiind atât „secretă”, cât şi „ştiinţifică”. Aceasta îşi propunea respectarea principiilor „adevăratei masonerii” şi democratizarea societăţii ruse. Din 1781, iniţierea în francmasonerie nu mai era rezervată doar aristocraţilor, porţile organizaţiei deschizându-se către toate categoriile sociale. În doar trei ani, cu sprijinul discret al Strictei Observanţe, Moscova se impune în confruntarea cu Sankt Petersburg, devenind capitala francmasoneriei ruse.  

Profitând de influenţa sa, Schwarz începe, în această perioadă, să pună în practică idealurile sale luminoase. Devenit profesor de filologie germană la Universitatea din Moscova, în care numărul profesorilor şi studenţilor francmasoni era unul însemnat, Schwarz înfiinţează primul institut pedagogic din Rusia, devenind astfel fondatorul recunoscut al pedagogiei din această ţară. În 1781, împreună cu prietenul său Novikov, Schwarz înfiinţează Societatea prietenilor lecturii. În acelaşi an, el pune bazele Societăţii Studenţilor Universitari, prima asociaţie studenţească din istoria Rusiei.

Şcoala de traducători

Un an mai târziu, în 1782, în încercarea sa de a impulsiona pătrunderea noilor idei în Rusia, Schwarz înfiinţează primul seminar filologic din această ţară specializat în traduceri şi în formarea de traducători. Activitatea acestui seminar a fost incredibil de intensă. Împreună cu Novikov, prin tipografia modernă creată de aceasta şi prin cele cinci case de editură care gravitau în jurul ei, Schwarz şi discipolii săi traduc, în doar doi ani, cca 950 de capodopere ale literaturii şi ştiinţei universale, necunoscute până atunci în Rusia. Shakespeare este tradus aproape integral, alături de operele lui Gellert, Wieland, von Kleist, Gessner, Bacon, Erasmus, Montesquieu, Platon, Plutarh sau Seneca. Nu sunt lăsaţi la o parte nici Paracelsus, Jakob Boehme, Arnold, Weigel, Arndt, Fludd, sau alţi autori hermetici importanţi. Aceste opere sunt tipărite în tiraje mari. Peste o treime din producţia editorială a întregului Imperiu Rus este realizată, în această perioadă, de centrul masonic de la Moscova, coordonat de Schwarz şi Novikov. Lucrările au avut un efect uriaş asupra culturii ruse, provocând reacţii de îngrijorare din partea autorităţilor imperiale şi a ierarhiei ortodoxe ultraconservatoare.

A VIII-a Provincie

În 1781, Johann Georg Schwarz este trimis în Germania, cu misiunea secretă de a se afilia la prestigioasa Lojă a Celor Trei Globuri din Berlin, care era centrul de comandă al Rosa Crocei de Aur, şi de a pregăti terenul pentru recunoaşterea Rusiei ca provincie masonică autonomă la Conventul de la Wilhelmsbad. Misiunea a fost îndeplinită cu succes. În 1 octombrie 1781, la Berlin, Schwarz a fost primit în Loja Trei Globuri, în Gradul Teoretic, preliminar admiterii sale în Ordinul Rosa Croce de Aur. În aceeaşi zi, ducele Ferdinand de Brunswick şi-a afirmat susţinerea fără rezerve faţă de aspiraţiile francmasonilor din Rusia.

În 1782, la Wilhelmsbad, Rusia a obţinut statutul de A Opta Provincie a Ordinului Strictei Observanţe Templiere, iar Johann Georg Schwarz a fost numit Cancelar al acestei Provincii. El a primit, de asemenea, misiunea de a înfiinţa, la Moscova, o lojă a Rosa Crocei de Aur şi de a acţiona, în calitate de conducător al Cercului Interior, pentru reunirea tuturor ramurilor răzleţite ale masoneriei ruse. Activitatea Cercului Interior, controlat în mod ingenios de Schwarz, a rămas în mare parte necunoscută membrilor lojilor masonice din Rusia. În contradicţie cu noua direcţie afirmată la Wilhelmsbad, Schwarz a rămas însă fidel principiilor Strictei Observanţe, pe care a continuat să le promoveze în francmasoneria rusă, ţinând-o la distanţă de intrigile Illuminatilor.

Spiritul Strictei Observanţe. Schwarz, un francmason creştin

În concordanţă cu principiile Strictei Observanţe Templiere, şi spre deosebire de alţi gânditori ai epocii Luminilor, Schwarz a rămas mereu un creştin devotat. El susţinea că societatea trebuie să se întoarcă la adevăratul creştinism, lăsând la o parte seducţia materialismului. El considera Biblia ca fiind „singurul izvor adevărat al întregii cunoaşteri umane”. Schwarz nu agrea, în schimb, Kabbala, pentru că aceasta nu era inspirată din învăţăturile lui Isus Christos. Ştiinţa şi religia nu erau, în viziunea sa, decât „două aspecte ale aceluiaşi adevăr”. Apreciind gândirea ştiinţifică, Schwarz considera că aceasta trebuie asociată cu cunoaşterea hermetică. În ceea ce îi priveşte pe francmasoni, Schwarz considera că aceştia trebuie să trăiască ca nişte adevăraţi creştini. După Schwarz, francmasonii veritabili erau nişte adevăraţi asceţi, în sufletul cărora se purta în permanenţă lupta între spirit şi instinctele naturale. Într-una dintre ultimele sale lucrări, Conversaţii despre renaştere şi rugăciune, Schwarz afirma că omul nu poate obţine Iluminarea decât dacă urmează exemplul oferit de viaţa şi învăţătura lui Isus Christos.

O moarte neaşteptată

În 1783, Johann Georg Schwarz s-a îmbolnăvit pe neaşteptate, din cauze necunoscute, şi a părăsit Moscova pentru a se stabili la Ochakovo, pe moşia protectorului său, prinţul Trubeţkoi. Aici, a încetat din viaţă la 17 februarie 1784. După dispariţia sa, a fost trimis în Rusia baronul G. A. von Schröder, cu misiunea de a prelua conducerea masoneriei ruse în numele grupării Illuminatilor, faţă de care Schwarz se menţinuse la distanţă. Illuminati au fost acuzaţi, în această perioadă, de înlăturarea violentă a adversarilor lor din interiorul sau din afara francmasoneriei. Este însă inutil să facem supoziţii referitoare la înlăturarea forţată a lui Schwarz de la conducerea masoneriei ruse, pentru că nu există dovezi în acest sens. La un an după moartea lui Schwarz, îngrijorată de noile evoluţii înregistrate în fracmasoneria rusă, împărăteasa Ecaterina a II-a a interzis activitatea lojilor masonice şi a ordonat arestarea conducătorilor mai importanţi ai acestora.

Johann Georg Schwarz, transilvăneanul, este considerat, până astăzi, una dintre cele mai luminoase personalităţi din istoria culturală a Rusiei, fiind menţionat ca atare în numeroase lucrări de referinţă (cel mai adesea sub numele său rusificat, Ivan Grigorievici Şvarţ). Este momentul ca faptele şi operele sale să se bucure, şi în România, de o binemeritată recunoaştere.