Umberto Eco şi teoria conspiraţiei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Cimitirul din Praga“, cel mai recent roman al cunoscutului scriitor, intră în librăriile  româneşti la numai o lună după lansarea din Italia. Volumul, care tratează problema antisemitismului, a stârnit reacţii din partea Vaticanului la doar câteva zile de la publicare.

În prezent, în afară de ediţia românească, apărută la Editura Polirom, în traducerea Ştefaniei Mincu şi de cea italiană (publicată la prestigioasa Bompiani), mai există doar două ediţii ale romanului în lume: cele din Spania şi din Catalonia.

Citiţi şi:

Cărţile esenţiale de la Târgul Gaudeamus

La scurt timp după lansare, Umberto Eco a fost criticat de ziarul Vaticanului, „L'Osservatore Romano", majoritatea intervenţiilor ridicând probleme de moralitate. Cititorii italieni, pe de altă parte, au fost fascinaţi de această putere de a genera controverse:

„Cimitirul din Praga" s-a vândut în mai puţin de 30 de zile în 230.000 de exemplare, iar Editura Bompiani a hotărât scoaterea pe piaţă a unui nou tiraj. Frenezia publicului aminteşte întrucâtva de momentul publicării romanului  „Numele trandafirului", care avea să devină unul dintre cele mai vândute ale tuturor timpurilor.

Totuşi, subiectul „Cimitirului din Praga" e mai degrabă apropiat de „Pendulul lui Foucault", lansând o întreagă plasă de teorii conspiraţioniste şi derutându-l voit pe cititor. Încă de la începutul romanului, Eco îl familiarizează cu această convenţie: „nici Naratorul însuşi nu ştie cine este misteriosul ins care scrie, propunându-şi s-o afle (odată cu Cititorul), în timp ce amândoi trag cu ochiul pe furiş şi urmăresc semnele cu care tocul respectivului ins aşterne rânduri pe hârtie".

Religia, „cocaina popoarelor"

Personajul principal - şi cel care scrie - se numeşte Simone Simonini. E un om ajuns la maturitate, născut în Torino şi, mai presus de orice, unul care e sceptic în privinţa semenilor săi, a raselor şi a religiilor. Eco îl înzestrează cu un discurs ironic, antisemit şi rasist, cu pierderi de memorie şi cu o dublă personalitate, chestionând în permanenţă relaţia complexă dintre individ şi istorie.

Cititorul nu ştie ocupaţia exactă a lui Simonini, dar poate bănui că este conectat la toate reţelele influente din lumea politicii şi că are legături directe cu serviciile secrete. Într-un puternic tur de forţă narativă - tipurile de discurs sunt suprapuse pe mai multe planuri, având din când în când interstiţii vizuale, nişte fotografii ale unor gravuri alese de Eco -, scriitorul vorbeşte despre relaţiile dintre popoare şi dezvăluie marile teorii ale secolului XX.

Printre acestea, cea obsedantă a antisemitismului, proiectată pe un cadru simbol:  celebrul cimitir evreiesc din Praga. „Religia este şi cocaina popoarelor, pentru că religia a împins şi împinge la războaie, la masacrarea necredincioşilor", spune, în roman, Simonini. Fraze ca aceasta au făcut Vaticanul să se întrebe dacă demersul lui Umberto Eco trebuie tratat ca unul ştiinţific sau luat exclusiv drept unul ficţional. 

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite