Articol scris de Csaba T. Szabó

După schimbările şi renovările majore şi mult dezbătute din fortificaţia Vauban – cea mai mare şi cea mai bine păstrată fortificaţie de acest gen din România actuală – oraşul a devenit o atracţie turistică majoră din Transilvania, omniprezent în ghiduri turistice şi în itinerarii tradiţionale pentru turismul cultural. Turistul poate să facă un selfie cu un soldat roman în noul muzeul Principia şi în lapidarul roman, apoi cu un soldat din epoca Habsburgică purtând o vestimentaţie anacronistic-neautentică. Muzeul de istorie – fondat de Béla Cserni în 1888 – a devenit unul dintre cele mai vizitate muzee din ţară, având peste 200.000 de vizitatori pe an şi unul dintre puţine muzee naţionale din ţară care mai sunt deschise (în contrast dureros cu cel din Cluj şi Bucureşti). Turistul interesat de cultura şi istorie inevitabil intră şi în muzeu, unde va primi o scurtă introducere în preistorie, istoria dacică, romană şi – cu un salt enorm de vreo o mie de ani – din secolul VI/VII ajungem brusc la sfârşitul evului mediu, la epoca Principatului transilvănean şi la perioada Habsburgică.

Dintr-un motiv necunoscut – dar presupus – evul mediu din Alba Iulia (perioada cuprinsă între sec. VIII-XV) nu este inclus nici în muzeologia contemporană, nici în marketingul şi turismul cultural al oraşului. Catedrala Sfântul Mihail este practic singurul element arhitectural medieval promovat peste tot, datorită monumentalităţii fiind de neevitat pentru turişti. Din păcate, nici prima biserica creştină din Transilvania (construită foarte probabil în secolul XI în timpul lui Sf. Ştefan), redescoperită în 2011, nu e prezentată aşa cum ar merita, la fel cum nici materialul arheologic extraordinar descoperit din cimitirele secolelor IX-X nu sunt menţionate sau prezentate în marketingul turistic şi în istoria oficială promovată pentru turişti.

Istoria medievală din Alba Iulia din păcate lipseşte şi din turismul cultural de aer liber: în timp ce romanii se luptă cu dacii şi Habsburgii au un spectacol zilnic în fortificaţie, epoca medievală şi renascentistă nu e reprezentată în oraş. Deşi am avea cu ce să lăudăm şi din această epocă: cimitirele medievale din secolele IX-X sunt probabil cele mai bogate din Transilvania, avem câteva construcţii medievale fascinante şi chiar unice din zonă (catedrala romano-catolică, biserica creştină din sec. X sau XI, zidul şi bastionul medieval, o capelă renascentistă fascinantă, poveşti şi legende din istoria medievală a oraşului).

Motivul acestui fenomen nefericit nu îl ştim. Este posibil să fie ideologic: ignorarea sistematică a istoriei arpadiene, a regatului maghiar prezent în Transilvania în perioada dintre 1000 şi 1541. Poate e doar neglijenţă, lipsa personalului specializat în domeniu sau o tradiţie din epoca ceauşistă rămasă neschimbată. Motivul nu îl ştiu, deci nu pot afirma ceva în acest sens. Însă văd posibilităţi în reintegrarea evului mediu în istoria oraşului Alba Iulia, fostul Apulum, Belgrad, Gyulafehérvár, Karlsburg. Un festival medieval anual, o expoziţie temporară sau chiar permanentă cu monumente medievale, o colaborare mai intensă între instituţii locale (clerice şi laice) şi promovarea istoriei medievale în ghidurile turistice şi cataloagele muzeale. Ar fi o idee bună şi din punct de vedere economic (o mare parte din turiştii din Alba Iulia provin din Ungaria sau Secuime), dar şi din punct de vedere deontologic faţă de Clio, muza istoriei.