Dezbatere „Historia“, la Adevărul Live: Rusia şi Turcia, din nou în pragul războiului? Ce ne învaţă istoria?

După intervenţia militară a Rusiei în Siria de partea preşedintelui Bashar al-Assad, Turcia îşi vede periclitată siguranţa naţională. Ofensiva forţelor guvernamentale de la Damasc susţinute de Moscova în Alep şi ale kurzilor spre oraşul Azaz ameninţă liniile de aprovizonare ale rebelilor moderaţi cu Turcia.

Mai mult, o bună parte a zonei de frontieră a Siriei cu Turcia este controlată de kurzii. În aceste condiţii, armata turcă a început bombardarea poziţiilor kurde din zona de frontieră, acţiune ce a stărnit protestele atât ale Rusiei, cât şi ale SUA. Şi cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, miercuri seară, a avut loc un atentat în capitala Turciei, soldat cu 28 de morţi. Atentatul a fost atribuit de către premierul turc, Ahmet Davutoglu, miliţiei kurde siriene YPG şi Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).

Toate aceste pe fondul înrăutăţirii dramatice a relaţiilor dintre Turcia şi Rusia. Ce opţiuni are în aceste condiţii Ankara? Sunt Rusia şi Turcia, din nou în pragul unui război? Ce ne învaţă istoria? La aceste întrebări, dar şi la multe altele, vor răspunde Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe al României, Dinu Flămând, scriitor şi jurnalist, şi Ciprian Plăiaşu, editor ”Historia”, într-o ediţie specială a dezbaterilor „Historia”, moderată de Ion M. Ioniţă şi transmisă de adevarul.ro.

Despre Summitul de la Bruxelles 

Cristian Diaconescu: Se va decide semnalul politic pe care UE îl va transmite Londrei faţă de solicitările acesteia. Donald Tusk a făcut un turneu prin capitalele care au legăură cu acest subiect şi au rămas două teme sensibile de dezbătut: migraţia în UE şi dreptul de a aplica sau nu măsuri legate de deciziile din zona euro. Astăzi, grupul de la Visegrad e el mai refractar la propunerile Marii Britanii. 

E clar că este o parte care are numai de pierdut. Trebuie găsit echilibrul între ce dai şi ce primeşti. 

Dinu Flămând: Ceea ce complică pretenţiile izolaţioniste, tipice britanice, este şi lupta politică în fiecare stat.

Despre Rusia 

Dinu Flămând: Nu ştiu dacă se va ajnge la armistiţiul care s-a negociat. Assad se simte victorios, aşa că va bombarda cât poate. E o imensă tragedie care reactualizează vechiul cOnflict dintre Rusia şi poarta otomană, vechile instabilităţi din zonă. 

Cristian Diaconescu: Rusia a blocat, practic, negocierile de la Geneva. Acum, împreună cu Assad, s-ar putea să blocheze şi această posibilă încetare a focului: prin asediul oraşulii Alep, ei parctic au blocat inclusiv ajutoarele umanitare. Federaţia nu a venit în Siria să negocieze, ci să câştige. 

Ion M. Ioniţă: Migraţia e provocată de războiul de acolo. Regele Iordaniei spunea că are 4 milioane de refugiaţi, iar populaţia lui e de 7 milioane! 

Dinu Flămând şi Cristian Diaconescu FOTO Eduard Enea 

Despre Turcia 

Cristian Diaconescu: Turcia e pivotală în acest moment. Este un stat condus unipersonal. De umorile unei singure persoane depinde totul, decizia e într-o singură mână. 

Dinu Flămând: Am un mic grăunte de speranţă în suflet: faptul că sunt două mari puteri în rivalitate s-ar putea să ajute la neutralizarea conflictului. S-ar putea ca Turcia să mai tempereze elanul ruşilor, tocmai pentru că nu renunţă. 

Cristian Diaconescu: Şi toţi sunt cu ochii pe americani, iar domnul preşedinte Obama pleacă săptămâna viitoare în Cuba! 

În general în Orientul Mijlociu, cu toţii sau cu ochii pe Occident. Când văd că Occidentul e slab, fără soluţii, acel Occident nu mai există ca autoritate la care să se apeleze. 

Dinu Flămând: Toţi se bat prin interpuşi, prin rebeli moderaţi. 

Ciprian Plăiaşu: Întreaga zonă e un butoi de pulbere pentru că vorbim de 70% musulmani, 10% creştini, 3-4% druzi. E o mixtură de religii şi de populaţii: kurzi, turkmeni, arabi. 

 Cristian Diaconescu: Ideea de a construi un stat e un argument extrem de interesant. Statul Islamic exercită o autoritate asupra a 16 milioane de cetăţeni care încă sunt în zonă. Au 13 guvernatori. Au o organizare. Ei afirmă percepte islamice, dar au  o interpretare personalizată.  Al-Qaeda era mult mai conservatoare. Acolo, operativii nu erau femei, îşi îndemnau recruţii să se spiritualizeze şi apoi să încerce să se confrunte cu apostaţii. Dar Statul Islamic doreşte un stat, să se organizeze, prin bursă neagră, prin trafic, inclusiv cu distinşii noştri parteneri din Uniunea Europeană, unde artefacte de la Palmira sau din alte zone se vând într-o veselie în Elveţia. Inclusiv cu state din vecinătate, pentru că toate coridoarele pentru recruţi pe acolo trec. Au marile cisterne cu care transportă, la preţ de dumping, petrol - pe acolo trec. Deci eu nu cred că există încă o voinţă clară de a izola această entitate 

Ofensiva de imagine a bisericii ruse: ce e în spatele întâlnirii dintre Papa Francisc şi Patriarhul Kiril 

Cristian Diaconescu: Mesajele Papei Francisc au fost cât se poate de deschise spre o legătură umanitară. Tema celor două biserici nu a stat la masa discuţilor dintre cei doi. Dar partea rusă a salutat faptul că Papa Francisc se opune intervenţiei Occidentului în Siria şi faptul că prin gestul Papei Rusia a ieşit dintr-o oarecare izolare. Este un parcurs în ideea de a atenua ceva ce nicio forţă militară rusească nu poate compensa: izolarea. 

Dinu Flămând: Faptul că s-au întânit liderii celor două religii monoteiste creştine e pentru mine un semn bun. În contextul în care islamul îşi face propagandă prin teroare şi violenţă, creştinii trebuie să aibă o anumită reacţie. Nu să ajungem la ecumenism.