Sibiu 1989 (V): Teroriştii din bazin

Partea a cincea a dezvăluirilor făcute de locotenent-colonelul (r) Victor Manfred Burtea, care în decembrie 1989 era ofiţer de contraspionaj, intră în miezul diversiunii „securişti = terorişti”, pusă la cale de autorii loviturii de stat din decembrie 1989.

Supravieţuitorii măcelului din 22 decembrie, dirijat de locotenent-colonelulul Aurel Dragomir, au fost mutaţi pe 24 decembrie din Sala de sport în Bazinul de înot al UM 01512, marea unitate comandată de Dragomir. Calvarul se afla abia la început.

“(…) Un comandant de unitate şi comandant de garnizoană militară îşi instiga subordonaţii la omor calificat deosebit de grav, aceştia dispunând de mijloacele crimei (armele automate şi muniţia de război).

Crimele săvârşite de locotenent-colonelul Dragomir Aurel nu se opresc aici. El îi are pe conştiinţă nu doar pe ofiţerii şi subofiţerii de Securitate şi Miliţie ucişi, ci şi pe civilii care au murit în acele zile (în total 102 persoane), întrucât, tot din ordinul lui, la Casa Armatei din Sibiu s-a distribuit civililor armament şi muniţie de război, operaţiune care a început în după amiaza zilei de 21 decembrie şi a continuat în zilele următoare. Numeroase omoruri au fost săvârşite de civili împotriva altor civili din oraş, pe parcursul diferitelor acţiuni de verificare sau la barajele organizate de revoluţionari.

În zorii zilei de 23 decembrie, nişte elevi au adus salam tăiat, un coş de pâine şi o marmită cu apă pentru colegii lor care fuseseră în garda de noapte. Pe noi ne chinuiau foamea şi setea. Dar, fiind «terorişti», nu ni s-a acordat nici o atenţie. Am asistat însă la un gest de mare umanism. Câţiva elevi din plutonul de gardă au aruncat printre colegii lor din Trupele de Securitate (care nu fuseseră legaţi cu mâinile la spate) câteva bucăţi de franzelă şi ciozvârte de salam. Ce au făcut aceşti copii? Au rupt franzelele şi salamul în bucăţele mici şi le dădeau în gură ofiţerilor la care puteau ajunge fără să se ridice în picioare!

Nici nu s-a pus problema celei mai elementare asistenţe medicale. Erau printre noi colegi cu plăgi împuşcate, cu lovituri, cu răni deschise care continuau să sângereze... Nimeni nu a primit ajutorul cuvenit.

În cursul zilei de 23 decembrie ni s-a dat, pentru prima oară, apă. La intrarea în grupul sanitar au fost depuse două marmite cu apă potabilă, cu câte o cană de tablă legată cu lanţ la fiecare dintre ele. Astfel, când un arestat mergea la toaletă, el putea să bea şi o cană de apă. Mâncare nu am primit pe tot parcursul zilei.

Aşa a trecut ziua de 23. În noaptea spre 24 decembrie, canonada în jurul sălii de sport a fost reluată cu aceeaşi intensitate.

Dimineaţa zilei de 24 decembrie a adus cu sine «marea schimbare»: am fost transferaţi din Sala de sport la Bazinul de înot. Escorta a fost dublată, iar cele câteva sute de metri până la bazin le-am parcurs printr-un culoar de elevi care nu ratau ocazia să ne corecteze direcţia de mers cu paturile de la armă.

Bazinul de înot al UM 01512 este o bază sportivă de dimensiuni olimpice, cu turn de sărituri de la 3 şi 5 metri. În perioada respectivă, pe fundul bazinului erau derulate şi asamblate, cu ajutorul unor maşini de cusut speciale, mochetele produse la Cisnădie pentru Casa Poporului. Într-un capăt al bazinului se mai aflau atunci stive cu suluri imense de mochete încă neasamblate. Maşinile de cusut fuseseră înlocuite cu cuiburi de mitraliere grele. Pentru accesul pe fundul bazinului fusese confecţionată o scară primitivă din două scânduri. Pentru confortul celor peste 300 de oameni, câţi ajunseserăm să fim, au fost aruncate câteva saltele dezafectate şi, lucru foarte important în lupta noastră împotriva frigului, efecte militare date la reformă: vestoane cu câte o mânecă tăiată, pantaloni sfâşiaţi, pijamale vechi etc. Desigur, un astfel de echipament trebuia să aibă şi un efect psihologic, să ne ilustreze gradul de înjosire la care ne coborau paznicii noştri. Dar ne-am păstrat cumpătul. Deşi arătam ca armatele lui Napoleon la retragerea din Rusia, cel puţin ne mai apăram de frig.

Numărul colegilor «arestaţi» la bazin creştea oră de oră. Au sosit colegi de la subunitatea de filaj, care se predaseră in corpore Armatei. Au fost, de asemenea, arestaţi colegii de la Şcoala de dresaj câini din Dumbrava Sibiului, care s-au prezentat benevol la sediul UM 01512.

Am aflat ulterior că în vreme ce noi ne aflam în Sala de sport a UM 01512, «băieţii» lui Dragomir nu au stat degeaba. Au spart fişetele serviciilor de personal atât de la Securitate, cât şi de la Miliţie, au sustras listele cu adresele, datele personale, numere de telefon etc. Au fost trimise patrule care au ridicat de la domiciliu tot personalul feminin al Inspectoratului – ofiţeri, subofiţeri, dactilografe – care au fost internate ca «teroriste» într-un corp de cazarmă al UM 01512.”