Spionaj şi terorism - Episoade ale unei istorii neverosimile

Spionaj şi terorism - Episoade ale unei istorii neverosimile

FOTO Arhivă

Potrivit statutului lor oficial, un scop principal al activităţii serviciilor / agenţiilor de informaţii şi de spionaj este combaterea terorismului, unul din cele mai grave pericole care poate greva evoluţia statelor democratice în perioda contemporană.

Ştiri pe aceeaşi temă

Şi totuşi, mai ales în ultima vreme au apărut în lucrări de specialitate, dar mai ales în presă o serie de informaţii,  potrivit cărora, aceste organisme s-au implicat în relaţii cu organizaţii teroriste, mergând până la sprijinirea directă a lor, ceea ce pentru „omul de pe stradă” poate fi considerat o relaţie cel puţin paradoxală, care se abate de la rolul firesc, „natural” pe care ele trebuie să îl joace, în ultimă instanţă, parte a unei „istorii neverosimile”
 
Care poate fi scopul, de cele mai multe ori nemărturisit public al acestei atitudini?
 
Potrivit  interpretărilor unor cercetători, publicişti, dar şi a unor persoane din conducerea
 
acestor agenţii din diferite ţări, mai ales a acelora ce pot fi considerate Mari Puteri, scopul mai mult sau mai puţin mărturisit, este acela de a combate pericolul reprezentat de organizaţiile teroriste tocmai prin „infiltrarea”, controlarea lor. Cel mai adesea asemenea acţiuni sunt puse în legătură cu salvgardarea securităţii naţionale, dincolo de unele considerente de natură politică şi etică.
 
Experienţa istorică a dovedit însă că „arma terorismului” este folosită adesea şi în scopuri politice, informative şi chiar militare în vederea contracarării puterii, stabilităţii unor state considerate, la un moment dat, drept potenţiali inamici.
 
Chiar dacă acest scop este atins, cel puţin pe moment, nu trebuie pierdut din vedere faptul că asemenea acţiuni au contribuit la crearea unor stării de instabilitate pe plan global, la apariţia de noi „noduri de conflicte” într-o „spirală a terorismului” care au produs sacrificii în rândul populaţiei din diferite zone ale lumii.
 
În acelaşi timp, ele au dat naştere la „teorii ale conspiraţiei” care pot produce confuzii şi „efecte inverse” ce nu pot fi ignorate.
 
În cele ce urmează, vom prezenta câteva episoade ale acestei „istorii neverosimile”, atât cât au putut fi ele cunoscute, dat fiind secretul în care au fost învăluite ele şi care adesea mai persistă…
 
Asasin pentru CIA
 
…a fost recrutat, la un moment dat, cel care poate fi considerat drept unul din cei mai feroci reprezentanţi ai „terorismului de stat”: Saddam Hussein ( 1937 –2006).  Probe în acest sens stau mărturiile datorate nu numai unor istorici şi ofiţeri de informaţii din cadrul CIA, ci  şi cele provenind de la foşti diplomaţi americani, după care  legăturile dintre fostul dictator irakian şi Agenţie se realizau adesea prin intermediul ambasadelor SUA.
 
Rezultatele unei anchete internaţionale întreprinse de agenţia UPI dovedesc că Hussein a fost contactat de CIA şi folosit în unele acţiuni încă în anul 1959, când el a fost recrutat de spionajul american pentru a face parte  din echipa de şase asasini profesionişti antrenaţi să-l asasineze pe prim-minstrul  de stânga din Irak, generalul Abdel Karim Kasim, atunci când CIA a descoperit, cu ajutorul Mossad-ului, că acesta achiziţionase mari cantităţi de arme din URSS şi desemnase ca miniştrii câţiva comunişti irakieni notorii. Aceasta l-a făcut pe directorul CIA din vremea aceea, Allan Dulles, să declare public că Irakulul  devenise "cel mai periculos loc din lume" şi să hotărască, de acord cu   preşedintele Eisenhower, eliminarea generalului Kasim. Informaţii despre aceste împrejurări sunt oferite şi de Abdel Darwish, expert în problemele Orientului Mijlociu şi autorul cărţii Unholly Babylon (Babilonul laic). Asasinarea generalului fusese planificată pentru 7 octombrie 1959, dar tentativa a eşuat. Tânărul Saddam a fugit şi s-a ascuns la Tikrit (oraşul natal), cu ajutorul CIA si al serviciului secret egiptean. Ulterior, CIA l-a trecut pe Saddam in Siria, apoi în Liban, la Beirut. Tot CIA l-a adus pe Saddam la Cairo, unde, în timpul exilului său, el se întâlnea cu regularitate, la Ambasada SUA din Cairo, cu specialiştii Agenţiei. Reiese aşadar din această anchetă că Saddam a fost atent monitorizat de diplomaţi americani, care s-au implicat direct în folosirea sa în acte teroriste. Informaţii recente dovedesc că Hussein, considerat de CIA ca un „bastion” anticomunist, a fost în slujba CIA timp de 40 de ani. Aceste relaţii au încetat abia în 1990 când Irakul a atacat statul Kuwait, Hussein devenind dintr-un „colaborator” de nădejde un duşman al Statelor Unite.
 
 
Stasi şi IRA, „Brigăzile roşii”
 
Şi serviciile de informaţii ale statelor comuniste s-au aflat în legătură cu organizaţii teroriste. Astfel, aşa cum se rată în volumul East German Intelligence and Ireland, 1949-90: Espionage, terrorism and diplomacy de  Jerome Aan De Wiel (2014), serviciul de informaţii est-german, Stasi, a sprijinit unele acţiuni ale organizaţiei teroriste „Irish Republican Army". Aceste relaţii s-au concretizat în oferirea de adăpost unor lideri ai acestei organizaţii, în sprijinirea unor activităţi împotriva trupelor britanice chiar în afara Irlandei, cum ar fi cele din RF Germania, în transmiterea de informaţii obţinute de spionii est-germani aici. Potrivit autorului volumului amintit, asemenea activităţi au desfăşurat şi serviciile de informaţii din Uniunea Sovietică şi România.
 
Alte organizaţii teroriste căror Ministerul securităţii de stat al RDG (MfS) le-a acordat sprijin au fost „Brigăzile roşii” din Italia şi RAF ( „Rote Armee Fraktion”) din RF Germania. O cercetătoare a problemei, Regine Igel, a arătat că rolul jucat de MfS „nu a fost încă elicidat” în întregime.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările