7 ani de la moartea lui Silviu Brucan. „Pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani”. Am depăşit profeţia Oracolului din Dămăroaia?

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Enigmaticul Silviu Brucan (1916 - 2006)
Enigmaticul Silviu Brucan (1916 - 2006)

În 1990, Siviu Brucan declara în publicaţia franceză “Le Figaro” că România va deveni stat democratic abia peste 20 de ani. Brucan a murit la 14 septembrie 2006, cu câteva luni înainte ca România să se alăture Uniunii Europene.

Silviu Brucan a murit la 14 septembrie 2006, la Spitalul Universitar din Bucureşti. În orele dinaintea morţii se interesase de rezultatul meciului de fotbal Dinamo Kiev – Steaua Bucureşti (1-4, două goluri Dică). Apoi a făcut un stop cardiac şi a murit. Avea 90 de ani şi opt luni. A fost incinerat la Crematoriul uman Vitan-Bârzeşti. La incinerare au participat câţiva apropiaţi şi Ion Iliescu. Silviu Brucan, sau Nenea Tache – cum îl alintau apropiaţii – a fost unul dintre cei mai influenţi români ai secolului trecut.

Într-un interviu pe care l-am acordat redactorului-şef al ziarului “Le Figaro” afirmasem că românii vor avea nevoie de 20 de ani pentru a învăţa democraţia, după ce jumătate de secol traiseră sub dictatură. Imediat, Octavian Paler a etichetat declaraţia mea ca “antipatriotică” şi toţi emulii săi din presă au sărit pe mine. Unul m-a dat chiar în judecată pentru “ofensă la adresa poporului român” Silviu Brucan în cartea “Generaţia irosită – Memorii”


“Câtă vreme a fost propagandist comunist (adică cea mai mare parte a vieţii sale), Brucan a minţit, inclusiv atunci când spunea «Bună ziua»”. Aşa scria Vladimir Tismăneanu la moartea lui Silviu Brucan.

“Eram aşa de convins de idealurile comuniste încât dacă ai fi apărut cu obrăznicia de acum, atunci te împuşcam imediat!”, îi declara Silviu Brucan unui ziarist, după 1990.

"Tache ştie ce face!"

Între 1945 şi 1956 Silviu Brucan s-a aflat în nucelul de conducere al ziarului “Scînteia”. Sunt anii marilor crime împotriva liderilor partidelor istorice, crime cerute cu insistenţă în paginile “Scînteii” de chiar Silviu Brucan. Soţia sa, Alexandra Sidorovici, era acuzator public al Tribunalului Poporului, care a judecat grupul de “criminali de război”, în frunte cu mareşalul Ion Antonescu.

Urmează prima schimbare majoră din viaţa lui Silviu Brucan. România scapă de Armata Roşie şi reia legăturile cu Statele Unite ale Americii. În anul 1955, Brucan este numit ambasador în Statele Unite ale Americii şi ambasador al României la ONU între anii 1959 - 1961. Dej îl simpatiza foarte mult pe Brucan şi, de câte ori avea ocazia, îl lăuda: “Tache ştie ce face!”

Revine la Bucureşti pentru a conduce Radioteleviziunea Română până în 1966.
Antipatia declarată faţă de Ceauşescu îl scoate pe Brucan din linia întâi a nomenclaturii. Iese la pensie în 1978 din slujba de lector al Institutului de Medicină şi Farmacie unde preda socialismul!

Petre Ţuţea: "Brucan ştie să numere până la 5 cu ajutorul familiei"
 
Ieşirea la pensie coincide cu perioada cea mai tumultuoasă din viaţa lui Silviu Brucan. Călătoreşte în ţările din vestul Europei şi în SUA, sub pretextul unor conferinţe pe care le-ar fi ţinut. De notat că Silviu Brucan încheiase conturile cu şcoala după terminarea liceului. “Ăsta e atât de prost încât ştie să numere până la 5 cu ajutorul familiei. Evident, nu e nimic de făcut!”, îl caracteriza Petre Ţuţea.

Concomitent, la mijlocul anilor ’80, Brucan se alătură unor grupuri tenebroase, formate din foşti generali de armată care urmărea lichidarea fizică a lui Ceauşescu.

După revolta muncitorilor de la Braşov, din 1987, Brucan acordă un interviu ziaristului Nick Thorpe, de la BBC, în care critică dur regimul ceauşist. Totul se face la imboldul Occidentului.

Nick Thorpe: “Eram reporter la «BBC» şi «The Independet» când l-am cunoscut pe Silviu Brucan. Trecuse o săptămână de la revoltele din Braşov. Un diplomat englez mi-a strecurat, fără nicio explicaţie, cartea de vizită a lui Brucan, la barul clubului diplomatic din Bucureşti. Am ieşit afară şi l-am sunat de la un telefon public. Am fost invitat imediat la vila sa din Herăstrău. Pe pereţi avea tablouri cu Eisenhower, Kennedy şi Nixon”.

Ruta Washington - Dămăroaia. "Ţi-a rămas vreodată un os în gât?"

Urmează cel mai enigmatic episod din viaţa lui Brucan: e exlus din PCR şi e pus sub arest la domiciliu, dar beneficiază în continuare de avantajele de a locui în Primăverii şi de a cumpăra de la gospodăria de partid. Mai mult decât atât, în 1988 primeşte paşaport şi dreptul de a călători peste hotare. Pleacă, în 1988 într-un periplu care include Londra, Washogton, Moscova. La Moscova, Brucan susţine că s-a întâlnit cu Mihail Gorbaciov.

Cum explică Brucan aceste călătorii în condiţiile în care era un indezirabil pentru Ceauşescu? “Ţi-a rămas vreodată un os de peşte în gât? Nu poţi să-l scuipi afară, nici să-l înghiţi. Ei bine, eu am fost un os de peşte în gâtul lui Ceauşescu”, spunea el  în ziarul amercian “The Boston Globe” în 1988.

Se întoarce în România şi continuă să sape la temelia puterii lui Nicolae Ceauşescu. În martie 1989, semneaza celebra “Scrisoare a celor 6”, care-l desfiinţează pe Ceauşescu din perspectiva ideologiei comuniste neîntinate: “Însăşi ideea de socialism, pentru care noi am luptat, este discreditată de dumneavoastră”.

Ca urmare a acestui afront, Brucan îşi peirde casa din Primăverii. Este mutat într-o casă cu WC în curte, pe strada Izbiceni, în cartierul Dămăroaia (“această Siberie a Bucureştiului”, cum o va descrie Mircea Dinescu la 22 decembrie 1989).

“Stupid people!”

Silviu Brucan a fost supranumit eminenţa cenuşie a Revoluţie din 1989. Este creditat drept călăul de facto al cuplului dictatorial. “Eram oameni politici cu experienţă care se aflau în gară atunci când a sosit trenul Revoluţiei, şi aceasta întrucât cunoşteam «mersul trenurilor» în România lui 1989”, avea să declare Brucan mai târziu. A fost alături de Iliescu şi de emanaţia Revoluţie până în februarie 1990.

Silviu Brucan le dă sfaturi celor care făceau greva foamei, în Piaţa Universităţii, în semn de protest faţă de câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Ion Iliescu, în mai 1990

În zorii democraţiei, Brucan s-a întors în casa lui din Primăverii şi a devenit analist al evenimentelor politice şi sociale pentru diverse canale media. S-a remarcat prin profeţia din “Le Figaro”, “pentru a deprinde democraţia, românii vor avea nevoie de 20 de ani” şi prin eticheta pusă poporului român în ansamblu, în “The Independent”: “stupid people”.

Au trecut 23 de ani de la profeţiile lui Silviu Brucan. În săptămânile care au trecut, România s-a confruntat cu cele mai importante expresii ale voinţei populare din ultimii ani: manifestaţii paşnice de stradă în mai multe oraşe ale ţări, împotriva exploatării aurului de la Roşia Montană. Credeţi că România a deprins democraţia sau rămâne în epoca "stupid people"?

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite