Samuel Morse, omul din spatele codului care a revoluţionat comunicaţiile la distanţă

Samuel Morse (27 aprilie 1791- 2 aprilie 1872)                           FOTO:toughtco.com

Celebrul cod Morse, care le-a permis oamenilor să trimită mesaje rapide pe distanţe lungi începând cu 1844, a fost inventat de Samuel Morse şi de asistentul său, Alfred Vail. Motivaţia din spatele acestui proiect a venit ca urmare a unei tragedii în viaţa lui Morse

De la invenţia lui şi până astăzi, codul Morse este considerat unul dintre cele mai convenabile sisteme de comunicare. Deşi astăzi, influenţa sa a scăzut considerabil odată cu avansul tehnologic, Morse rămâne totuşi un sistem de referinţă al domeniului comunicării, codul pavând ascensiunea tehnologică în comunicaţii până în ziua de astăzi. Probabil că influenţa cea mai mare a acestuia a fost în comunicaţiile maritime, unde, pe când radioul  încă nu exista, navele îşi trmiteau mesaje în codul Morse prin intermediul farurilor luminoase, cel mai renumit mesaj fiind celebrul S.O.S., cel de cerere de ajutor.

Inventatorul şi determinarea

Inventarea codului Morse îi este atribuită americanului Samuel Morse (27 aprilie 1791- 2 aprilie 1872), un renumit pictor al epocii. Acesta a realizat  portretele unor politicieni de seamă ai perioadei precum DeWitt Clinton, John Adams sau Lafayette.  Deşi părinţii îşi doriseră ca fiul lor să se facă librar, Samuel Morse avea să îşi urmeze visul de a devenit pictor. Îşi va face rapid un nume în epocă, trăind de pe urma operelor sale.

Tehnica şi-o va perfecţiona în Londra, la Academia Regală, unde, inspirat fiind de studiul operelor renascentiştilor, în special Michelangelo şi Rafael, va crea celebra „Hercule pe moarte” (”Dying Hercules”), considerată de către istoricii de artă o adevărată capodoperă.  

În 1825, Morse (foto: dreapta) este chemat la Washington pentru a-i face portretul francezului Lafayette. Pictorul este onorat de această însărcinare, fiind un admirator al liderului francez care a sprijinit revoluţia americană. În pictură, Lafayette este înfăţişat pe  fundalul unui apus, lângă busturile lui Benjamin Franklin şi George Washington. Totuşi, Morse nu apucă să finalizeze portretul.

În timp ce lucrează la portretul nobilului francez, primeşte o scrisoare de la New Haven, unde locuia cu soţia sa, Lucretia Pickering Walker, de la un mesager venit călare. În această perioadă, aceasta naşte cel de-al treilea copil, iar în mesaj scrie „Draga ta soţie este în convalescenţă”. A doua zi primeşte o scrisoare de la tatăl său care îi detaliază felul în care a murit Lucretia. Ca urmare a acestei veşti, Samuel Morse îşi abandonează imediat proiectul şi se întoarce în New Haven. Totuşi, ajunge când soţia sa este déjà îngropată.

Acesta este momentul în care Morse decide că este nevoie de o modalitate mai rapidă pentru comunicarea pe distanţe lungi.

„Îngroparea în Louvre”

În 1929, Samuel Morse pleacă în Europa, la Paris. Deşi din punct de vedere financiar, îşi asumă un risc enorm, Morse este mânat de credinţa că numai în capitala franceză poate trece din poziţia de pictor de portrete în cea de pictor istoric. La Paris va picta cea mai ambiţioasă operă  a sa  din punct de vedere al elementelor care o compun, „Galeria Louvre” (foto: dreapta). 

Tabloul conţine 38 de picturi din renumitul muzeu francez, motivaţia lui Morse fiind aceea de a educa americanii cu privire la arta secolului al XV-lea, în acea perioadă, America fiind lipsită de muzee în care să fie expuse opere de artă europene.

 Proiectul îl acaparează într-o măsură atât de mare încât refuză să plece din Paris chiar şi când izbucneşte holera, în 1832, după cum informează galleryofthelouvre.com.

„Educaţia mea ca pictor este incompletă fără el”, scria Morse cu referire la plecarea la Paris.

Telegraful electric

Pe când se întoarce din Europa, Morse îl întâlneşte pe Charles Thomas Jackson care studiase electromagnetismul. Asistând la o serie de experimente de-ale acestuia, Morse dezvoltă conceptul de telegraf cu un singur fir. Totuşi, el nu este primul care lansează această invenţie, versiuni mai timpurii ale telegrafului fiind create de Friederich Gauss şi Wilhelm Eduard Weber.

În 1837, doi inventatori britanici, William Cooke şi Charles Wheatstone, care studiaseră telegraful electromagnetic al lui Gauss şi Weber, patentează telegraful electric, iar la scurt timp după, furnizează renumitei companii feroviare, Great Western Railway, 21 de kilometri de fire de telegraf. Totuşi, invenţia celor doi va fi detronată peste câţiva ani de metoda, mai ieftină, a lui Morse.

Cu ajutorul profesorului Leonard Gale care preda chimie la Universitatea din New York, Morse a reuşit să trimită mesaje prin intermediul a 16 kilometri de fir. Celor doi li s-a alăturat curând şi Alfred Vail (foto: dreapta)  care, pe lângă o minte strălucită, deţinea şi mijloace financiare de care Morse avea nevoie în această perioadă.

Vail şi Morse au făcut prima demonstraţie publică a telegrafului electric la începutul anului 1838, într-o fabrică, transmiţând un mesaj public, la nivel local. 

„Un om răbdător nu este un perdant” / ”A patient waiter is no loser”.

După acest episod, Morse încearcă să obţină sponsorizare federală, însă nu reuşeşte. Călătoreşte chiar în Europa pentru a obţine sponsorizări, unde este martorul progresului făcut de Cooke şi Wheatstone. La întoarcerea în America, norocul îi va surâde, congresmanul  Francis Ormand Jonathan Smith oferindu-i banii necesari.

Codul Morse şi mesajul unei adolescente

Samuel Morse a mers încă o dată la Washington, în decembrie 1842, înşirând fire între două săli de comitet ale Capitoliului. Anul următor, în 1843, congresul îi oferă suma de 30.000 de dolari pentru construcţia unei linii de telegraf între Washington şi Baltimore, iar pe 1 mai 1844 are loc demonstraţia care îşi va lăsa amprenta asupra unei întregi epoci: sunt transmise mesaje dintr-un oraş în celălalt.

În acelaşi an, pe 24 mai, linia de telegraf este deschisă oficial, iar Morse trimite primul mesaj oficial din Baltimore la Curtea Supremă de Justiţie din subsolul clădirii Capitolului S.U.A. din Washington, D.C.

Mesajul este „Ce a făcut Dumnezeu”/ ”What hath God wrought”, o replică din Vechiul Testament, aleasă de Annie Ellsworth, fiica lui Henry Ellsworth, comisar al Oficiului de Brevete din SUA, în acea perioadă. Ellsworth a făcut lobby pentru ca invenţia lui Morse să poată deveni o tehnologie viabilă, iar acesta a fost un mod prin care inventatorul-pictor şi-a arătat recunoştiinţa: lăsând-o pe fiica lui de 17 ani să aleagă primul mesaj rapid transmis la distanţă. 

Retragerea în glorie

Dacă altor inventatori de seamă li s-au oferit momente de reculegere de amploare, Morse s-a bucurat de manifestarea recunoştiinţei din partea oamenilor cât încă mai era în viaţă.

În 1922, când Alexander Graham Bell a murit, liniile telefonice din SUA şi Canada s-au întrerupt timp de un minut pentru a coincide cu începerea funeraliilor sale. De asemenea, în 1931, când Thomas Edison a murit, preşedintele American Herbert Hoover le-a cerut cetăţenilor americani să „slăbească” luminile în cinstea inventatorului.

                                                                                           Samuel Morse, fotografiat de Mathew Brady,                                                                                                         în 1866 (Foto: Wikipedia)

În cazul lui Samuel Morse, acestuia i-a fost organizată, în 1871, o zi dedicată special lui, „Ziua Samuel Morse”. Aceasta a inclus o paradă, o croazieră în jurul portului New York, dezvelirea statuii Morse în Central Park, ceremonie care a adunat 10.000 de privitori, după cum informează history.com.

Pentru că avea déjà 80 de ani, Morse nu a putut participa la toate aceste evenimente, însă a venit la cel care a încheiat ziua dedicată lui:  o recepţie la Academia de Muzică New York, unde Morse a transmis un mesaj poporului american, prin codul inventat de el şi de Vail, bineînţeles. Un operator a tastat mesajul, iar Morse l-a finalizat el însuşi, când s-a semnat.

Zece luni mai târziu, Samuel Morse a murit.

Inventatorul de drept, controversa

Mulţi spun însă că de fapt, inventatorul codului Morse ar fi fost mai degrabă asistentul lui Morse, Alfred Vail. După ce acesta a murit, inventatorul Franklin L. Pope l-a elogiat, punctând că el ar fi avut mai degrabă meritul invenţiei care l-a consacrat pe Morse.

„Am găsit mai multe surse care confirmă opinia conform căreia sistemul telegrafic universal de astăzi se bazează mai degrabă pe munca domnului Vail decât pe cea a domnului Morse”, îi scria Pope Amandei, văduva lui Vail, citat de nj.com.

Acesta mai spunea că „grandoarea concepţiei lui Vail a codului alfabetic…nu a primit niciodată aprecierea pe care o merită”.

Pentru ca oamenii să poată folosi codul, Morse a realizat un dicţionar pentru codificarea şi decodificarea mesajului. Vail este cel care a dezvoltat această parte, dar şi echipamentul practic care realiza transmiterea. În ciuda acestor lucruri, el a murit sărac, după ce şi-a vândut drepturile pentru invenţie la un preţ subevaluat, şi fără ca meritele să îi fie recunoscute.

În “The Head Behind the Hands.” Applying Science to Implement Discovery in Early Nineteenth Century America”, Charles Thomas Jackson scrie că Vail ar fi fost abuzat de Morse şi dat la o parte într-o manieră atât de egoistă pentru că Morse îşi dorea cu tărie să revendice meritul pentru întreaga invenţie, dar şi pentru Vail ar fi avut o personalitate mai supusă.