Roxelana lui Suleyman Magnificul, sclava care a condus Imperiul Otoman
0
Deşi conducerea Imperiului Otoman era clar dominată de bărbaţi, a existat o femeie în istoria sa care a sfidat această regulă, reuşind să îşi croiască drum în cercul sultanului şi ajungând să-l influenţeze decisiv. Această femeie se numea Roxelana.
Era cunoscută drept Roxelana (n.1504) în Europa şi Rossa în Istanbul. Era o sclavă ucraineană cel mai probabil capturată în Caucaz de către tătari şi adusă pe piaţa de sclavi din Istanbul, unde a fost cumpărată pentru haremul sultanului, nu inainte de a fi întâi vândută în Caffa. Haremul lui Suleyman, ca al majorităţii conducătorilor otomani, avea în componenţă patru concubine principale dintre care una avea să-i ofere un urmaş, pe lângă alte 300 de concubine. Ca şi Roxelana, femeile proveneau de obicei din prăzile de război ale otomanilor. În plus, majoritatea erau creştine.
Numele său se presupune a deriva din cuvântul ‘rus’, folosit pentru a-i desemna atât pe ruşi cât şi pe ucrainenii din secolul al 16-lea. Istoricii slavi i-au localizat oraşul natal în Rohatyn, Ucraina de vest, dar care aparţinea Poloniei pe vremea aceea. Ucrainenii erau cunoscuţi sub numele de ruteni, derivat din aceeaşi rădăcină, ‘rus’. Rohatyn-ul se afla la 68 de km. de Lvov, capitala Galiţiei.
Roxelana aparţine la început straturilor inferioare ale haremului, dar la scurtă vreme îşi începe ascensiunea. Protejată de eunucul responsabil de harem şi de către mama sultanului, se străduieşte să-i câştige afecţiunea şi ajunge favorita lui, câştigând titlul de ‘hasseki’. Dobândeşte numele de Hurrem, însemnând ‘cea care râde’ din pricina bunei sale dispoziţii şi a talentului său de povestitor. Devine rapid una dintre favoritele sultanului, însoţindu-l la diverse evenimente publice.
Tratamentul său special a atras ura consoartei Mahidevran, al cărei fiu Mustafa se presupune că ar fi trebuit să moştenească tronul Imperului. În 1541, un incendiu distruge vechiul palat şi haremul este mutat la Topkapî, în apropierea sultanului, începând era numită ‘domnia femeilor’. Apriga femeie începe acum să-şi elimine rivalii.
Roxelana profită de influenţa asupra sultanului pentru a determina exilul lui Mahidevran şi Mustafa într-o provincie îndepărtată din Imperiu, la Manisa. Roxelana îi naşte sultanului un moştenitor la scurt timp după aceea, sperând să-l înlocuiască pe Mustafa ca urmaş. Mustafa va fi ulterior asasinat, de teama unei rebeliuni, întrucât în 1553 este interceptată o scrisoare falsă a printului prin care ii cerea ajutor şahului Persiei pentru a-l răsturna de pe tron pe tatal său. Pe lângă aceasta, Roxelana-Hurrem îl convinge că marele vizir Ibrahim este un trădător care complota pentru a-i lua puterea. Ibrahim, care se opunea legăturii dintre cei doi şi deţinea într-adevăr un control destul de mare asupra Imperiului, este executat. Acesta o avusese însă pe Roxelana înaintea sultanului, sperând să-i intre în graţii oferindu-i-o, dar se înşelase.
Eliminând astfel obstacolele, Roxelana devine concubina principală în harem. Suleyman ii permite să rămână la curte alături de el deşi tradiţia spunea că după majoratul moştenitorilor imperiali aceştia trebuie să plece împreună cu mama lor să guverneze provinciile periferice ale Imperiului şi să nu se mai întoarcă decât dacă este vorba despre urmaşul la tron. Cu abilitate îl opreşte să construiască un nou palat unde risca să fie inchisă într-un nou harem, poruncindu-i în schimb arhitectului Sinan ridicarea moscheii Suleymaniye, în 1549.
Sclava ucraineană reuşeşte să facă ceva la care nicio altă femeie nu îndrăznise vreodată să spere: îl convinge pe Sulyman să o ia de soţie. Legea islamică permitea unui sultan să-şi ia patru soţii, pe lângă atâtea concubine câte îşi permitea să întreţină. Totuşi, până la Suleyman niciun conducător otoman nu se însurase. Căsătoria a încins spiritele şi în lumea islamică, şi în Europa creştină. Odată măritată, Roxelana era acum asigurată că fiii ei vor deveni moştenitorii tronului otoman. Istoricul Fontenelle menţioneaza în opera sa felul în care Roxelana a obţinut mariajul: mai întâi a cerut să primească o educaţie în spiritul religiei musulmane, lucru pe care Suleyman l-a aprobat, iar apoi şi-a exprimat dorinta de a se converti, ceea ce l-a bucurat şi mai tare, hotărându-se să o elibereze. Cu toate acestea, după ceremonia de convertire religia nu îi mai permitea relaţii intime în afara căsătoriei, iar la trei zile sultanul cedează şi o cere de soţie.
Ca sfetnic al padişahului în afacerile externe, se pare că opinia sa cântăreşte greu în ceea ce priveşte relaţiile internaţionale. Două dintre scrisorile pe care le trimite regelui polonez Sigismund Augustus s-au păstrat şi datorită contribuţiilor sale Imperiul Otoman este în relaţii paşnice cu Polonia. Ambasadorii statelor europene i se adresează soţiei lui Suleyman şi îi trimit cadouri. Unii istorici afrimă că ar fi avut şi un rol important în oprirea raidurilor tătarilor din Crimeea în zona geografică din care provenenea. În afara treburilor politice, ea se mai ocupă şi de susţinerea unor proiecte edilitare, de la Mecca la Ierusalim, probabil luând-o ca model pentru acţiunile sale caritabile pe Zubaida, soţia califului harun al-Rashid. Printre contribuţiile sale arhitectonice se numără o moschee, două şcoli sau un spital pentru femei lângă piaţa de sclavi din Istanbul. Soţia sultanului era talentată şi la ţesut, unele dintre creaţiile sale care au supravieţuit fiind daruri oferite şahului Persiei în 1547 sau regelui Sigismund Augustus în 1549.
Fiul său Selim îi urmează lui Suleyman în 1566 după o luptă pe care o duce cu fratele său Bayazid care culminează cu moartea acestuia în 1561. Roxelana moare însă încă din 1558, cu 8 ani înaintea sultanului, dar lasă în urmă povestea nemuritoare a sclavei care a ajuns să ţină frâiele Imperiului Otoman.
Hurrem este îngropată într-un mausoleu decorat cu faianţă de Iznik, cu scene reprezentând grădina raiului, poate şi ca omagiu adus spiritului său vivace. Mausoleul se află lângă acela mai sobru al soţului său. A devenit personajul principal în numeroase picturi sau piese muzicale, printre care o simfonie de Haydn şi o operă de Sichynsky, romane, piese de teatru, poezii.
Se încarcă comentariile...
