Robert Powell: "Iisus nu mi-a controlat viata, altfel as fi innebunit"

In aceasta toamna, romanii se vor intalni, la Bucuresti, cu cel care a intrat in constiinta cinefililor ca "Iisus din Nazareth". Magic Media, producatorul variantei romanesti a spectacolului "Jesus

In aceasta toamna, romanii se vor intalni, la Bucuresti, cu cel care a intrat in constiinta cinefililor ca "Iisus din Nazareth". Magic Media, producatorul variantei romanesti a spectacolului "Jesus Christ Superstar", l-a invitat pe celebrul actor Robert Powell sa joace doua seri pe o scena din Capitala. In avanpremiera acestui eveniment, va prezentam un interviu in exclusivitate cu faimosul actor britanic. - Domnule Robert Powell, credeti in Dumnezeu? - Nu am o credinta foarte puternica, oscilez intre da si nu. Cred, totusi, ca da... - Ati fost Iisus din Nazareth pentru milioane de oameni, ar fi, probabil, cu totii dezamagiti daca ar afla ca sunteti ateu... - Un actor e doar un instrument, dar, vorbind despre a interpreta acest rol, ar fi fost mult mai dificil pentru cineva foarte implicat in crestinism, obiectivitatea lui ar fi avut de suferit. Oricum, raspunsul la prima intrebare este, probabil, da. - De ce ati ales, imediat dupa "Iisus din Nazareth", un rol complet diferit? Ati fost coplesit de "Fiul Domnului"? - Petrecand cea mai mare parte a acelui an limitandu-ma la Iisus, am simtit nevoia sa ma indepartez de rolurile spirituale, sa aleg ceva la polul opus. Mi s-a parut o idee buna. Nu sunt sigur ca am simtit acelasi lucru dupa ce am terminat filmul, nu cred ca a iesit prea grozav. - In Romania au existat zvonuri ca, dupa "Iisus din Nazareth", Vaticanul v-a oferit o suma importanta pentru a nu mai juca in nici un alt film. Cum comentati acest lucru? - Daca as fi primit bani multi de la Vatican pentru a o termina cu actoria, probabil ca as fi terminat deja. Astfel de zvonuri tin de mitologie. Sunt amuzante, dar complet neadevarate. - Ce impact au asupra unui actor personaje precum Iisus sau Gustav Mahler (i-ati interpretat pe amandoi), intrate in constiinta umanitatii? - Un impact diferit, atata vreme cat unul este un rol secular, iar celalalt - unul spiritual. Cand joci un personaj ca Gustav Mahler, devii foarte concentrat asupra omului, ajunge sa-ti apartina. Cand citesc cronici laudative la muzica lui, simt un soi de mandrie, pentru ca, atunci cand il jucam pe Mahler, eram Mahler. Pentru o scurta perioada, dar m-a "prins". Cu Iisus este altceva. Personajul te domina, astfel ca abordarea ar trebui sa fie mai curand obiectiva, decat subiectiva. Mahler a fost un rol subiectiv, nu si Iisus. Iisus nu a preluat controlul asupra vietii mele, altfel as fi innebunit.(...) - Ce sanse are o cinematografie mica precum cea din Romania sa se impuna pe piata internationala? - Intotdeauna am crezut ca nici o alta cinematografie nu se va putea impune la modul in care o face cea americana. Asta se datoreaza legendei care s-a creat in jurul Americii, o legenda care a devenit universala. Bineinteles ca e complet artificiala, nu are un suport real. Americanii s-au impus foarte rapid in cinema, au fost printre primii. Anumite genuri, ca, de pilda, western-ul, sunt ale asa-numitei "istorii americane". - O "istorie" de cateva sute de ani... - Asa este, dar e recunoscuta peste tot. Daca oricare alta tara ar face exact acelasi lucru, sa produca filme despre istoria sa, ar avea public, dar unul format din "maniacii" cinema-ului, nu din spectatori obisnuiti. Acest fapt ar putea avea o legatura si cu limba. Oricum, americanii au reusit sa defineasca un stil in cinema care a prins la toata lumea. E foarte dificil, chiar si pentru noi, britanicii, sa folosim aceeasi reteta. Am incercat si am dat gres de multe ori. Cinematografia noastra de succes este cea in care abordam povestile autohtone, filme de epoca precum "Sense and Sensibility". La sfarsit, iti dai seama ca, atunci cand incerci sa copiezi America, esuezi. La fel se intampla cu intreaga cinematografie europeana, e o mare greseala sa incerci sa ajungi din urma America. Desigur, va exista intotdeauna o piata pentru Pedro Almodovar, dar nu una de proportii. Cat priveste filmul romanesc, ii doresc succes. Cand voi ajunge in tara dumneavoastra, cinematografia va fi un subiect care va merita sa fie abordat. - Ce ne puteti spune despre proiectul care v-a starnit interesul? - Am fost invitat in Romania pentru doua recitaluri. Vor fi doua seri in care voi aborda si proza, si poezia. Voi citi in fata a 300-400 de spectatori, am facut acelasi lucru si in Anglia. Imi place sa fiu aproape de public, ma mentine in forma si cu picioarele pe pamant, ma ajuta si la voce, imi tine "motorul" uns. - Ce provocare aduce cu sine acest proiect? - Sper ca publicul roman sa aprecieze o seara de literatura engleza. Abia astept reactia oamenilor. Ne vedem in septembrie. (Textul integral in "Adevarul literar si artistic")