Ribbentrop-Molotov vs Churchill-Stalin. Care pact a fost mai diabolic?

Aşa este istoria: scrisă întotdeauna de către învingători. Pactul Ribbentrop-Molotov este prezentat de istoriografia postbelică ca cea mai diabolică înţelegere realizată vreodată, una peste capul popoarelor. Dar oare acest pact diabolic nu a fost depăşit ulterior chiar de către înţelegerea dintre  Churchill şi Stalin?

Pe data de 23 august 1939 Germania hitleristă avea să încheie cu Rusia Sovietică un pact de neagresiune, în realitate o înţelegere privind împărţirea Europei pe sfere de interese. Una din principalele victime ale acestei înţelegeri a fost chiar ţara noastră, ce a sfârşit amputată teritorial, pierzând în mai puţin de un an aproape jumătate din teritoriu şi populaţie în favoarea Rusiei, Bulgariei şi Ungariei.

Despre acest pact s-a scris în cel mai demonic mod posibil. Împărţirea sferelor de interese după bunul plac şi potenţa militară şi financiară a Marilor Puteri reprezintă însă o constantă a istoriei mondiale.

Pe data de 9 octombrie 1944 Stalin şi Churchill se întâlnesc la Moscova. Cu această ocazie, pe o bucăţică de hârtie, premierul Marii Britanii înaintează colegului Stalin  o mică solicitare cu numerele ce reprezentau procentajul de influenţă pe care cele două mari puteri le-ar fi avut asupra statelor Europei.

Adică vorbim de o nouă împărţire, similară celei din 1939, dar cu protagoniştii parţial schimbaţi în funcţie de noua structură de forţă a Europei.

Acest Pact trimitea de această dată România în sfera de interese sovietică, ţara noastră devenind din acel moment şi pentru mai bine de 20 de ani un stat ocupat. 

Iată principalele cereri ale liderului englez:

- România - Uniunea Sovietică ar urma să deţină 90% din influenţă iar Marea Britanie 10%. Aceasta din urmă încă mai spera astfel să deţină controlul asupra petrolului românesc, încă foarte important în acea perioadă;

- Grecia- dominaţia se întorcea, fiind practic în oglindă: 10% avea să fie influenţa Uniunii Sovietice şi 90% a Marii Britanii; în realitate Marea Britanie ceda total România în favoarea Greciei, adică tot peste capul poporului român;

- Ungaria şi Iugoslavia - câte 50%;

- Bulgaria - 75% influenţa Uniunii Sovietice şi 25% cea a Marii Britanii.

Ce concluzie să mai tragem din această experienţă? Că prietenii sunt de moment şi doar pe interese. În realitate fiecare stat trebuie să îşi ia toate măsurile necesare pentru a se conserva şi a-şi apăra interesele de unul singur.

Această înţelegere, concretizată în împărţirea lumii după cel de al doilea război mondial, se dovedeşte a fi mai diabolică decât cea dintre Ribbentrop şi Molotov. Ea a adus ocuparea unei jumătăţi din Europa de către  Uniunea Sovietică.

În România drama a fost şi mai mare deoarece ocupaţia a dus la un adevărat genocid. În următorii 20 de ani agenţii Moscovei au asasinat întreaga intelectualitate a României, decapitând identitar neamul românesc. În toată această perioadă întreaga ţară a fost secătuită de toate resursele ce le dispunea în favoarea Uniunii Sovietice.

Efectele acestei înţelegeri se simt şi astăzi, când cu greu reuşim să construim o elită politică, academică şi culturală. Lipsa continuităţii şi-a spus cuvântul.

 Vă îndemn la reflecţie, deoarece statului român i-a fost bine atunci când nu am mai stat să punem altora întrebări despre ceea ce ar trebui să facem.