„Restauraţia“ de la 8 iunie 1930. Ce scria presa despre întoarcerea lui Carol al II-lea

0
Publicat:
Ultima actualizare:

6 iunie 1930. Telegramă. „Sosesc cu întreaga familie. Gicu“. De atât a fost nevoie pentru a cutremura toată clasa politică româneasă. Se întorcea în ţară Carol Caraiman. Presa din România şi din străinătate analiza cu lux de amănunte neobişnuitul eveniment: un monarh îi succeda la tron fiului său. Vă prezentăm câteva crâmpeie din articolele apărute în presa vremii. Presa din urmă cu 83 de ani.


Mai întâi, faptele. La 6 iunie 1930, Carol se întorcea în România după ce renunţase la tron, la coroană, la domnie, la tot – şi nici nu fusese la prima tentativă! După patru ani. Atunci fugise în lume cu Elena Lupescu să-şi trăiască aventura sentimentală, acum venea în calitate de pretendent al tronului. S-ar fi putut crede că dragostea de ţară şi de popor a învins pasiunile pentru o damă ce era considerată a nu fi o partidă bună pentru un rege. Dar Carol ştia că le poate sluji pe amândouă cu onoare, numai să fie lăsat. De câteva cuvinte imprimate pe o foaie de telegramă, de atât a fost nevoie pentru ca oamenii politici români să uite de planuri de vacanţă pe litoral sau de taifasuri la o tămâioasă prin cafenelele Bucureştilor la începutul lui iunie 1930.

Aşadar, la 6 iunie 1930, dimineaţa, Carol expedia tulburătoarea telegramă: „Sosesc cu întreaga familie. Gicu“, iar seara ajungea în Bucureşti, pe aeroportul Băneasa. Mai târziu, în noapte, se întâlnea cu primi-ministrul Iuliu Maniu, cu care negociase să renunţe la relaţia cu Elena Lupescu. Cei doi nu cad de acord. Constatând însă inevitabilitatea proclamării lui Carol ca rege şi invocând că, formal, aceasta ar însemna încălcarea jurământului de credinţă depus faţă de regele Mihai I,la 7 iunie 1930, Maniu demisiează din funcţia de premier. La 8 iunie, Parlamentul abrogă legile din 4 ianuarie 1926, îi atribuie lui Mihai titlul de „Mare Voievod de Alba Iulia“, iar Caol este proclamat rege cu 485 de bile albe şi doar una neagră.

Istoria nu este înşelătoare, poate doar actualităţile. Vă prezentăm extrase din ziarele vremii, unele obiective, unele partizane, altele, pur şi simplu, implicate .

„Viitorul“, duminică, 8 iunie 1930

După cum am anunţat, d. Maniu, preşedintele Consiliului, văzând că singura soluţie pe care d-sa o propunea şi pe care o admitea, – ca  ex-principele Carol să intre în Regenţă, – care  s-ar descomplecta prin demisia d-lui Sărăţeanu, nu a fost acceptată de ex- principele Carol. D-sa a arătat Consiliului de miniştri că, ca şef al guvernului nu se poate face sperjur, întrucât alegerea ca Rege a ex-principelui Carol ar însemna detronarea actualului Rege, lucru pe care nu înţelege să-l admită. D-sa a declarat că supune Regenţei demisia guvernlui.[...]

Declaraţiile d-lui Duca
D-sa a făcut următoarele declaraţiuni:

Mă refer la cuvintele d-lui Brătianu, în legătură cu entuziastele dv. aplauze şi adaug că oricât de simţite ar fi ele şi orice aţi voi să afirmaţi prin ele, totuşi într-o situaţiune aşa de grea, socot că se impune în primul rând un scrupulos şi adânc examen de conştiinţă al fiecăruia dintre noi (aplauze).

Să-mi daţi voe să fac în faţa dv. acest examen al conştiinţei mele şi cred că îmi veţi admite că sub imperiul întâmplărilor de azi noapte mi-am stabilit convingerea în această chestiune. De mult cugetam la acestă chestiune şi în dese rânduri mi-am pus în conştiinţa mea judecata acestei chestiuni care bănuiam că va surveni cum s-a şi întâmplat. Am scrutat tot ce-mi poate spune judecata şi conştiinţa mea şi din două motive: unul de ordin politic şi naţional mă împiedică definitiv să primesc soluţia de azi. (Aplauze). [...]

Fapta de astănoapte este cea mai primejdioasă aventură ce s-a putut face şi este tot ce poate aduce mai mult rău consolidării noastre naţionale şi situaţiunei ţărei în toate privinţele (ovaţiuni). La o primejdioasă aventură nu pot să iau parte, refuz să mă duc, chiar dacă viaţa mea politică ar lua sfârşit azi (ovaţiuni).

SFATUL CE DAU PARTIDULUI NOSTRU ESTE O INTRANSIGENŢĂ ABSOLUTĂ. [...] Eu v-am spus întreg gândul meu dela care nimic pe lume nu mă va abate (Ovaţiuni nesfârşite).

„Întoarcerea Prinţului Carol”

În „Neamul Românesc” de eri, d. Iorga publică următoarele: Tatăl Regelui e în Bucureşti. A usat de dreptului oricărui Român de a fi acasă la el, lângă ai lui. Nu putem decât să-i dorim să se inspire din încercările lui şi din durerile ţării pentru a fi de ajutor în zilele acestea de îndoială, neîncredere şi sfâşieri. Deocamdată un lucru e sigur: va întâlni, pe lângă aclamaţiile amatorilor de lucruri nouă, devotamentuul celor cari i-au făcut mai mult rău. Dar şi sfatul bun, ori neplăcut a cui l-a apărat când toţi erau împotriva lui. Vechiul prinţ Carol să învie! De altul nu voim să ni aducem aminte.
NIcolae Iorga

„Curentul“, luni, 9 iunie 1930. AJUN DE DOMNIE NOUĂ

Din însăşi precipitarea evenimentelor reiese clar caracterul artificial al actului dela 4 Ianuarie.
Este adevărat că s-a făcut tot posibilul pentru a-l menţine – pentru a se adăuga actului de răsturnare a continuităţii monarhice, coeficientul de consolidare al timpului. Cenzură, confiscare, suspendări de ziare, interziceri de întruniri, - nimic n-a fost uitat, pentru deplina asigurare a celei mai desărvârşite unităţi de tăcere în jurul artificiului constituţional. [...]

În ţară linişte. Totul s-a petrecut în chip firesc. Faptul e acceptat cum se acceptă orice nădejde ce proectează miracole. Dar tocmai nimbul de vaporoase speranţe ce-l învălue pe prinţul Carol, îi constitue o sarcină apăsătoare, de grea răspundere. Criza constituţională a fost înlăturată, iar împotriva partidului liberal (trebuie citit: împotrivirea habotnică a d-lui Vintilă Brătianu) nu poate avea absolut nici un efect momentan. Cel mult, va constitui o rezervă de protest platonic, de teoretică împotrivire. Bineînţeles însă, că această împotrivire nu va avea o durată mai mare decât viaţa d-lui Vintilă Brătianu. Răsboiul civil de unul singur nu se poate imagina; şi nici spiritul poporului român nu este înclinat spre revoluţii deslănţuite sângeros pentru o idee, - nici d. Vintilă Brătianu nu are forţa de antrenament, fluidul electrizant al masselor. […]
Pamfil Şeicaru

„Curentul“, marţi, 10 iunie 1930. Proclamaţia Regelui Carol al II-lea.

În cursul zilei de azi, Regele Carol al II-lea va lansa următoarea proclamaţie către ţară : CĂTRE ROMÂNI.

Împins de marea Mea dragoste de Ţară, am sosit în mijlocul poporului Meu spre a fi, conform făgăduinţii date, păvază Fiului Meu şi strajă Patriei. Când acum mai bine de patru ani, mijloace, pentru Mine neînţelese, au fost întrebuinţate, faţă de Scumpul Meu Părinte şi faţă de Mine, să Mă silească a Mă îndepărta de Ţara Mea iubită, nu am putut crede o clipă că o Domnie atât de glorioasă se va sfârşi fulgerător.

Astăzi în mijlocul vostru am venit cu inima plină de dragoste pentru toţi Românii şi cu singurul gând de a strânge imprejurul Tronului pe toţi fii Patriei dornici de muncă şi de adevăr. În sufletul Meu nu a rămas nici o umbră de resentiment faţă de acei care, în răstimpul probegiei, au crezut că puteau prin vorbele lors ă şteargă din inima acestui popor în mijlocul căruia M-am născut şi am crescut, legătura sufletească ce Ne-a unit. În clipele grele prin care trece Ţara, fac cel mai cald apel tuturor fiilor săi, la cea mai sinceră şi mai dezinteresată colaborare pentru desvoltarea forţelor ei vii.

Cer ca toţi, fără deosebire de opinie publică, credinţă sau obârşie, să-Mi dea sprijinul lor cel mai larg pentru propăşirea Ţării prin cinste şi demnitate.
Carol

„Curentul“, miercuri, 11 iunie 1930.  DRUMUL VICTORIEI

Am ascultat discursul Regelui, prima lui manifestare, prima confesiune a gândurilor care-i muncesc sufletul năpădit de greaua răspundere a clipei de faţă. Măsurat şi energic, hotărât şi plin de majestate, fiecare frază fiind străbătută de un suflu de captivantă tinereţe, tonul de o susţinută înălţime dar totuşi printr-un fluid de emoţie plin de familiaritate. [...] Începe dumnia cu o iluzie, o regească iluzie determinată de concepţia de ansamblu, concepţia monarhică a nevoilor ţării, dar rezistenţa partidelor este cu mai mare decât cea mai generoasă iluzie domnească. Este prima împărtăşanie a Regelui din potirul dezamăgirilor. Şi vor urma multe altele, cu atât mai amare, cu cât voinţa Lui de bine va fi mai mare. […]
Pamfil Şeicaru

Paris, marţi 10  iunie 1930, „Le Matin”. „Dificultăţile din sânul familiei regale române puneau regimul însuşi în joc. Se ajunsese la convingerea că numai urcarea pe tron a unui suveran poate îndepărta aceste dificultăţi, un rege singur putea stabili ordinea şi liniştea în ţară. Dacă vreodată soarta unui rege a fost în propriile sale mâini, atunci acesta este cazul regelui Carol II. De el singur depinde desvoltarea pe care o va lua situaţia politică în România.”

Paris, marţi 10  iunie 1930, „Petit Parsien” „Partidul naţional-ţărănesc care încă dela început a avut de luptat cu mari greutăţi, a trecut printr-o perioadă extrem de critică provocată de conflictul său cu partidul liberal, cel mai mare adversar al guvernului d-lui Maniu. Partidul naţional-ţărănesc s-a pronunţat pentru întoarcerea prinţului Carol. Primirea triumfală care i s-a făcut de populaţie actualului Suveran va consolida probabil poziţia d-lui Maniu.”

Londra, marţi 10  iunie 1930, „Manchester Guardian”.  „Timp de zece ani, România a suferit o serie de guverne tiranice şi o politică economică greşită. În ultimele 18 luni, România s-a bucurat de un guvern sănătos şi liberal şi ar fi o mare pierdere dacă toate aceste beneficii şi aşteptări ar fi sacrificate. Guvernul Maniu a curăţit terenul şi a adus o nouă vitalitate. Din nenorocire, în România există un singur partid democrat, în care predomină ideile apusene de liberă guvernare. Liberalii au uzat de şiretlicuri pentru a înşela Apusul. Noul Rege va trebui să încerce a realiza acordul celor două partide, pe o linie apuseană.”

Roma, marţi 10  iunie 1930,  Senatorul Enrico Corradini, ministrul de Stat şi preşedintele Consiliului de administraţie al ziarului „Giornale d’Italia” a transmis ataşatului de presă al Legaţiunii române la Roma, viile sale felicitări pentru marele eveniment al întoarcerei şi proclamării Regelui Carol al II-lea al României. „Italia, întreaga presă fascistă şi sferele cele mai înalte din Roma, a declarat textual d. Corradini, se bucură sincer de evenimentele întâmplate şi urează României, sub conducerea noului Rege, prosperitate, şi împlinirea înaltelor ei destine.”

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite