Relaţiile lui Ceauşescu cu Egiptul: diplomaţia petrolului

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Programul vizitei
în Egipt a inclus deplasări la vestigiile arheologice ale faraonilor
Programul vizitei în Egipt a inclus deplasări la vestigiile arheologice ale faraonilor

Ceauşescu a vizitat Egiptul în perioada 2-6 aprilie 1972. Pe lângă medierea conflictului arabo-israelian, a obţinut şi câteva contracte favorabile în domeniul petrochimic.

Deplasarea la Cairo a fost programată la finalul turneului african din 1972. Ceauşescu avea de discutat atât probleme economice, cât şi chestiuni „fierbinţi“ legate de conflictul din Orientul Mijlociu.
România avea relaţii de tradiţie cu statul egiptean, primele contacte diplomatice fiind stabilite în anul 1906. După Al Doilea Război Mondial, România populară iniţiase legături la nivel de ambasadă în 1957. Un timp relaţiile au stagnat, după poziţia României în „războiul de şase zile“. În 1969, când Gamal Abdel Nasser a început „războiul de uzură“ cu Israelul, poziţia pacifistă a României i-a supărat din nou pe egipteni, care şi-au retras o vreme ambasadorul.

Între arabi şi israelieni
Ceauşescu a jucat însă cartea negociatorului şi a reuşit să-l aducă pe Nasser la sentimente mai bune. A devenit simpatic în ochii politicienilor arabi la începutul anului 1970, când a condamnat public Israelul pentru incursiunile militare în afara graniţelor sale. În august 1970, după ce s-a întors la Tel Aviv după o lungă absenţă dictată ce Ceauşescu , pe V. Georgescu, ambasadorul României în Israel, l-au abordat inclusiv politicienii evrei pentru medierea „războiului de uzură“. La 31 august 1970, Georgescu s-a prezentat la Ygal Allon, vicepremierul Israelului, pentru a-şi anunţa oficial reîntoarcerea la post. Cu această ocazie, demnitarul evreu i-a transmis lui Ceauşescu rugămintea să-l contacteze în numele său pe Nasser. În acea perioadă, în „Knesset“ aveau loc dezbateri aprige privind operaţiunile de şicanare ale Egiptului. Generalul Moshe Dayan solicitase încetarea negocierilor până când guvernul de la Cairo nu-şi retrăgea rampele de rachete instalate în Peninsula Sinai.  Allon dorea însă accelerarea negocierilor pe toate canalele posibile pentru a se ajunge la o înţelegere. Ceauşescu i-a promis că va transmite mesajul său lui  Nasser. „Războiul de uzură“ s-a încheiat însă curând, fără ca el să aibă vreo contribuţie. Gamal Abdel Nasser  a fost asasinat la 28 septembrie 1970. Conflictul arabo-israelian nu s-a încheiat însă, fiind nevoie de intervenţiile lui Ceauşescu pe lângă guvernele de la Cairo şi Tel Aviv.

Interesele româneşti în Egipt
Noul lider egiptean Anwar El Sadat a decis să continue bunele relaţii cu România. Făcuse parte din echipa lui Nasser, preluând de la preşedintele dispărut toate contactele. În decembrie 1971, Egiptul şi România au semnat un acord de cooperare economică în valoare de 41.600.000 lire sterline. România investea într-un complex petrochimic la Cairo, uzine chimice (pentru clor, acid sulfuric, sodă), întreprinderi producătoare de materiale de construcţii, obiective miniere (pentru extragerea cuprului şi fierului), întreprinderi constructoare de maşini etc. Tot la Cairo urmau să adapteze o linie de montaj pentru asamblarea tractorului U-650 produs la Braşov. Investiţiile constau în instalaţii, echipamente, materiale tehnologice şi piese de schimb. Rambursarea creditului se făcea în ţiţei, bumbac şi mărfuri produse de fabricile româneşti. Conform planului pe 1972, Egiptul ocupa locul 18 în relaţiile de schimb ale României, reprezentând 1,9% din totalul schimburilor externe.

Vizită la piramide
Nicolae Ceauşescu a ajuns în Egipt pe 2 aprilie 1972. Sadat le-a pregătit oaspeţilor un program special: o deplasare la Alexandria pentru inspectarea fabricii de sodă în care investise şi România, un spectacol de sunet şi lumini la piramide, vizitarea muzeului de egiptologie .
S-a decis să discute mai întâi chestiunile economice, iar problemele politice strategice s-au tranşat în întrevederea privată. Ca peste tot în ţările africane, Ceauşescu şi-a prezentat proiectul societăţilor mixte pentru exploatarea în comun, şi în spirit socialist, a bogăţiilor solului şi subsolului ţării vizitate. A propus societăţi mixte în domeniile geologiei, mineritului, petrolului şi construcţiei de maşini. N-a neglijat nici problema agriculturii. Sadat s-a arătat interesat de proiect, visând la tehnologie modernă şi asistenţă în pregătirea specialiştilor.

Sfatul lui Ceauşescu pentru Sadat: politica echilibrului
Ceauşescu s-a erijat profesor de relaţii internaţionale pentru Sadat (aveau aceiaşi vârstă, ambii născuţi în 1918). I-a spus să caute în politica externă un echilibru. A dat exemplul relaţiilor sale cu Uniunea Sovietică şi cu China. Istoria i-a dat dreptate, de vreme ce China devenise membră ONU în 1971. S-a lăudat şi cu bunele relaţii cu Germania Federală, care ocupa locul întâi în schimburile comerciale externe ale României în anul 1972.
După această introducere, Ceauşescu a abordat problema conflictului arabo-israelian, sfătuindu-l să caute o soluţie de compromis. Statul evreu era o realitate şi trebuia abandonată retorica legitimităţii sale. România, spunea Ceauşescu, a militat în 1967 la ONU pentru o soluţie de compromis în Orientul Mijlociu, prin care evreii şi palestinienii să aibă propriile state. Dar guvernele de la Cairo şi Tel Aviv n-ar trebui să-i lase pe alţii să le rezolve problemele deoarece mediatorii internaţionali mai degrabă introduceau noi tensiuni. „Împreună veţi găsi soluţiile“, i-a recomandat Ceauşescu lui Sadat.
Nu condamnase Israelul în 1967, s-a confesat Ceauşescu, tocmai pentru a lăsa libere unele canale de negociere. Dacă ar fi rupt relaţiile cu Israelul, ar fi trebuit să procedeze la fel şi cu Statele Unite, care din 1964 bombardau Vietnamul. N-ar fi folosit nici Israelului, nici statelor arabe. Asta nu însemna că aproba întru-totul politica Israelului, mai ales atunci când încălca legislaţia internaţională.
Sadat şi-a expus apoi propria viziune privind relaţiile cu Israelul. Militar de profesie, considera că ţara sa nu a fost înfrântă în 1967, ci egiptenii vor muri dar nu vor capitula. Dacă Israelul dorea pace, soldaţii săi trebuiau să se retragă pe graniţa anterioară „războiului de şase zile“.
Tonul lui belicos se mai potolise însă cu ocazia întrevederii private. L-a rugat pe Ceauşescu să-i contacteze pe oficialii israelieni pentru a le spune că Sadat era dornic de negocieri.


Contribuţia lui Ceauşescu la pacea dintre Egipt şi Israel
Din nefericire pentru pacea în Orientul Mijlociu, Ceauşescu n-a putut contribui la stingerea conflictului arabo-israelian la începutul anilor ’70. La 6 octombrie 1973, Egiptul şi Siria au lansat un atac surpriză contra Israelului cu ocazia sărbătorii evreieşti de Yom Kippur. România a refuzat să se implice în acest conflict. Solicitat de liderii arabi să trimită armament, Ceauşescu s-a declarat neutru. A forţat nota şi în relaţiile cu URSS cu acest prilej, interzicând dreptul de survol al avioanelor sovietice care transportau armament pentru arabi.
Ştefan Andrei susţine că în conducerea PCR au avut loc tensiuni cu prilejul „războiului de Yom Kippur“. Prim-ministrul Ion-Gheorghe Maurer era partizanul israelienilor şi dorea condamnarea egiptenilor şi sirienilor pentru atac. Ceauşescu a jucat însă cartea neutralităţii mai întâi, iar apoi a mediatorului. Înfrânţi în război, arabii îşi compromiseseră definitiv relaţiile cu politicienii evrei adepţi ai negocierilor. În aceste condiţii, Ceauşescu s-a dus la Cairo să-l viziteze pe Sadat pentru a redresa balanţa negocierilor arabo-israeliene. Ceauşescu i-ar fi recomandat lui Sadat să se descotorosească de consilierii sovietici, oferindu-i exemplul României, care n-a putut avea politică independentă cât timp a „beneficiat“ de ajutorul frăţesc.
Sfătuit de Ceauşescu sau şi din alt cauze, Sadat s-a îndepărtat de Uniunea Sovietică în anii următori. În cele din urmă Egiptul şi Israelul au semnat un tratat de pace, în martie 1979 (ca urmare a acordurilor de la Camp David, SUA). În procesul de pace o contribuţie importantă a avut desigur şi medierea realizată de Nicolae Ceauşescu.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite