Mai aud încă voci prin societatea românească ce contestă canonizarea lui Ştefan cel Mare. Motivele ar fi diverse: ba că ar fi afemeiat, ba că a avut copii din flori, ba că ucidea cu cruzime etc. Toţi aceştia n-au înţeles nimic nici din viaţa Sf. Maria Magdalena (celebra desfrânată din Biblie) şi nici din rostul Bisericii. Dacă aş lucra pe „materialul clientului” aş spune că Biserica rostul acesta îl are: să transforme păcătoşii în sfinţi.

Ştefan a reuşit să fie cineva pentru neamul acesta, chiar dacă ar fi fost aşa cum spun ei. Înseamnă că puterea sa de convertire, de transfigurare a propriei fiinţe a fost una demnă de înălţimea la care Biserica l-a aşezat. De altfel, chiar şi Apusul creştin l-a gratulat (dinainte de a o face BOR-ul) cu expresia „atletul lui Hristos” ceea ce arată că Ştefan cel Mare a ştiut să-şi pună calităţile sale de conducător în slujba ţării şi a Bisericii lui Hristos.

România se poate mândri astăzi cu multe obiective de patrimoniu mondial, ctitorite de sfântul voievod. Însăşi lunga sa domnie (47 ani) demonstrează rolul benefic pe care Ştefan l-a avut pentru Moldova.

Din păcate, modelul de conducător întruchipat de Ştefan este astăzi pe cale de dispariţie. Dacă mormântul său de la Putna ne vorbeşte despre existenţa unor conducători preocupaţi de soarta poporului, cam greu putem vorbi astăzi despre aleşii noştri, predispuşi prea mult la negocieri şi jocuri de culise făcute pentru interese obscure.

Arhetipul puterii de a conduce demn poporul, este încet, dar sigur, transformat azi, de către faptele conducătorilor, într-un arhetip al puterii corupte. Zi de zi aflăm despre acte de corupţie în zonele conducerii. Aceasta deoarece în mentalul conducătorilor actuali, Putna, ca loc unde conducătorul demn îşi doarme somnul de veci, se transformă într-o putină cu bani, pe care conducătorii se bat ca să o administreze mai mult în beneficiu propriu. Nu ştiu câţi îi mai cinstesc memoria şi mormântul, dar cu siguranţă vedem câţi se bat pentru a fi pe locul lui.

Este suficient să faci o trecere în revistă a ştirilor din lumea politică. Număraţi câte sunt despre problemele reale ale societăţii noastre şi câte sunt despre luptele politice dintre ei. Diferenţa reflectă exact cota de încredere în politicieni.

Dacă Ştefan s-a bătut pentru binele poporului său, aleşii de azi par să se bată mai mult pentru binele propriu şi mai puţin pentru binele poporului.