Producătorul documentarului „Maria- inima României“: „Oamenii au o înţelegere mai degrabă îngustă cu privire la cine este ea“

Regina Maria a României

La 100 de ani de la Marea Unire, când mulţi sunt dezamăgiţi de felul în care este sărbătorit evenimentul istoric, documentarul „Maria- inima României” vine ca un exemplu de „aşa da” cu privire la felul în care ar trebui să arate un produs care cinsteşte un secol de la formarea ţării. Pro TV va difuza filmul dedicat reginei pe 1 decembrie, de la ora 18.00.

Documentarul „Maria- inima României” a fost proiectat în premieră, marţi seară, la Ateneu, când au luat cuvântul şi preşedintele Academiei Române Ioan Aurel Pop şi producătorul filmului, John Florescu.

„Atunci când veţi citi aceste rânduri, voi fi trecut deja pragul tăcerii eterne. Am devenit a voastră în bucurie şi necaz. Când mă uit înapoi, e greu să spun ce a fost mai intens: bucuria sau mâhnirea. Cred, totuşi, că bucuria, însă necazul a fost prea lung“, spunea Regina Maria în anul 1938, anul în care se stingea din viaţă, după ce cucerise cu inteligenţa şi farmecul ei victorii nesperate pentru ţara pe care o adoptase, după ce luptase pentru „visul de aur” al românilor ei.

Fragmente de jurnal, istorici şi martori oculari

Regina Maria a fost unul dintre protagoniştii evenimentelor care au dus la formarea României Mari, iar documentarul dedicat acesteia, narat de Marcel Iureş, este compus din fragmente din jurnalul reginei, imagini de arhivă colorizate, precum şi păreri ale unor specialişti din întreaga lume (Oxford, New York, Washington, Budapesta, Florida, Moscova), dar şi ale unor personalităţi ale României, precum Majestatea sa Margareta, Custodele Coroanei Române, sau istoricul Neagu Djuvara.

De asemenea, producătorii documentarului au reuşit să vorbească şi cu Annie, o doamnă în vârstă de 101 ani, despre care cred că este ultima persoană care a cunoscut-o pe regina Maria, după cum a explicat Florescu marţi seară, pe scena Ateneului. Din adolescenţă şi până la vârsta de 22 de ani, Annie a fost martoră a apariţiilor reginei. 

„Iar mintea ei este limpede aşa cum veţi vedea şi şi-a amintit clar”, a mai spus John Florescu. 

„Maria- inima României” nu ratează nici micile detalii ce ţineau de personalitatea reginei Maria, cum ar fi pasiunea pentru călărit, pentru pictură sau pentru amenajările interioare. Una dintre surprizele cele mai plăcute la care au lucrat realizatorii filmului este o filmare colorizată cu regina, în care vorbeşte privind direct spre cameră- specialiştii elminând distorsiunile specifice tehnologiei vremurilor. 

De la relaţia cu regele Ferdinand, la cea cu Barbu Ştirbey şi până la frustrarea că nu era ea rege în timpul Primului Război Mondial, pentru a fi alături de soldaţii români în prima linie, toate se regăsesc în documentarul produs de John Florescu, majoritatea subiectelor fiind tratate pornind de la jurnalul acesteia şi de la corespondenţele pe care le-a purtat. 

Când a mers la Conferinţa de pace de la Paris pentru a obţine teritoriile pentru România, regina Maria a făcut un adevărat lobby pentru ţară, după cum explică şi principesa Margareta. Sunt prezentate paginile în care aceasta programase întâlniri cu politicieni, scriitori, cu persoane care ar fi putut să ajute cumva cazul României. De asemenea, o parte interesantă o reprezintă şi felul în care a încercat să negocieze cu preşedintele american Woodrow Wilson, singurul în cazul căruia farmecul Mariei nu funcţionase, episod ce apare într-o lumină comică. 

Fără să devină patetic, documentarul atinge mai multe corzi sensibile, una dintre acestea fiind şi momentele în care regina, fără niciun strop de ezitare, îşi îngrijeşte soldaţii şi-i sărută pe frunte fără a-i fi teamă de epidemiile care izbucniseră. Ignorase sfatul de a purta mănuşi, invocând că venise să le ofere puţină căldură umană. 

Producătorul: a înclinat balanţa în favoarea României

„Cred că cel mai bun biograf al reginei a fost Hannah Pakula, din New York, care a scris la sfârşitul cărţii sale, pe care a scris-o în 1984, că <<vreme de aproape un secol a fost ştearsă din cărţile de istorie>>. Deşi aceste cuvinte au fost scrise în 1984, sunt în mare, încă adevărate astăzi. Oamenii au o înţelegere mai degrabă îngustă cu privire la cine este ea. Sper că acest film va ridica gradul de înţelegere şi va fi un soi de al doilea debut pentru o persoană care-mi pare cumva uitată...(Regina Maria- n.r.) a făcut ceva extraordinar la Paris şi cred că expresia e, <<a înclinat balanţa>> în favoarea României.Cred că a avut un rol în dublarea în mărime a României şi acea Românie e România de azi şi acea Românie e România pe care o vom celebra sâmbătă, pe 1 decembrie...Aducem pentru prima dată culoarea Primului Război Mondial, culoarea reginei. O veţi vedea zâmbind, pe când soseşte în portul din New York îi vom vedea ochii strălucind, o veţi vedea aşa cum este. 

Am reuşit, de asemenea, să îi aducem vocea înapoi la ceea ce credem că este cea mai bună redare a vocii sale. Am încetinit înregistrarea vocii, am înlăturat orice alt fel de aspect tehnologic, îi auzim vocea şi îi auzim accentul englezesc”- John Florescu. 

Ioan Aurel Pop: a concentrat energiile poporului 

A ne aminti de regina Maria reprezintă deopotrivă o datorie şi o bucurie a sufletelor, a explicat preşedintele Academiei Române Ioan Aurel Pop. 2018 este un an în care românii celebrează şi comemorează: „îi comemorăm pe cei sacrificaţi în războiul cel mare pentru întregirea patriei şi celebrăm marea victorie de atunci”.

„Regina Maria a fost un protagonist al acestor evenimente şi a întruchipat nu numai capacitatea unui popor de a fi condus în mod inteligent, dar a reuşit să concentreze energiile acestui popor în clipele cele mai grele, în cel puţin două ipostaze mari de om politic. Prima ipostază cred că este aceea de a fi româncă, de a îmbrăca ia românească, de a fi prezentă pe front şi de a însufleţi pe cei care poate că nu mai aveau speranţă, de a fi prezentă la toate marile evenimente ale anului 1918, 27 martie Chişinău, 28 noiembrie...la Cernăuţi şi 1 decembrie la Alba Iulia. Şi apoi, a avut marea bucurie să vadă recunoaşterea eforturilor de întregire naţională la Conferinţa de Pace, să participe în Catedrala Încoronării, la Ceremonia de la Alba Iulia din 1922, să vadă Constituţia din '23 şi toate celelalte evenimente care au urmat.

Iar a doua ipostază este aceea de personalitate a vieţii internaţionale pe care i-o confereau sângele, înrudirile cu toate marile case domnitoare ale lumii şi, în acelaşi timp, capacitatea de a fi un diplomat înnăscut care a purtat cu sine mereu un mesaj al acestui popor. Pentru aceste lucruri şi multe altele şi mai ales pentru a reuşi să ştergem deceniile de comunism în care memoria casei noastre regale, inclusiv memoria reginei Mariei, au fost obturate, îndepărate şi ascunse”, a spus Ioan Aurel Pop.