Procesul soţilor Ceauşescu face înconjurul Europei

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Spectacolul-reconstituire „Ultimele ore ale lui Ceauşescu“ va fi jucat la Berna, la Zürich şi la Lucerna (Elveţia), după ce a fost prezentat la Bucureşti şi la Berlin. Actorii Victoria Cociaş şi Constantin Cojocaru interpretează rolurile dictatorilor Elena şi Nicolae Ceauşescu într-un spectacol de teatru documentar.

„Ultimele ore ale lui Ceauşescu" a avut premiera luna aceasta, la Teatrul Odeon din Bucureşti, în prezenţa fostului general Victor Atanasie Stănculescu, eliberat din arest pentru a asista la reconstituirea procesului.

Mai citiţi şi:

Mihai Trăistariu: "Mi-a fost milă de Ceauşescu când l-au împuşcat"

Revoluţia, prin ochii artiştilor

Dinescu: Atunci îţi luai salam cu buletinul

El a fost martor la mascarada judiciară care a culminat cu execuţia soţilor Ceauşescu, la 25 decembrie 1989.

Spectacolul cu o durată de două ore a avut, ulterior, patru reprezentaţii la Berlin. În prima lună a anului viitor va fi prezentat în Elveţia, la Berna şi la Zürich, iar la începutul lunii februarie, la Lucerna.

CLICK AICI PENTRU GALERIE FOTO

„Poate dezgheţul brusc şi neobişnuit este responsabil pentru căderea lui Ceauşescu. Aceasta este, în orice caz, părerea unui martor din acea vreme, Ion Caramitru. La minus 10 grade, temperatura obişnuită pentru luna decembrie în România, armata nu trebuia decât să folosească tunuri cu apă pentru a împrăştia mulţimea de manifestanţi. Dar, la jumătatea lui decembrie ‘89, mercurul din termometru a urcat brusc la peste 10 grade", notează publicaţia elveţiană letemps.ch, citată de Mediafax.

„Le Temps" mai precizează că Ion Caramitru este un „disident celebru care astăzi conduce Teatrul Naţional Bucureşti" şi unul dintre cei şase martori ai Revoluţiei care iau cuvântul în materialul video din deschiderea spectacolului.

În urma cercetărilor pe care le-au făcut realizatorii spectacolului, au rezultat numeroase discuţii cu participanţii la răsturnarea regimului şi la execuţia soţilor Ceauşescu. Dintre acestea au fost alese şase monologuri, care constituie un inedit prolog al Procesului.

Impresiile „la rece", prezentate sub formă de material video, restabilesc atmosfera din zilele Revoluţiei: un amestec de euforie şi nesiguranţă.

După aproape o oră de proiecţii video, în boxa acuzaţilor - de fapt o masă goală şi două scaune de lemn - urcă Elena şi Nicolae Ceauşescu.

O frază istorică

Într-un decor care reconstituie perfect camera unităţii militare din Târgovişte, actorii Constantin Cojocaru şi Victoria Cociaş reuşesc să redea ultimele clipe din viaţa soţilor Ceauşescu, imitându-le gesturile şi respectând transcrierea stenogramelor originale. Nicolae Ceauşescu invocă repetat Constituţia şi îşi caută salvarea în aceeaşi frază: „Nu răspund decât în faţa Marii Adunări Naţionale".

Dictatorii sunt puşi la zid de tirul de acuzaţii în care se regăsesc înfometarea populaţiei, îmbogăţirea în dauna poporului şi genocidul. După ce părţile îşi exprimă punctele de vedere, Ceauşeştii sunt ridicaţi brutal de la masă şi duşi către locul în care sunt împuşcaţi.

Regizorul a ales să nu arate momentul execuţiei, sugerându-l, doar, prin intermediul unei secvenţe audio, în care este redat glasul armelor.

Cum s-a văzut execuţia în Occident

În volumul „Str. Revoluţiei nr. 89", apărut recent la Editura Polirom şi coordonat de Dan Lungu şi Lucian Dan Teodorovici, mai mulţi oameni de cultură români, care se aflau în străinătate în momentul procesului şi execuţiei soţilor Ceauşescu, povestesc cum a fost receptat actul justiţiei, în mediile sociale din Occident.

Regizorul Andrei Şerban monta o comedie de Shakespeare, la un teatru din Boston, Statele Unite ale Americii, atunci când a aflat că s-a declanşat Revoluţia.

Primele imagini le-a văzut la CNN. Era felicitat că este român, deşi crede că nu avea niciun merit. Andrei Şerban spune că euforia a ţinut până în ziua de Crăciun.

„Vestea procesului a fost primită mai întâi cu interes maxim: toată America aştepta momentul verdictului cu sufletul la gură. Sentinţa grăbită şi execuţia cuplului fără un adevărat proces au fost ghilotina care a schimbat instantaneu toată opinia publică. Cerul albastru s-a transformat, pe loc, într-un întuneric fără stele", îşi aminteşte regizorul Andrei Şerban.

Milă pentru cei împuşcaţi

Coregraful şi dansatorul Gigi Căciuleanu locuia la Rennes, în Franţa, în timpul Revoluţiei şi a aflat totul de la televizor.

S-a bucurat să ştie că Ceauşeştii se vor afla în faţa unui complet de judecată, dar a fost imediat dezamăgit de finalul neaşteptat. „«Procesul» şi execuţia. Teribil. Doi oameni deodată bătrâni, deodată teribil de umani.

«Două jucării stricate... ţinându-se de mână». Zdrang! Plutonul. Pluf! Două corpuri fără viaţă, pe jos. Gata. Aleluia. Cum se poate ca în faţa acestor doi oameni la pământ, care atâta rău îmi făcuseră chiar şi mie, pe care se cristalizaseră atâta ură şi resentiment, atâta amar de bancuri şi atâta neagră înverşunare, să nu pot simţi în acel moment altceva decât... milă. Compasiune. Cu un gust nedefinit, ceva între cenuşă şi praf...", scrie Gigi Căciuleanu în cartea „Str. Revoluţiei nr. 89".

Dramaturgul Matei Vişniec se afla la Paris la 25 decembrie 1989, data la care au fost judecaţi şi executaţi soţii Ceauşescu. El povesteşte că toţi francezii erau la curent cu situaţia din România.

Vişniec crede că Revoluţia română a fost o minune care a impresionat străinătatea timp de trei zile. „Filmul procesului, difuzat şi redifuzat în Franţa (şi nu numai), comentat pe larg şi analizat din toate unghiurile, i-a dezamăgit profund pe francezi. Ei au înţeles de fapt că lucrurile sunt mult mai complicate în această parte a lumii şi că noua Românie nu poate fi construită decât cu materialul uman existent, poluat de teribila moştenire comunistă", afirmă Matei Vişniec în volumul apărut la Editura Polirom.

Spectacolul ridică problema relaţiei dintre trecut şi prezent, în funcţie de puterea şi importanţa imaginilor prezentate de mass-media. Proiectul are ca scop reflectarea modului în care s-a scris istoria.

Întrebări care caută răspuns

Cum s-a ajuns la aşa ceva? A fost o decizie strategică, conjuncturală sau a fost o lovitură de stat venită din interiorul partidului comunist? Şi cum evaluează acum istoria, oamenii care au fost în mijlocul evenimentelor? Acestea sunt întrebările pe care le ridică spectacolul.

Teatru politic

Institutul Internaţional pentru Crimă Politică (IIPM), cu sediul la Berlin şi la Zürich, este iniţiatorul proiectului. Organizaţia a fost fondată în 2007 de către Milo Rau şi Simone Eisenring. Producţiile anterioare ale acestora pot fi descrise ca o formă nouă de teatru politic, bazat pe cercetare.

Turneul european

- 14, 15 şi 16 ianuarie 2010 - Teatrul Schlachthaus Berna, ora 20.30
- 17 ianuarie 2010 - Teatrul Schlachthaus Berna, ora 19.00
- 28, 29 şi 30 ianuarie 2010 - Teatrul Gessenerallee Zürich, ora 20.00
- 3 şi 4 februarie 2010 - Südpol Lucerna, ora 20.00

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite