Presa interbelică despre dezertarea la ruşi a ofiţerului Emil Bodnăraş

Schiţa unui eseu mai amplu despre arestările preventive din anii interbelici, denunţate de publicistul Tudor Arghezi, mă constrânge să cer şi să parcurg colecţiile  pe ianuarie-martie 1932 a celor trei mari cotidiane ale vremii: „Curentul”, „Universul”, „Dimineaţa”.

Fiecare dintre aceste Mari Puteri ale presei interbelice relatează, mai mult sau mai puţin tendenţios, mersul anchetei penale în ceea ce deja primise  porecla de Fraudele de la CFR.

De regulă, în astfel de cazuri nu mă pot stăpâni să nu parcurg şi celelalte pagini ale cotidianelor. Astfel am descoperit că joi, 3 martie 1932, toate cele trei ziare publică aceeaşi ştire sub titluri niţel diferite:
„Un locotenent trece Nistrul în Rusia” („Curentul”, joi, 3 martie 1932); „Ofiţer român fugit în Rusia sovietică” („Universul”, joi, 3 martie 1932); „Un ofiţer de artilerie dezertează în Rusia. El invocă motive de ordin sufletesc” („Dimineaţa”, joi, 3 martie 1932).

Deşi cu titluri diferite, ştirea conţine o informaţie aproape identică: Despre dezertarea unui ofiţer român în Rusia sovietică, informaţie  primită de la aceeaşi sursă – Parchetul Militar din Iaşi – şi datată în toate cele trei ziare – Iaşi, 1 martie 1932. Cum în interbelic, ziarele sunt antedatate, cele de joi, 3 martie 1932, au apărut pe piaţă, miercuri, 2 martie 1932, după-amiaza.

Cine e ofiţerul? În ştirea din „Curentul” e locotenentul Botnăraşu, în cea din „Universul”, Budnăraşu, iar în a treia, din „Dimineaţa”, Emil Bodnărescu. „Dimineaţa”, ca ziar al Trustului „Adevărul” deosebit de „Adevărul” prin concentrarea pe faptul divers, publică ştirea cea mai bogată în amănunte:

„Un ofiţer de artilerie dezertează în Rusia
El invocă motive de ordin sufletesc

Iaşi, 1 – Parchetul militar din localitate a fost sesizat de dispariţia în Rusia a unui ofiţer român. Locotenentul Bodnărescu Emil, din reg. 12 artilerie Sadogura, a fugit peste Nistru, părăsindu-şi unitatea din care făcea parte.

Deoarece regimentul depinde de corpul 4 de armată din Iaşi, a fost trimis pentru cercetarea cazului d. căpitan Viorescu. S-a putut stabili că ofiţerul dispărut era în dragoste cu o rusoaică. Ofiţerul român a fugit la Hotin de unde apoi a trecut Nistrul, în Rusia.

La punctul de pe malul Nistrului unde a trecut s-a găsit chipiul şi sabia locotenentului. Un prieten al locotenentului a primit o scrisoare prin care fugarul arată că din motive de ordin sufletesc este nevoit să fugă. El n-a dat însă amănunte mai precise asupra cauzelor reale care l-au determinat să părăsească ţara pentru a trece în Rusia sovietică.”

Ofiţerul din această notiţă e viitorul lider al PCR şi al statului comunist: Emil Bodnăraş. Într-un eseu mai vechi, am arătat, pornind de la datele oferite de o carte tipărită după 1989, că Emil Bodnăraş a fugit din ţară sedus de  o dansatoare rusoaică de la barul „Pajura neagră” din Cernăuţi.

Autorul cărţii, Ion Pârvulescu, fost coleg cu Emil Bodnăraş la Şcoala de artilerie din Timişoara, presupune că Emil Bodnăraş a fost racolat de o agentă KGB. Posibil. Cum e posibil şi ca Emil Bodnăraş să fi fost agent român trecut de partea KGB. Sigur e că femeia din ştire e dansatoarea de la „Pajura neagră”.

Notiţa tipărită în 3 martie 1932 confirmă documentele care vorbesc de o dezertare a ofiţerului Emil Bodnăraş. Nu de asta mi-a sărit în ochi. Din câte se vede, cele trei ziare au tratat ştirea ca pe un fapt divers. Nici numele de Emil Bodnăraş nu-l transcriu corect.

După venirea comuniştilor, Eugen Jebeleanu a devenit celebru prin reportajul, publicat întâmplător, despre revoluţionarul Nicolae Ceauşescu adus la un Proces. Emil Bodnăraş va fi peste nici 15 ani unul din liderii noului regim.

Dacă ar fi ştiut asta, directorii celor trei cotidiane nu i-ar fi stâlcit numele şi n-ar fi publicat o notiţă nesemnată. Ar fi publicat un amplu reportaj, început la pagina întâi şi semnat chiar de ei!