Presa franceză: Radu Mihăileanu, un fost refugiat din regimul ceauşist, a devenit un cineast de succes

Presa franceză îi dedică un articol cineastului român Radu Mihăileanu şi filmului său "Concertul". Evreul român a ajuns un cineast francez de succes, scrie Liberation. Cel mai recent film al său a avut aproape 2 milioane de intrări, punându-i în dificultate pe critici, dar stârnind în acelaşi timp râsul şi plânsul publicului.

Ştiri pe aceeaşi temă

"Comedia are sens doar în contextul unei tragedii, ca în viaţă", a spus Radu Mihaileanu, a cărui producţie a fost nominalizată la Globurile de Cristal.

De 20 de ani Radu trăieşte în Paris. Îi place amestecul social şi de etnii din capitala Franţei. Când era copil, în România avea de gând să cânte alături de copiii ţigani dintr-un campus din apropierea casei sale de vacanţă. În toate filmele pe care le-a făcut, prietenii săi ţigani sunt protagonişti.

Cineastul nu a uitat niciodată sosirea sa în Idhec, şcoala de cinema (acum denumită Femis), când era un mic refugiat român. "Mama şi-a vândut verigheta ca să-mi cumpere înainte de plecare un costum frumos. Stăteam înghesuit şi incomod, în timp ce toţi ceilalţi elevi purtau blugi". Atunci când prietenii lui se certau cu profesorii, "eu nu voiam decât să învăţ", mărturiseşte Radu care-şi aminteşte că se simţea ca un "animal ciudat".

Nume ale colegilor săi de promoţie ca Arnaud Depleschin, Eric Rochant etc. s-au afirmat rapid ca simboluri ale renaşterii cinemaului francez de autor. În schimb, el a pornit în căutarea de sine. Primul său lung-metraj "Trădarea" despre compromisurile şi filajul Securităţii, a fost un film românesc vorbit în franceză. Apoi a urmat "Trenul spre viaţă", unde a inventat povestea unui sat mic evreiesc din estul Europei, care-şi organizează propriul tren fals de deportare care să scape de exterminare. Până atunci niciun film nu a combinat drama şi comedia despre Holocaust.

"Sunt un regizor de stânga iubit de presa pentru că vorbesc despre valori simple precum prietenia, solidaritatea, iubirea şi demnitatea umană", a spus Radu.  "Este foarte românesc şi evreiesc în acelaşi timp plângi şi râzi", a spus Radu, a cărui plecare din România a fost chintesenţa stilului său.

"Oficial, am plecat într-o călătorie de 15 zile în Israel şi i trebuia sa afisez în faţa poliţiei din aeroport un zâmbet de bucurie, în timp ce eu şi familia mea ştiam ca urma să ma refugiez în Franţa şi că riscam să nu ne mai vedem niciodată".  După ce am ajuns acolo, am încercat să evit represaliile. Îi telefonează familiei-evident, telefonul este ascultat - pentru a-şi anunţa dorinţa de a rămâne la Paris conform scenariului stabilit. Pe malurile Senei, el rămâne în exil, dar nu a cerut niciodată azil politic.  "Mă simţeam vânat de toată lumea şi mai ales în interiorul meu, niciodată nu-mi spuneam adresa, asta s-a întâmplat până la răsturnarea lui Ceauşescu", şi-a amintit cineastul, ale cărui prime momente în Franţa au fost foarte dificile.

"Într-o ţară comunistă nu există nimic în afară de prietenie, iubire şi sex. Relaţiile personale erau cele mai importante, în timp ce în Occident oamenii se ascundeau în spatele unor carapace şi eu voiam totul foarte repede", spune Radu care s-a însurat în Franţa şi are doi băieţi. "Am încetat să mai alerg după o identitate şi m-am acceptat aşa cum sunt".

Filmul „Concertul“, de Radu Mihăileanu, a fost nominalizat la Globurile de Cristal, distincţii acordate de presa franceză de specialitate, informează site-ul globesdecristal.fr.

Comedia dramatică a avut premiera românească la 20 noiembrie. Recent, producţia a fost nominalizată de specialiştii din Franţa la categoria „cel mai bun film", alături de peliculele „Un prophète" de Jacques Audiard, „Welcome" de Philippe Lioret, „OSS 117: Rio ne répond plus" de Michel Hazanavicius şi „A l'origine" de Xavier Giannoli.


Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările