Micile revoluţii din comunism. De ce i-au bătut ţăranii pe activişti la Sfatul Popular şi cum a apărut „Vrem lumină să-nvăţăm şi apă să ne spălăm”

Micile revoluţii din comunism. De ce i-au bătut ţăranii pe activişti la Sfatul Popular şi cum a apărut „Vrem lumină să-nvăţăm şi apă să ne spălăm”

Revolta din noiembrie 1987, petrecută în centrul oraşului Braşov FOTO Arhivă

Istoria recentă a României consemnează mai multe momente tensionate, ascunse cu atenţie de maşina de propagandă a regimului comunist. Români din toate colţurile ţării şi-au arătat revolta împotriva condiţiilor crâncene de viaţă, iar mulţi dintre ei au îndurat represalii dure.

Ştiri pe aceeaşi temă

În primii ani de la instaurarea regimului comunist în România, mişcările de rezistenţă au cuprins întreaga ţară. Majoritatea au fost anihilate imediat de către instituţiile represive ale statului, iar vreme de câteva decenii a fost "linişte".

Nemulţumirea populaţiei s-a acutizat din nou în întunecaţii ani '80, atunci când lipsurile de toate felurile au atins un nivel de nesuportat. Înaintea revoluţiei din decembrie '89 au existat două mişcări populare de amploare, la Iaşi şi la Braşov, prea puţin analizate, dar despre care mulţi istorici cred că au constituit sâmburii răsturnării regimului Ceauşescu.

Reţeaua de corespondenţi Adevărul a realizat un grupaj al micilor revolte petrecute în România în perioada comunistă.

ALBA. Ion Gavrilă-Ogoranu reprezintă unul dintre cele mai puternice simboluri ale luptei împotriva regimului comunist. Este unul dintre puţinii dizidenţi care a reuşit să scape de fosta securitate, care îl condamnase la moarte. Ogoranu a fost singurul care nu a fost prins timp de 27 de ani, lucru care îl face unic în istoria grupărilor de partizani de oriunde în lume. Pentru activitatea anticomunistă este inclus, în lipsă, în „Procesul marii trădări”, din 1948, proces înscenat de comunişti la comanda KGB-ului.


Ion Gavrilă-Ogoranu reprezintă unul dintre cele mai puternice simboluri ale luptei împotriva regimului comunist

VASLUI. Una dintre grupările anticomuniste din Vaslui, din anii 1949-1950, a fost identificată de Direcţiunea Generală a Securităţii Poporului la Liceul Teoretic Mixt Huşi. 19 elevi, în frunte cu Valeriu Neştian (cl a X-a), au fost condamnaţi de Tribunalul Militar Galaţi pentru „delictul uneltire contra ordinii sociale”. Deviza grupului clandestin anticomunist din Huşi era „spionaj, sabotaj, rezistenţă”. Gruparea clandestină era condusă de „mic-burghezul” Valeriu Neştian.

SĂLAJ. Cel mai mare grup de rezistenţă ce a funcţionat în Sălaj la începutul perioadei comuniste a fost Frăţia de Cruce Dobrina, ce activa pe teritoriul cuprins între comunele Surduc şi Zalha. Grupul era condus de Leon Abăcioaie, un tânăr din Iaşi ajuns aici din cauza persecuţiilor la care era supus acolo în urma convingerilor sale politice. El îi strângea pe oamenii de zonă şi cântau cântece legionare. A fost prins de comunişti şi condamnat la moarte, sentinţă pusă în aplicare, prin împuşcare în ceafă, în 1950.

ARAD. La sfârşitul lunii iulie şi în primele zile ale lunii august 1949, ţăranii din zece localităţi din zona Aradului au iniţiat şi au participat la o revoltă populară, generată de practicarea unor cote aberante de către regimul comunist, constând în confiscarea grâului direct de la batoze. În acea perioadă, celebra plenară a C.C. al P.M.R. din martie 1949 deschisese calea către colectivizarea agriculturii, perspectivă care nu putea decât să-i neliniştească pe ţărani.

CLUJ. Greva studenţească din 1946 de la Cluj a fost condusă de fostul mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania, când avea 25 de ani şi era student în anul al II-lea la Medicină. Se călugărise de la 21 de ani şi la Cluj era supranumit „Părintele” sau „Îngerul cu barbă”. În noaptea de 28 mai 1946, zeci de studenţi unguri au intrat în căminul „Avram Iancu” „înarmaţi cu răngi de fier şi chiar cu pistoale şi au devastat tot parterul, făcînd zob bucătăria, sufrageriile, biblioteca şi chiar şi closetele.


Bartolomeu Anania, fostul mitropolit al Clujului, a condus greva studenţească din 1946 FOTO roncea.ro

CRAIOVA. Ţăranii din Dăbuleni, judeţul Dolj, au devastat pe data de 24 iunie 1959 sediul Sfatului Popular şi s-au bătut cu activiştii de partid. Oamenii au cerut restituirea pământurilor şi ieşirea din colectivizare. În urma răscoalei din Dăbuleni au fost arestaţi aproximativ 3.000 de oameni. Marin Georgescu a fost torturat şi condamnat la închisoare. Drăghici a ordonat să fie arestaţi toţi cei care pot strange în jurul lor ţăranii. 

TIMIŞOARA. Oraşul a fost cuprins în 1956 de valul revoluţiei anticomuniste din Ungaria, iar studenţii de la Politehnică au pornit o revoltă în toată regulă care s-a încheiat prost pentru mulţi dintre ei. Teodor Stanca este unul din cei care au redactat revendicările studenţilor şi a fost primul care a vorbit în Cantina Facultăţii de Mecanică, în faţa a 2.000 de tineri revoltaţi de ce se întâmpla în Ungaria, în 1956. Teodor Stanca a fost condamnat la opt ani, din care a executat şase ani şi trei luni de închisoare.

CARAŞ-SEVERIN. Cea mai lungă revoltă anticomunistă din istoria ţării a avut loc în Banat. Avea formă militară şi reunea orice persoană, indiferent de simpatie politică sau credinţă religioasă, care dorea răsturnarea comunismului, fiind denumită generic de către istorici: „Rezistenţa anticomunistă din Munţii Banatului“. Mişcarea a acţionat mai bine de un deceniu, ducând lupte serioase cu Siguranţa Statului şi trupele de securitate, boicotând multe dintre proiectele comuniştilor.

ARGEŞ. Marina Chirca a rămas una dintre eroinele discrete ale României. Toma Arnăuţoiu, ultimul luptător anticomunist din Munţii Fărăgaş, spunea despre ea că a fost „cea mai devotată“ grupului, iar asta e, poate, cea mai frumoasă recunoaştere a curajului său. Şi trebuie spus că, între femeile din Nucşoara care-i sprijineau pe partizani, se afla şi Elisabeta Rizea, cunoscută ca simbol al luptei anticomuniste. Ultimul interviu al eroinei din munţi acordat reporterilor "Adevărul" la vârsta de 98 de ani.


Marina Chirca, eroina din Munţii Făgăraş FOTO Adevărul

HUNEDOARA. Ziua de 3 august 1977 a intrat în istorie ca data în care Nicolae Ceauşescu, cu întreaga putere politică şi opresivă pe care o reprezenta, a fost nevoit să cedeze în faţa revendicărilor minerilor din Valea Jiului, ale căror acţiuni de protest de atunci au reprezentat cea mai mare revoltă muncitorească în regimul comunist. Greva minerilor din Valea Jiului a început în 1 august 1977. La acea dată, câţiva zeci de ortaci din Mina Aninoasa au refuzat să intre în subteran, cerând să poarte o discuţie cu reprezentanţi din conducerea centrală a Partidului Comunist.

BOTOŞANI. Un puşti de 17 ani din Botoşani, sătul de cozi, nedreptate, cenzură şi manipulare s-a ridicat împotriva regimului comunist de unul singur. A fost prins scriind manifeste anti-comuniste în plină ”Epocă de Aur”, sfidând ”tovarăşii” şi întreaga lor orânduire. Nici măcar metodele dure ale Securităţii nu au reuşit să îi frângă ideile şi dorinţa de libertate. A plătit în cele din urmă cu viaţa. Era luna septembrie a anului 1981. Oamenii  stăteau la cozi interminabile pentru o pungă cu aripi de pui sau câteva alimente de bază.


Mugur Călinescu, botoşăneanul care s-a ridicat de unul singur împotriva regimului comunist

VRANCEA. Cei care au cercetat ce s-a întâmplat înainte şi după evenimentele din decembrie 1989  spun că şi de la Focşani au existat semne că s-a complotat împotriva lui Ceauşescu, capete de afiş fiind însă oameni "din structuri". Unul dintre ei este fostul director al Serviciului Român de Informaţii, Virgil Măgureanu, care în primăvara lui 1989 a fost trimis cu domiciliu forţat la Focşani.

IAŞI. "Vrem lumină să-nvăţăm şi apă să ne spălăm" - a fost sloganul care a mobilizat şi a scos în stradă sute de studenţi din centrul universitar Iaşi, sătui de mizeria din cămine. Revolta spontană a băgat în sperieţi autorităţile comuniste ale vremii. O mişcare puţin mediatizată după răsturnarea regimului dictatorial al lui Nicolae Ceauşescu este cea a studenţilor ieşeni, petrecută pe 17 februarie 1987.

BRAŞOV. Revolta din 15 noiembrie 1987 a muncitorilor de la Uzina Steagu Roşu a fost primul protest stradal din anii regimului comunist. În fiecare an, la Braşov se organizează un remember al manifestării şi un cros de către Asociaţia 15 Noiembrie 1987. 15 noiembrie 1987 a fost o zi de duminică. Şi zi lucrătoare, ca aproape toate duminicile din acea vreme, când Ceauşescu obliga cetăţenii „să strângă cureaua" pentru plata datoriei externe.

BIHOR. Lucian Silaghi, actualul manager al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Bihor se alătura pe data de 22 noiembrie 1987, împreună cu doi colegi, Cătălin Bia şi Horia Şerban, protestelor muncitorilor de la „Steagul Roşu”, afişând în faţa cantinei studenţeşti o pancartă pe care scria „Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară”.

CONSTANŢA. Cea mai spectaculoasă mişcare de revoltă din anii comunismului petrecută la Constanţa a aparţinut, culmea, unui protejat al regimului, căzut în dizgraţie. Acum se află tot în închisoare, iar într-un interviu acordat în aprilie 2013, spunea că aceia care l-au împiedicat să evadeze din lagărul ceauşist au fost parcă loviţi de un blestem.

La realizarea acestui grupaj au contribuit: Sabina Ghiorghe, Dorin Timonea, Alina Pop, Claudia Untaru, Florina Pop, Andreea Mitrache, Ştefan Both, Cristian Franţ, Daniel Guţă, Cosmin Zamfirache, Ştefan Borcea, Cezar Pădurariu, Simona Suciu, Claudia Bonchiş, Sînziana Ionescu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările