Povestea regelui oportunist care a murit ars de viu, din greşeală

Carol al II-lea, poreclit şi Carol cel Rău a fost rege al Navarrei între 1349 şi 1387 şi Conte de Évreux. Imediat după ce a ajuns rege, a încheiat o serie de înţelegeri duplicitare, fiind înverşunat să ajungă pe tronul Franţei. Carol cel Rău a avut o moarte care astăzi ar fi considerată absurdă, dar pe care mulţi au considerat-o o pedeapsă divină: a ars de viu, din greşeală.

Mama lui Carol al II-lea al Navarrei a fost Ioana a II-a, singura supravieţuitoare dintre copii lui Louis al X-lea, rege al Franţei şi al Navarrei. Aceasta nu a ajuns însă niciodată regină a Franţei, fiind exclusă de la coroană din cauza tradiţiei regale franceze care exludea femeile de la succesiune. 

Fiul ei, Carol al II-lea (10 octombrie 1332- 1 ianuarie 1387), nu a ajuns pe tron din cauza legii salice, conform căreia dreptul său la tron era diminuat pentru că era moştenit de la o femeie. Astfel, unchiul acesteia, Philip al V-lea a ajuns pe tronul Franţei.

În 1322, când regele murea, la tron i-a urmat fratele, Carol al IV-lea. Nobilii din Navarra au refuzat să îi jure loialitate, astfel că, la moartea acestuia, în 1328, au declarat-o pe Ioana a II-a, regina de drept a Navarrei.

Când Ioana a II-a a murit, Carol al II-lea avea doar 17 ani. A devenit rege al Navarrei şi şi-a dedicat restul vieţii pentru a se răzbuna pe coroana franceză pentru tratamentul nedrept aplicat mamei sale.

Însetat de putere

Răzbunarea regelui a început în momentul în care s-a căsătorit cu Ioana de Valois, fiica regelui Ioan al II-lea al Franţei (foto: dreapta), care a urcat pe tron începând cu 1350. Regalitatea franceză vedea acest act al regelui de Navarra ca o asigurare împotriva problemelor, însă doi ani mai târziu, conetabilul Charles de la Cerda a fost asasinat. Acesta deţinea feudele Champagne, Brie şi Angoulême. 

Carol de Navarra şi-a asumat responsabilitatea pentru asasinat.

Ioan al II-lea a continuat însă să fie împăciutor, fiindu-i teamă, cel ami probabil, că regele Navarrei se va alătura englezilor. Astfel, în 1354, i-a oferit pământuri în Normandia prin tratatul de la Mantes, după cum scrie historycollection.co. Totuşi, Carol al II-lea a început să uneltească cu englezii împotriva sa. Când a realizat că regele Ioan vrea să îl captureze, a călătorit la Avignon pentru a i se plânge Papei, după cum scrie thevintagenews.com.

 Aici, Carol a schimbat din nou taberele. L-a întâlnit pe ducele Henry de Lancaster căruia i-a promis să îl susţină în campania sa împotriva Franţei, însă, în 1355, cădea la pace cu regele Ioan, rostind jurământul de loialitate.

Pe 15 aprilie 1356, regele Ioan al II-lea s-a răzbunat pe Carol, arestându-l. Ulterior însă, regele Franţei a fost înfrânt în bătălia de la Poitiers din septembrie 1356, iar Carol a fost eliberat din temniţă.

După eliberare, Carol de Navarra (foto: dreapta) s-a bucurat de o imensă popularitate în Amiens şi Paris, dar, în 1358, în timpul unei revolte civile din Paris, a masacrat mai mulţi ţărani, ulterior, suprimând răscoala. În perioada următoare, a continuat să facă diverse înţelegeri, jocuri de culise, atât cu regele Franţei cât şi cu cel al Angliei.

A fost implicat în cel puţin două încercări de a-l asasina pe Carol al V-lea, fiul lui Ioan al II-alea, prin otrăvire, după cum informează acelaşi site.

Deşi a fost autorul mai multor intrigi şi crime, Carol al II-lea al Navarrei, nu a fost niciodată pedepsit pentru actele sale. Totuşi, moartea sa avea să devină faimoasă în întreaga Europă, în special pentru că avea să fie văzută drept o pedeapsă divină.

Ars de viu, din greşeală

În 1387, Carol cel Rău s-a îmbolnăvit, ajungând într-o asemenea stare încât nu mai putea să îşi folosească membrele. După ce a fost consultat de doctorul său, acesta a decis că cel mai bine ar fi ca acesta să fie bandajat din cap până în picioare cu pânză îmbibată în coniac.

Tratamentul i-a fost aplicat în timpul nopţii. Femeia căreia îi revenise sarcina de a coase pânza care îl înfăşura pe pacient, i-a făcut, la gât, un nod. Pentru că mai rămăsese un capăt de fir, femeia a decis să îl taie, însă, de teamă să nu îl rănească pe rege cu foarfeca, a decis să scape de fir folosindu-se de lumânare. Regele a luat rapid foc, iar femeia, speriată, a fugit, abandonându-l în pat, după cum scrie amechanicalart.blogspot.com.