Politica României de acordare a cetăţeniilor cu aşa mare uşurinţă se dovedeşte la acest moment falimentară pentru interesul strategic al Ţării în regiune.

Dacă în timpul ocupaţiei sovietice sute de mii de români au fost alungaţi din Republica Moldova cu scopul de a se schimba structura etnică şi identitatea celor de acolo, România a depăşit cu mult aceste valori, aproape un milion de moldoveni părăsind Ţara folosindu-se de cetăţeniile obţinute.

Sigur că nimeni nu vrea să spună acest lucru căci e vorba despre voturi, despre un fapt pe care nimeni nu doreşte să îl audă. Şi mie îmi este greu să o afirm, dar constat acest lucru cu regret ori de câte ori trec Prutul. Lupta pentru a fi împreună nu trebuie să fie una individuală, ci colectivă: mulţi din cei care au obţinut acest drept au renunţat la bătălia pentru Ţară căci pentru ei a fost una câştigată... Dar ce facem cu ceilalţi rămaşi acolo?

În 2011, când am început să promovez acest mesaj, întâlneam în oraşele şi satele din Republica Moldova mulţi buni români şi mulţi tineri. La acest moment, marea lor majoritatea au fugit din Republica Moldova, stat falimentar ce nu a reuşit să asigure cetăţenilor decât cea mai cruntă sărăcie.

Comparaţia din titlu este exagerată din punct de vedere al modalităţii dar nu şi din punct de vedere al efectului.

România trebuie să aibă o politică de stat care să treacă peste greutăţile individuale ale momentului şi să privească mult în viitor. România trebuie să ajute pe românii de acolo cum a făcut acum mai bine o sută de ani cu cei din  Ardeal, dar ei trebuiau ajutaţi acolo.

Ori din acest punct de vedere cu cât mai mulţi români acolo, cu atât mai bine. Dar noi ce am făcut? Am scos toţi luptătorii pentru Unire şi ne mai întrebăm de ce după tot efortul depus socialiştii, adică forţele pro-ruse, vin la putere. Păi nu trebuie să fii prea deştept ca să vezi că ceilalţi sunt prezenţi doar în mediul online şi nu la vot. Votanţii pro-europeni există, dar ei nu se află în Republica Moldova. Ei sunt vocali pe platformele de socializare, căci distanţa de casă nu le mai permite altfel, dar nici la vot nu se vor prezenta decât în mică măsură. Cei care în 2009 erau pe baricade astăzi nu se mai află în Republica Moldova.

Haideţi să fim serioşi: doar nu ne imaginăm că vom avea un milion de votaţi din diaspora, că un milion de moldoveni vor da din timpul şi din banii lor ca să se prezinte la vot. Păi pentru cine, căci cu siguranţă experienţa ultimilor 27 de ani arată că toate jocurile politice sunt deja făcute şi câştigătorii sunt aceeaşi şi se află undeva în spate.

Nici dacă ar fi programat-o Rusia nu ar fi ieşit atât de bine. Se bucură Moscova de câtă prostie poate să existe la Bucureşti şi câte lipsă de viziune.

Dar nu doar atât... România trimite sume colosale de bani guvernului de la Chişinău, care duce o politică antiromânească în fapt şi doar aparent pro-europeană. Banii trebuie daţi direct autorităţilor locale şi doar celor care sunt favorabile Unirii, fapt demonstrat prin înfrăţirile realizate.

Dar este greu cu actuala clasă politică ce este o adunătură de ciocoi ce se vând pe nimic unor interes străine de neam. De altfel, putem vedea cu uşurinţă că nu inteligenţa este punctul lor forte şi singura lor şansă să se realizeze era să devină servitorii altora şi să asculte cu sfinţenie de aceştia chiar dacă uneori comenzile vin direct de la Moscova.