Pericolele falsificării istoriei şi demitizarea puterii. „Discursurile parlamentare” ale lui Nicolae Iorga ca formă a culturii politice
Consilier regal, Deputat, Preşedinte al Adunării Deputaţilor, Senator, Preşedinte al Senatului, Preşedinte al Consiliului de Miniştri, Preşedinte al Partidului Naţionalist-Democrat, Ministru de Interne, Ministru de Stat, Ministru al Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor. În viziunea corporate de astăzi, am spune că Nicolae Iorga a fost unul dintre oamenii politici care a reuşit să comunice eficient la toate nivelurile ierarhice.
Toata istoria romanilor este o falsificare . Fie ca e troria descendentei din Nero si celalat homosexual Traian fie ca e teoria exterminarii dacilor prin sex .
Nu trebuie confundată istoria cu istoriografia. Vezi dicționarele. Că există multe interpretări eronate în istoriografia noastră este incontestabil dar nu toată istoriografia noastră este compusă din interpretări eronate. Fenomenul nu este singular ci dimpotrivă, o singuralitate ar fi contrariul, dacă acesta ar exista, ceea ce mă îndoiesc. Toate națiunile / popoarele / comunitățile au în isroriografia lor exagerări sau diminurări în interpretarea unor fapte din istorie și acestea nu constituie excepția ci regula. Iorga însuși, pe lângă unele merite incontestabile în istoriografie, a lansat unele interpretări eronate sau a aderat la altele, lansate de predecesorii lui. Ca om politic, Iorga este departe de a fi un exemplu. Umbrele atitudinilor politice, ca să evidențiez doar antisemitismul și ortodoxismul lui, sunt atât de mari încât întreaga lui activitate politică merită trimisă în uitare. Cât despre descendența din Traian și Decebal, numai un neghib nu înțelege că este o metaforă.
Sicsic Sicmar "Cât despre descendența din Traian și Decebal, numai un neghib nu înțelege că este o metaforă." Normal ca e metafora , pentru ca Decebal s-a sinucis inainte sa-l prinda Traian . Dar asta nu inseamna ca Traian nu a fost homosexual nemetaforic , si deci urmasii lui sunt aparte
Sicsic Sicmar "Că există multe interpretări eronate în istoriografia noastră este incontestabil dar nu toată istoriografia noastră este compusă din interpretări eronate" Pai da dar doar la romani eroarea este in esenta istorica aceea a formarii poporului . Prin minciuni istorice . Adica dintr-un popor eminamente ortodox istoria il scoate Proeuropean catolic . Cum ? Ca e exact ca si cum ar descrie ca poporul e format din negrii din Africa
"În martie 2019, teza sa de doctorat în Filosofie face obiectul unei acuzații de plagiat masiv, iar cazul intră în atenția Comisiei de etică la Universitatea București" Mare vulpoi esti, Vulpescule!
Am incercat sa parcurg acest articol, dar m-am poticnit chiar la intrare in dezmatul semantic al autorului, fapt care il descalifica a priori, demascandu-i neglijenta terminologica, meteahna larg raspandita la comunicatorii publici damboviteni. Nu este numai o betie retorica cuvintelor, ci pur si simplu ignorarea grotesca a sensului acestora, necunoasterea limbii, o educatie superficiala, adica. Ca exemplu, citez: ... " Adevărul este că ierarhia a fost, pentru Iorga, departe de (a fi, sic) o formă a puterii. Pentru el, superioritatea şi inferioritatea erau etichete pentru cunoaşterea, respectiv refuzul adevărului." 1. "Ierarhia" este un aspect taxonomic, deci al sistemelor de clasificare si nu are nici o legatura cu " puterea", cu atat mai putin ar putea fi o forma a ei. 2. "Superioritatea si inferioritatea" sunt stadii relative, nicidecum instrumente cognitive. 3. " Etichete pentru cunoasterea ..adevarului" este o expresie abuziva, care devoaleaza ignorarea proceselor cognitive si indica prejudecata medieval-dogmatica a unui " adevar" definit si sortat in sertare etichetate. Fraza este in intregime o sarlatanie, deoarece ne promite revelarea ADEVARULUI, citez: " ADEVARUL este...." dar se incheie dezamagitor cu .." refuzul ADEVARULUI " O asemenea avalansa de aberatii in numai doua randuri starneste un zambet amar si izgoneste apetenta lecturii pe mai departe. Regretabil este, ca autorul rateaza astfel demersul de a aborda tema majora a veridicitatii istoriografiei. Istoria este timpul per se, dar reflectarea narativa a secventelor fenomenologice din timp este viciata de limitele cognitive si adeseori si de perspectiva subiectiva a istoriografului, uneori chiar de asimetria interpretativa, evident manipulativa in cazul lui N.Iorga. Tema merita o noua incercare, dar din partea unui autor ceva mai adecvat relevantei acesteia.