Păcatele şi viciile românilor celebri. Eminescu bea cafea după cafea, Ioan Slavici spărgea geamurile vecinilor, regele Ferdinand era fumător înrăit
0
Scriitori, traducători sau sculptori, cei mai cunoscuţi români au avut vicii care i-au condus către adevărate opere de artă şi, în unele cazuri, către moarte. „Adevărul“ vă prezintă păcatele celor care au rămas în istorie prin opera lor.
Mihai Eminescu este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai României, dar, pe lângă faima câştigată din poezie, Eminescu era cunoscut de prietenii săi ca fiind o persoană dezordonată şi un mare amator de cafea. De asemenea, pasiunea lui Nichita Stănescu pentru alcool a fost una despre care s-a tot vorbit de-a lungul timpului.
În anul 1877, după ce a părăsit Iaşiul, la îndemnul lui Ioan Slavici, Mihai Eminescu s-a mutat în Capitală. Aici, a stat pentru prima dată într-o locuinţă din strada Speranţei. Era o căsuţă în stil ţărănesc, singură în curte, cu pridvor pe stâlpi de lemn.
Casa avea două camere, în mijloc avea o tindă în capătul căreia se găsea şi o mică bucătărie. Ca ajutor avea o bătrână care ţinea rânduiala casei.
Victor Ion Popa, figură marcantă a dramaturgiei româneşti, a încetat prematur din viaţă din cauza viciilor. Maestrul Radul Beligan a scris despre el şi despre slăbiciunile sale într-un volum
Victor Ion Popa, autorul celebrei piese de teatru “Take, Ianke şi Cadîr”, s-a născut la 29 iulie 1895, în Călmăţui, Comuna Griviţa, Judeţul Tutova. A trăit puţin, doar 51 de ani, dar viaţa lui scurtă a fost compensată de faptul că a fost înzestrat cu toate darurile: publicist, romancier, dramaturg, scenograf, caricaturist, regizor, director de teatre, mare animator şi profesor la Conservator. În 1946, la 30 martie, Victor Ion Popa a fost răpus de boală. Trei factori au contribuit la acest deznodământ: surmenajul excesiv, abuzul de cafea şi, mai ales, tutunul.
ARAD. Ioan Slavici spărgea ferestrele vecinilor şi încăleca fără şa caii altora de la păşune
Unul dintre cei mai mari scriitori ai ţării noastre a fost cam năzdrăvan în copilărie. Acesta se ocupa atât cu spartul ferestrele vecinilor, cât şi cu speriatul câinilor. Este vorba despre scriitorul arădean Ioan Slavici născut în loclaitatea Şiria.
Despre Slavici se spune că a fost un copil cu un aspect firav, care insă spărgea ferestrele vecinilor, ţintea cu pietre cuiburile rândunelelor, aţâţa câinii pe la garduri, păstrând cicatrici adânci al muşcăturilor pe corp, încăleca fără şa caii altora de la păşune, fiind uneori dus acasă accidentat în ultimul hal după ce era trântit la pământ de aceştia.
TÂRGU-JIU. Viciile lui Brâncuşi: Marelui sculptor îi plăcea să fumeze şi să bea vin
Constantin Brâncuşi, sculptorul român considerat părintele sculpturii moderne, era un fumător împătimit, iar băutura lui preferată era vinul.
La Paris, Brâncuşi îl invita în dese rânduri la locuinţa sa pe compozitorul francez Erik Satie, cu care petrecea până dimineaţa. Lui Brâncuşi îi plăcea să bea vin de Beaurjolais. „Cipică, vino să iei masa la mine astă-seară. Astă-seară împlinesc o jumătate de secol…Odată m-a invitat să tragem un chef împreună. Am băut în neştire. Eu eram foarte tânăr, el era încă tânăr, să fi avut vreo 45 de ani, şi se ţinea foarte bine…Se făcuse între timp 5 dimineaţă. Eu îi spun: nu mai pot, trebuie să mă întorc acasă! El răspunde: bine, te întovărăşesc. Când ajungem în colţul străzii Monsieur le Prince, îmi spune: ia întinde braţul! Ştiţi, mi-era rău, mi-era chiar foarte rău…M-a apucat de mână şi a început să mă învârtă în jurul unui copac, dar cu ce putere! Mă roteam ca un titirez. Dă-mi şi mâna cealaltă!, mi-a spus. Îmi ia şi mâna cealaltă şi începe să mă învârtă în sens invers. Ei, cum te simţi acum? Mă simt de minune! Ne-am întors din drum şi ne-am apucat iarăşi de băut. Era formidabil! Un om cu totul extraordinar!”, povesteşte compozitorul francez de origine română Mihalovici într-un interviu acordat lui Nicolae Argintescu-Amza.
PIATRA NEAMŢ. Sadoveanu, un zgârcit împătimit de pescuit şi vânătoare. Îşi comanda undiţe de la Londra, dar nu împrumuta niciodată bani
Pasiunea lui Mihail Sadoveanu pentru vânătoare şi pescuit depăşea de multe ori plăcerea scrisului. În muzeele memoriale din Neamţ şi Iaşi dedicate scriitorului există destule mărturii ale preocupărilor sale extra-literare. Cunoscuţii îl ştiau însă pe Sadoveanu drept un zgârcit care se tocmea la sânge cu ţăranii de la care cumpăra produse.
Mihail Sadoveanu, între cei mai prolifici scriitori români ai secolului XX, şi-a petrecut amurgul vieţii în Neamţ, în casa de oaspeţi situată pe dealul Vovidenia, la 1 km de Mănăstirea Neamţ. Construcţia, ridicată în anul 1937 de Visarion Puiu, Mitropolit al Bucovinei (1935-1940) i-a fost pusă la dispoziţie scriitorului de statul român în anul 1944, iar din 1949 i-a fost cedată spre folosinţă pe viaţă.
Nichita Stănescu a avut o “relaţie” de notorietate cu alcoolul, un drog care îi menţinea starea permanentă de inspiraţie, “o stare de efervescenţă intelectuală vecină cu geniul”. Recunoaşterea internaţională a lui Nichita a determinat-o pe Elena Ceauşescu să facă un gest mai puţin obişnuit, să-i trimită la uşă ministrul Sănătăţii pentru o consultaţie
Nichita a rămas în amintirile celor care l-au cunoscut şi cu patima ucigătoare pentru alcool. Cunoscuţi şi prieteni apropiaţi ai poetului au povestit despre consumul impresionant din garsoniera poetului, despre admiratorii care veneau în vizită cu sticle de votcă şi palincă, dar şi despre sumele cheltuite pe băutură de Nichita, până la 2.500 de lei pentru câteva zile, în condiţiile în care un salariu era de aproximativ 1.000 de lei.
Dar, în cazul lui Nichita, până şi beţiile erau fermecătoare. Alcoolul era pentru Nichita un „drog“, îi menţinea starea permanentă de inspiraţie, îl stimula să creeze şi, cu cât îl consuma mai mult „cu atât părea mai lucid“.
CLUJ-NAPOCA. Fumatul, de la luxul de odinioară la banalitatea de azi: imagini cu regii României fumând
Primul album despre istoria fumatului din ţară, realizat de clujenii Ucu Bodiceanu şi Ancuţa-Lăcrămioara Chiş, va avea anul acesta o continuare sub forma unul al doilea volum despre acest viciu adus la rang de artă.
Clujeanul Ucu Bodiceanu spune că a primit multe imagini şi informaţii pe care intenţionează să le publice într-un al doilea volum despre istoria fumatului. Primul a fost publicat în 2012 şi s-a numit „Patimă şi viciu, artă şi fum“.
„Volumul al doilea va cuprinde şi imagini şi poveşti din primul album. Ne gândim să nu-l scoatem într-o ediţie de piele şi lemn, cum a fost primul album despre fumat din ţară. Momentan, căutăm sponsori“, afirmă Bodiceanu.
BAIA MARE. Beţiile lui Nichita Stănescu şi leacul miraculos care l-a vindecat pe Rebreanu de dureri de dinţi
Marii scriitori ai României au avut viciile lor. În Maramureş au devenit faimoase celebrele beţii ale lui Nichita Stănescu făcute în perioada în care venea des prin Maramureş la diferitele evenimente de cultură organizate în acea perioadă.
„Nichita Stănescu le spunea prietenilor că e atât de frumos Maramureşul în comparaţie cu Bucureştiul în care trăia el, a văzut atâţia oameni liberi care nu aveau habar despre ce înseamnă dictatura lui Ceauşescu, încât ar fi păcat să se plimbe prin satele din Maramureş treaz.
A dormit o noapte la Borşa şi a cerut medicului Tomoiagă ca toată noaptea să fie umplută cu vin. Medicul spunea, după moartea lui Nichita, că în acea seară s-au golit câteva damigene cu vin.
Astfel, în următoarea zi, la vizita lui la liceul din Sighetu Marmaţiei, fiind sub influenţa alcoolului, s-a adresat fetelor care îl aşteptau pentru a recita poezii în cinstea poetului cu diminutivul „Vă salut, pizdoaicelor!”. Vizita lui a continuat în aceeaşi notă la Cimitirul Vesel din Săpânţa. Unii locuitori ce l-au văzut pe poet cu părul răvăşit, aplecat peste cruce, plângând, l-au confundat cu un cerşetor", a declarat scriitorul Nicoara Mihali.
FOCŞANI. Femeile frumoase, marea slăbiciune a cronicarului vieţii mondene, Duiliu Zamfirescu
Părintele lui „Tănase Scatiu” a avut mai multe aventuri amoroase în tinereţile sale, mai ales în perioada când lucra ca reporter de monden. Puţină lume cunoaşte faptul că marele scriitor vrâncean Duiliu Zamfirescu a fost la vremea sa unul dintre cei mai importanţi cronicari ai vieţii mondene din Bucureşti, postură care i-a atras şi un renume de curtezan.
Ca ziarist monden, avea un umor extrem de fin şi un sarcasm pe măsură, înfierând zilnic în paginile ziarului cucoanele cu ifose.
SLATINA. Destinul scriitorului corăbian Virgil Mazilescu, frânt din cauza alcoolului
Poet, eseist şi traducător, Virgil Mazilescu este unul dintre cei mai reprezentativi scriitori originari din judeţul Olt. Născut pe malulul Dunării, la Corabia, acesta a fost, ca mai toţi marii scriitori, o fire excentrică, preferând să fie catalogat mai mult ca un poet calitativ decât unul cantitativ. Nu a scris mult, dar ce a lăsat în urmă dovedeşte talentul rarisim al unei scriituri cum nu mai întâlnim azi.
Virgil Mazilescu s-a născut pe 11 aprilie 1942 în oraşul Corabia şi a murit la numai 42 de ani din cauza alcoolului, pantă pe care a alunecat din cauza unei iubiri neîmpărtăşite. A urmat cursurile mai multor şcoli primare şi liceale din mai multe oraşe şi aceasta deoarece părinţii săi obişnuiau să îşi schimbe des serviciul.
La acest material au participat Cristina Răduţă, Sabina Ghiorge, Borcea Ştefan, Bogdan Iancu, Mugurel Manea, Alin Ion, Florina Pop, Dragoş Hojda, Dana Mihai, Florin Jbanca.
Se încarcă comentariile...
