O sărbătoare compromisă: de la 1 Mai muncitoresc la ziua turismului românesc

O sărbătoare compromisă: de la 1
Mai muncitoresc la ziua turismului românesc

1 Mai a rămas, totuşi, o sărbătoare populară

Într-o vreme în care condiţiile de muncă erau foarte grele, 1 Mai a devenit ziua în care muncitorii să-şi strige în stradă doleanţele. În România, sărbătoarea a devenit sinonimă cu elogiile aduse regimului şi conducătorilor comunişti. Astăzi, românii s-au rupt de trecut şi sărbătoresc 1 Mai în nepăsare totală faţă de semnificaţiile de demult, muncind sau, mai degrabă, găsesc un bun prilej de a organiza prima minivacanţă din sezonul cald.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pe 1 mai 1939, în Bucureşti s-a întâmplat un eveniment cum nu mai fusese: prima manifestare oficială din România cu ocazia Zilei Internaţionale a Muncii. La ora 12.00, pe o ploaie deasă, regele Carol al II-lea a ieşit la balconul Palatului Regal şi a salutat îndelung şirurile lungi de muncitori, încolonaţi pe Calea Victoriei, mărşăluind cu mâna ridicată a salut roman, specific fasciştilor. Motivaţia pentru care se întâmpla acest întreg spectacol ţinea mai mult de orgoliul suveranului decât de nevoile muncitorilor. Constituţia promulgată în 1938 organiza statul corporatist, adică instaura principiul conform căruia profesia era criteriul de selecţie a Parlamentului, iar sindicatele fuseseră înlocuite cu breslele, organizate după nevoile româneşti, deşi legea fusese de inspiraţie italiană. Orişicât, pentru a arăta importanţa breslelor nou-înfiinţate s-a ţinut de dimineaţă un congres, primul de felul său, la care a vorbit însuşi premierul Armand Călinescu. A reuşit să puncteze cele mai importante aspecte pe care legea le îndreptase: „Am văzut recapitulându-se rezumativ realizările de până azi: îmbunătăţirea contractului de muncă, în special cu privire la concedii; îmbunătăţirea legiuirii asigurărilor, în special cu privire la pensiile de bătrâneţe (aplauze); organizarea «Muncă şi Voe Bună» (n.r. – program care a prevăzut, pentru prima dată, organizarea odihnei muncitorilor, în ceea ce se numeau colonii de vară); întărirea acţiunii de construcţiuni muncitoreşti şi în fine, realizarea pe teren a nouei organizări în bresle“.

Foto: Reprezentanţii breslelor au mărşăluit pe Calea Victoriei în 1939; sursa: ziarul "Universul"

Revendicarea repausului de duminică

Aceasta a fost prima manifestare organizată cu participarea organismelor statului, însă înainte, muncitorii români tot participaseră la astfel de acţiuni. Prima a fost în 1890. Ziarul „Adevărul“ din 1891 reţinuse detaliile organizării celui de-al doilea 1 Mai la Bucureşti: evenimentul era organizat de Clubul Muncitorilor, în prima zi de Paşti şi erau aşteptaţi până la 10.000 de participanţi la o sărbătoare, la care, în cuantumul biletului, aveau să primească o jumătate de litru de vin sau o bere mică.

„În prima zi, cortegiul va pleca de la Cişmigiu, în cap cu steagul roşu, având pe flancuri steguleţe purtând cifra 8, iar la mijlocul şi sfârşitul cortegiului, trei pânze roşii, fixate în două prăjini, va purta pe ele scris: una «8 ore de muncă», alta «Votul Universal» şi a treia «Repausul de Duminecă», va porni străbătând Bulevardul Elisabetha, Calea Victoriei, strada Carol, Calea Rahovei şi strada 11 Iunie“, relata „Adevărul“. Organizatorii sperau ca aproximativ 5.000 de oameni să participe la acest marş.

Acelea erau vremuri în care muncitorii aveau nevoie de sprijin pentru a-şi face auzite revendicările privind salarizarea şi condiţiile de muncă. Iar redactorii „Adevărul“ nu se sfiau să-şi expună propriile viziuni pe această temă: „Numai când muncitorii se vor deştepta la viaţa publică, numai când prin votul universal se va face posibil ca la cercetarea afacerilor publice să vie şi păturele noi populare, numai atunci se va putea spune că avem o viaţă publică adevărată“. Nu avea să se întârzie prea mult.

Prima bombă cu dinamită

Sloganurile afişate pe bulevardele bucureştene nu erau, însă, idei originale, autohtone. Iniţiativa lui 1 Mai venise din afară. Era o poveste petrecută în America şi adoptată la nivel internaţional. Totul începuse în 1884, când în Statele Unite începuse să se pună problema stabilirii zilei de muncă de opt ore. Un punct puternic al mişcării a devenit Chicago, în statul Illinois. Aici, s-au organizat sindicaliştii exemplar, au scris cântece, precum „Ziua de opt ore“, au compus sloganuri – „Opt ore de muncă, opt ore de odihnă, /Opt ore pentru ce vrem!“, „Scurtarea orelor, creşterea salariilor“. Iar pe 1 mai 1886, a avut loc o manifestaţie de amploare, care a adunat 80.000 de muncitori. Sindicaliştii au continuat să iasă în stradă şi în zilele următoare, chiar dacă în număr mai mic. Pe 3 mai, a avut loc o ciocnire între protestatari şi poliţie, care a făcut ca un alt miting de protest să fie planificat pentru seara zilei următoare, în Piaţa Haymarket.

Numai că de data aceasta sorţii n-au fost favorabili organizatorilor: a început să plouă, vorbitorii s-au retras şi în loc de 20.000 de oameni, au participat numai 2.500. Totul părea să fie un mare eşec. Şi, spre final, când rămăseseră numai 200 de oameni în piaţă, a avut loc un incident rămas neelucidat: 176 de poliţişti înarmaţi cu puşti i-au atacat pe oameni şi cineva, nu se ştie cine şi pentru ce motive, a aruncat prima bombă cu dinamită folosită vreodată pe timp de pace în SUA. În agitaţia produsă de lăsarea nopţii şi de ploaie, oamenii au început să împuşte la nimereală. Au murit şapte poliţişti şi patru muncitori.

A doua zi, situaţia a escaladat rapid: în Illinois a fost declarată legea marţială, iar guvernele din toată lumea s-au folosit de incident pentru a înăbuşi mişcările sindicale naţionale. Opt oameni din Piaţa Haymarket au fost arestaţi şi judecaţi timp de două luni. A fost un proces urmărit de toată lumea, în care un ziar local chiar a anunţat că va da bani juraţilor dacă îi vor găsi vinovaţi. Pe şapte dintre ei i-au găsit vinovaţi şi i-au pedepsit cu moartea prin spânzurare, deşi probele nu erau concludente.

În braţele socialiştilor

Afacerea Haymarket, cum a rămas în conştiinţa publică incidentul, a devenit instrument de propagandă socialistă în 1889, când, la primul congres al Internaţionalei a II-a Socialiste, s-a propus ca 1 mai să fie Ziua Internaţională a Muncii, în memoria martirilor din Chicago. Sărbătoarea a fost recunoscută formal, ca un eveniment anual, la cel de-al doilea congres al Internaţionalei, în 1891, iar în 1904, la Amsterdam, s-a cerut ca „toate organizaţiile şi sindicatele Partidului Social Democrat din toate ţările să facă demonstraţii energice de 1 mai pentru stabilirea legală a zilei de muncă de opt ore, pentru cererile de clasă ale proletariatului, pentru pacea universală“. Era, totuşi, firesc pentru socialişti să ia această poziţie pentru a sprijini proletariatul şi pentru a-şi crea acoliţi.

Nu e deloc suprinzător, aşadar, faptul că abia după venirea la putere a comuniştilor, în România a fost exploatată la potenţial maxim această sărbătoare. 1 Mai a devenit prilej de elogii nesfârşite aduse partidului şi conducătorilor şi, la început, sovieticilor providenţiali, în frunte cu Stalin. Doar era epoca în care muncitorii învinseseră, se deşteptaseră la viaţa publică, cum prevăzuseră redactorii „Adevărul“ la sfârşit de secol XIX. Nu mai era rost de revendicări, acesta era viitorul mult aşteptat. Se schimbase optica.

Când foştii moşieri spumegau de furie

În toată epoca comunistă, presa vremii a relatat despre manifestaţiile însufleţile şi energice care acaparau Capitala şi marile oraşe. În 1950, de pildă – când nu mai exista nicio piedică în calea construirii socialismului în România, când Sovromurile funcţionau de zor, când Armata Roşie era încă staţionată pe pământ românesc, când colectivizarea şi naţionalizarea nu se încheiaseră, însă erau realităţi prea greu de combătut – celebrarea Zilei Muncii a început de la jumătatea lui aprilie. Se desfăşurau concursuri de etapă pentru crosul intitulat sugestiv „Să întâmpinăm 1 Mai“.

În ziua cea mare, Bucureştiul a fost epicentrul manifestaţiilor. Capitala s-a umplut de tablouri imense cu Marx, Engels, Lenin şi Stalin, de lozinci şi steaguri, de portretele lui Gheorghiu-Dej şi de promisiuni pentru depăşirea planului cincinal. Pe străzile din centrul oraşului se agitau ca într-un furnicar sute de mii de oameni, muncitori, funcţionari, tehnicieni, cu mamele, soţiile şi copiii lor. „După storurile trase, foştii moşieri şi patroni îşi astupau urechile şi spumegau de furie, de ură, de neputinţă“, dădea asigurări ziarul „Scânteia“.

Sărbătoarea a avut loc în Piaţa Victoriei, sub privirile noilor conducători de stat şi ale tovarăşilor lor de drum: C.I. Parhon, P. Constantinescu-Iaşi, Mihail Sadoveanu, Petru Groza, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu et comp. La miting a vorbit Gheorghe Apostol, dar nu despre viaţa muncitorilor, ci despre Stalin şi despre lupta împotriva ţărilor imperialiste care trebuie convinse să interzică armele atomice – grijile oricărui mecanic şi sculer-matriţer de pe raza Bucureştiului. A menţionat, totuşi, depăşirea planului de producţie industrială, care ajunsese deja la 104,6 la sută. Apoi, au defilat în ordine grupurile de muncitori, scandând pentru pace, socialism şi viaţă, urmate de Gărzile Patriotice, formate integral din eroi ai muncii – „Iată-l, de pildă, pe unul din comandanţii de batalion, vestitul strungar dela uzinele Republica, Şerbănescu Nicolae“, observau succint reporterii „Scânteia“.

Cât despre campionatul „Să întâmpinăm 1 Mai“, organizat pe Hipodromul Băneasa, a fost câştigat de muncitoarea Furnea Irina din Petroşani – la feminim şi Victor Firea de la Dinamo, la masculin.

Secretul iniţiativei

Epoca de glorie a lui Nicolae Ceauşescu a continuat în acelaşi spirit. Numai că pancartele cu părinţii marxism-leninismului au mai fost înlocuite cu portrete falnice ale liderului român. Şi Piaţa Victoriei a fost abandonată pentru stadion, mult mai încăpător, mai organizat. Oamenii strigau în cor „Sus muncitori şi înainte/Pe drumul marii biruinţi!“ şi „Ceauşescu-PCR, Ceauşescu şi poporul!“, ascultau acordurile cântecului „1 Mai muncitoresc“, scriau cu trupurile lor „Pace“, „1 Mai“ şi „PCR“ şi se bucurau.

În 1972, când Ceauşescu era abia la început de drum pe calea cultului personalităţii, ziarul „Scânteia“ oferea spaţiu şi pentru câteva scurte portrete ale unor „eroi ai muncii socialiste“. Aici puteau fi citite cele mai motivaţionale poveşti de muncă şi stăruinţă. Iată exemplul oferit de Marin Dobre din Stupina, o comună din Dobrogea. El dezvăluia secretul iniţiativei: „Prin 1955-’56, noi ne bucuram când obţineam 1.000 kg. de grâu la hectar (în 1971, Stupina a obţinut 3.800 kg. – n.n.). Ştiam însă că în alte părţi se obţineau producţii şi mai mari. Asta nu ne dădea pace – nouă, tractoriştilor. Am început să arăm pământul mai adânc, chiar până la 30 de centimetri şi efectele secetei s-au înlăturat treptat. Au fost reconsiderate unele concepţii tehnice învechite – şi altele, şi altele, nu mai insist. Ce vreau să spun? Faptul că pentru asta nu a fost nevoie să primim vreo dispoziţie sau îndrumare specială“.

Foto: Pe 1 Mai 1966, Nicolae Ceauşescu şi Partidul au fost în centrul atenţiei; sursa: Fototeca online a comunismului românesc

Închiderea cercului: rolul lui Ceauşescu în ’39

Mai târziu, în 1989, n-a mai existat ocazia unor astfel de dezvăluiri. Cuplul Ceauşescu acapara toată atenţia. Era an mare: se împlineau 50 de ani de la manifestaţia din 1939 şi 100 de ani de la declararea lui 1 Mai Ziua Muncii. Atunci, a avut loc vernisajul unei expoziţii de fotografie, la care au fost prezenţi şi liderii din stat, mai ales că aici se prefigura şi viitorul: „Ultima parte a expoziţiei: Congresul al XIV-lea al PCR, ce va stabili direcţiile principale ale dezvoltării economico-sociale a patriei în cel de-al nouălea cincinal 1991-1995 şi până în anul 2000“, relata „Scânteia“.

În plus, Manea Mănescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, publica un articol de comemorare a manifestaţiei din anul 1939, în care însuşi cuplul Ceauşescu a avut un rol determinant, afirma autorul. În acest timp, românii petreceau liniştiţi prin parcurile Capitalei, prin pădurile din preajmă sau pe la grădinile şi teatrele de vară ce tocmai se deschiseseră. Nu se mai preocupau ca altădată de 1 Mai Muncitoresc. Avea să se încheie o jumătate de veac de sărbătoare a muncii şi totul era dat uitării. 

Singura ţară care a ratat 1 Mai în 1995

În anii ’90, 1 Mai a intrat în colimatorul istoriei, împreună cu toate celelalte simboluri comuniste. 1 mai 1990 a însemnat o zi obişnuită de campanie electorală, în vederea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale care urmau să aibă loc la 20 mai 1990. A fost, totodată, o nouă zi din fenomenul „Piaţa Universităţii“. Apoi, când lucrurile s-au mai stabilizat, unii lideri politici – cei din „garda veche“ – au încercat să mai resusciteze puţin amintirea Zilei Muncii. N-au prea reuşit. În 1995, de pildă, „Evenimentul zilei“ titra ironic: „Suntem singura ţară din Europa care a «ratat» şi ziua de 1 Mai. PSM nu a reuşit să organizeze decât un concurs de triciclete“. Evenimentul avusese loc în Parcul Tineretului, unde liderii Partidului Socialist al Muncii, nostalgici după fostele lor vremuri de glorie, organizaseră câteva întreceri sportive după modelul şcolii comuniste. Însă singura competiţie populară a fost cea a copiilor cu triciclete, adulţii înghesuindu-se la bufetele cu mititei şi bere. Ilie Verdeţ, fost mare demnitar în epoca Ceauşescu, şi Adrian Păunescu au fost ignoraţi complet de participanţii la sărbătoare. Ion Cristoiu explica fenomenul în editorialul său din 2 mai: „Această zi tradiţională a celor ce muncesc a fost total compromisă în anii Ceauşescu. Niciun partid din România n-ar fi reuşit să mobilizeze pe ceea ce îndeobşte îi numim oamenii muncii la un miting sau demonstraţie de protest sub semnul sloganelor de stânga“.

Într-o serie de localităţi, oamenii de partid au stabilit o serie de întâlniri cu mici şi bere. E bine să stai la iarbă verde pe o vreme ca asta.

Viorel Hrebenciuc, în „Evenimentul zilei“, 2003

Un alt eşec – care nu a avut ocazia nici să fie răsunător – a avut loc în 2003, când Blocul Naţional Sindical, în parteneriat cu Ministerul Muncii şi cu Primăria Sectorului 5 din Bucureşti, a pus la cale o megapetrecere, în Piaţa Constituţiei: „Muncitorimea se va delecta cu ritmuri moderne şi muzică populară. Pe scenă vor urca Class, Direcţia 5, Pepe, Angela Similea, Mihai Constantinescu, Victor Socaciu, Ştefania Rareş, Nelu Sava şi Ansamblul Folcloric «Rapsodia Român㻓, se scria în ştirea care anunţa evenimentul. Nu au lipsit micii, berea şi concursurile, dar acţiunea a primit critici dure, fiind comparată cu fostele manifestaţii când se intonau cântece patriotice şi se agitau steaguri tricolore. Pur şi simplu oamenii nu aveau nevoie de o sărbătoare a muncii. Fără propagandă, fără înregimentare!

Ieşirile la iarbă verde erau mult mai la îndemână. Bucureştenii luau cu asalt şi atunci Pădurea Băneasa şi staţiunile de munte. Mulţi preferau să meargă la pescuit, la Snagov. Nu aveau fir întins, din cauza gălăgiei de la terasele din jurul lacului, care dădeau volumul tare şi ascultau manele. La finalul vacanţei, în urma tuturor, rămâneau memorabilele mormane de gunoaie, urmele lui 1 Mai. 

 

Răzvan Pascu, consultant în marketing turistic:

„Au scăzut uşor preţurile la sejururile în Turcia, la fel s-a întâmplat şi anul trecut“

Astăzi, 1 Mai nu mai este o sărbătoare a muncii. S-au schimbat regimurile. În vreme ce condiţiile de muncă s-au relaxat considerabil, aşa încât un număr din ce în ce mai mare de oameni lucrează de acasă, au zile libere şi concedii generoase, Ziua Internaţională a Muncii a devenit doar o altă zi liberă, care trebuie exploatată cât mai dibace. 1 Mai este astăzi despre odihnă – ca o încununare a semnificaţiilor sale iniţiale. Românii caută cele mai accesibile şi interesante destinaţii turistice în această perioadă, mai ales că, tradiţional, prima zi a lui mai marchează şi deschiderea oficială a sezonului estival. După marea petrecere anunţată anual pe litoral – când o întreagă maşinărie de marketing se pune în mişcare, încât până şi CFR Călători suplimentează garniturile care merg către staţiunile litorale – începe forfota pentru organizarea concediului de vară: care e cea mai interesantă destinaţie, la cel mai bun preţ, în perioada potrivită. Este o căutare care începe de timpuriu, o ştie orice călător cumsecade. Aşadar, se poate spune, fără sfială, că turismul este principala preocupare a oamenilor începând cu 1 Mai. Am discutat cu Răzvan Pascu, consultant în marketing turistic la Asociaţia Travel Focus şi la Travel Communication România, pentru a realiza o radiografie a dinamicii turistice din această perioadă a anului. Se pare că nu toate dru­murile duc la Roma.

„Weekend Adevărul“: Domnule Pascu, ce oferte sau strategii de marketing s-au născut în jurul acestei minivacanţe de 1 Mai?
Răzvan Pascu: Minivacanţa de 1 Mai de anul acesta le oferă turiştilor şi hotelierilor prilejul unui weekend prelungit, cu trei nopţi de cazare şi activităţi. Este suficient atât pentru petrecerile de la malul mării, cât şi pentru mici sejururi în alte zone ale ţării sau chiar city break-uri în afara ţării, motiv pentru care agenţiile de turism şi hotelurile au pregătit oferte şi pachete speciale, ce includ cazare şi activităţi – şi transport, dacă ne referim la city break-uri prin Europa. Focusul este pe distracţia de la mare, majoritatea hotelurilor şi cluburilor folosind acest prilej pentru a deschide oficial sezonul. Dacă în cazul sărbătorilor religioase, cum este Paştele, spre exemplu, hotelierii includ în pachet o masă festivă, de 1 Mai fie includ o petrecere tematică, fie masaje şi acces la centrul SPA.
 
Grătare versus călătorii
A avut loc o maturizare a publicului în ce priveşte preferinţele de vacanţă, în ultimii ani? Au renunţat românii la mici şi bere pentru scurte escapade în Europa?
Da, românii aleg în număr din ce în ce mai mare să îşi valorifice aceste weekenduri prelungite prin vacanţe în afara ţării. Este o perioadă foarte bună pentru a explora marile capitale europene, astfel că mă aştept ca vineri să avem un trafic crescut pe principalele aeroporturi din ţară. Există şi români care au ales să facă punte între vacanţa de Paşte şi cea de 1 Mai, călătorind într-o destinaţie exotică, fie în Caraibe la plajă, fie în alte destinaţii din toată lumea. Sunt convins, însă, că şi anul acesta toate pâlcurile de verdeaţă vor fi pline cu români ieşiţi la grătar şi la iarbă verde. Nu mi se pare un lucru greşit atât timp cât respectăm nişte reguli, ne organizăm în locuri special amenajate şi nu lăsăm nimic în urma noastră.
 
Există vreo predicţie privind demografia celor care rămân în ţară sau pleacă în afară în această perioadă?
Pentru vacanţele scurte se preferă în general destinaţiile mai apropiate de casă, cu un traseu de maximum trei-patru ore cu maşina sau pleacă din ţară cei care au aeroporturi internaţionale în oraşul în care locuiesc sau pe aproape. De aceea, se ştie că românii din vestul ţării fie se îndreaptă spre Transilvania sau zona Maramureşului, fie aleg să călătorească în Ungaria cu maşina. De când cu expansiunea companiilor low cost către aeroporturi din toată ţara, tot mai mulţi români din Moldova şi Ardeal călătoresc în străinătate cu zboruri directe. Cei din sudul ţării în general se orientează spre munte, în special Valea Prahovei, şi spre litoralul românesc sau Delta Dunării.
 

Tinerii preferă să meargă la Vama Veche de 1 Mai 
 
Sejururi pentru toate buzunarele
Cum sunt, anul acesta, preţurile pentru un sejur la început de sezon?
Răspunsul diferă în funcţie de destinaţie. Preţurile pe litoralul românesc sunt comparabile cu cele de anul trecut şi nu se vor înregistra creşteri notabile. S-a înregistrat o uşoară scădere a preţurilor la sejururile în Turcia – după ce şi anul trecut hotelierii turci au scăzut considerabil preţurile, ca urmare a suspiciunilor de securitate la adresa întregii ţări. Finalul lunii aprilie marchează şi sfârşitul perioadei de Early
Booking la sezonul de vară, astfel că cei care îşi doresc o vacanţă vara aceasta ar trebui să se grăbească pentru a prinde cel mai bun preţ.
 
Care este preţul mediu pentru o vacanţă pe litoralul românesc?
Spre exemplu, complexul Blaxy din Olimp/23 August vinde o vacanţă în luna iunie, de 7 nopţi, începând de la 2.160 de lei/camera pentru 2 adulţi şi maximum 2 copii, cu mic dejun inclus. Complexul hotelier Green Village din localitatea Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării, vinde o noapte de cazare cu 75 de euro/camera, cu mic dejun inclus, sau există şi posibilitatea cazării la căsuţe de la 18 euro în sezon. De asemenea, majoritatea conacelor şi hotelurilor de lux din zona Transilvaniei percep o taxă de aproximativ 80 euro/noapte
pentru o cameră dublă cu mic dejun inclus. Mai există şi varianta cu rezervarea online de la agenţii de turism care negociază pachete reduse la sejururi din România care, pe lângă cazare, oferă şi o experienţă specifică: cină, zbor cu balonul, plimbare cu bicicleta etc. Un astfel de proiect este Local Escapes, dezvoltat de Vola.ro. Aici găseşti, spre exemplu, un pachet cu cazare în Predeal, cu acces la piscină, SPA şi o cină inclusă, începand de la 129 de lei/cameră (2 adulţi), discountul fiind de 87% faţă de preţul de listă.
 
E mai ieftin să călătoreşti în afară sau să petreci 1 Mai la Marea Neagră?
Depinde de ceea ce îţi doreşti. Părerea mea este că o noapte într-un club nu se poate compara cu bucuria de a vizita o destinaţie nouă. Dar sunt subiectiv. 

„Primăvara este sezonul perfect pentru a călători prin ţară, mai ales în Delta Dunării“


Foto: Cei care nu vor să pescuiască, merg primăvara în Delta Dunării 
După 1990, 1 Mai a fost o zi liberă pe care fiecare şi-a organizat-o după nevoile sale. Care a fost evoluţia? Cum au fluctuat preferinţele românilor şi care sunt cele mai frecventate staţiuni?
Evoluţia s-a făcut treptat. Mai întâi, au trecut de la clasica „iarbă verde“ către litoral şi Valea Prahovei, apoi, pe măsură ce s-au micşorat preţurile la biletele de avion, pe măsură ce au apărut zborurile low cost au trecut şi la city break-uri în Europa. Nu aş putea să fac un clasament, însă intuiesc că majoritatea românilor petrec minivacanţa de 1 Mai în ţară, apoi probabil în jur de 40.000-50.000 de români vor fi pe litoral şi în Delta Dunării, iar alţii se vor îndrepta spre staţiunile montane. City break-urile sunt alese în mare parte de tineri. Aşa cum spuneam, cele mai căutate destinaţii pentru 1 Mai rămân staţiunile montane – Valea Prahovei sau staţiunile balneo-climaterice din judeţul Covasna, întreaga zonă a Transilvaniei –, staţiunile de pe litoral sau Delta Dunării. Din punctul meu de vedere, primăvara este sezonul perfect pentru a călători prin ţară, mai ales în Delta Dunării. Peisajele sunt mirifice, temperatura este plăcută, preţurile sunt rezonabile. Pentru iubitorii de Deltă şi pentru cei care-şi doresc mai degrabă să viziteze decât să pescuiască, primăvara este sezonul perfect pentru a se bucura de natură fără ţânţari şi căldură sufocantă.
 
Axa Paris, Londra, Barcelona, Roma
Există vreo statistică privind raportul dintre cei care pleacă în afară şi cei care aleg destinaţii româneşti? Care sunt cele mai căutate oraşe sau regiuni pentru city break în străinătate?
Statistica oficială referitoare la industria turismului din România este aproape inexistentă şi nu prea avem cum să ne raportăm la ea. Iar ce avem cred că oricum este greşit calculat. Pe baza experienţei ultimilor ani, pot spune că între destinaţiile europene, cele mai căutate rămân marile oraşe europene, oraşe în care totodată sunt şi foarte mulţi români care lucrează, deci se adaugă şi fluxul celor care merg în vizită la prieteni şi rude. Aş menţiona Paris, Londra, Barcelona, Roma. În ultimii trei ani, au început să se remarce destul de mult şi ţările nordice, mai ales după introducerea rutelor de zbor low cost.
 
Sezonul estival a început prematur anul acesta
În ce fel se implică autorităţile în facilitarea deschiderii sezonului estival? Există o colaborare între sectorul public şi cel privat?
În funcţie de regiuni există anumite asociaţii de promovare a turismului. Pe litoral şi în Delta Dunării se fac multe proiecte, evenimente, de multe ori în parteneriat public-privat, fiind finanţate atât de hotelieri, cât şi de autorităţi, dar se şi forţează nota destul de mult. Anul acesta, spre exemplu, au promovat începerea sezonului pe litoral de la Paşte, pentru a prinde şi minivacanţa de Paşte. Nu este un lucru rău, dacă şi staţiunile ar fi arătat aşa cum trebuie la 14 aprilie. Însă realitatea i-a cam contrazis. Sunt şi asociaţii sau echipe din primării sau consilii judeţene din alte zone ale ţării, cum ar fi Alba Iulia sau judeţul Covasna, unde se fac proiecte constante pentru promovarea turismului.
 
În perioada 1 Mai, vin în România şi străini?
Da, sunt şi străini care călătoresc în Romania în această perioadă, atraşi de temperatura agreabilă sau de posibilităţile de party de la mare. Foarte-foarte puţini, din pacate. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările